Ministerul Sănătăţii a refăcut strategia pentru combaterea bolilor cardiovasculare şi cerebrovasculare, la nouă luni după ce iniţiase o primă variantă

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne in Discover

Bolile cardiovasculare şi cerebrovasculare (BCC) reprezintă principalele cauze de deces la nivel naţional şi sunt principala cauză de dizabilitate şi povară economică atât la nivelul sistemului de sănătate, cât şi a societăţii româneşti. În ianuarie 2024, Ministerul Sănătăţii a propus implementarea unui plan de reformă a gestionării acestor boli în România până în 2030, care cuprinde măsuri de prevenţie în privinţa factorilor de risc şi de îmbunătăţire a tratamentului disponibil pacienţilor şi a reabilitării după tratament. Între timp, strategia a fost refăcută şi relansată într-o nouă formă, publicată vineri de Ministerul Sănătăţii într-un proiect de hotărâre de guvern, transmite News.ro.

Strategia (SNBCC) vizează, în primul rând, creşterea conştientizării asupra factorilor de risc ai BCC şi asupra modalităţilor de diagnostic şi tratament al acestora, precum şi asigurarea accesului cetăţenilor la intervenţii de sănătate care să permită evitarea, limitarea şi gestionarea factorilor de risc, diagnosticarea precoce şi precisă, tratamentul şi reabilitarea afecţiunilor cardiovasculare şi cerebrovasculare.

“Scopul SNBCC este de a creşte nivelul de sănătate a populaţiei României, în special a categoriilor vulnerabile, prin informarea şi implementarea unui plan de reformă sistemică a prevenţiei, diagnosticului, tratamentului şi reabilitării BCC la nivel naţional, în acord cu Strategia Naţională de Sănătate 2022-2030”, se arată în document.

Strategia cuprinde nouă ţinte operaţionale pentru 2030, pe baza reperelor europene:

1.  Elaborarea de protocoale terapeutice pentru fiecare dintre bolile cu impact important asupra mortalităţii si morbidităţii, care să precizeze standardul minim de tratament corespunzător spitalelor de gradul I-IV, în funcţie de clasificarea fiecăruia. Urmărirea modului în care aceste standarde sunt îndeplinite. 
2.  Implementarea unui mecanism de compensare a tratamentului farmacologic, astfel încât să permită accesul rapid al pacienţilor la orice terapie având indicaţie terapeutică de clasa I, conform ghidurilor Societăţii Europene de Cardiologie. 
3.  Creşterea numărului de centre capabile să realizeze proceduri de cardiologie şi electrofiziologie intervenţională, îndeosebi în zonele cu acoperire deficitară, precum şi asigurarea unui mecanism transparent şi rapid pentru includerea acestor centre în Acţiunile Prioritare ale MS şi în Programele Naţionale de Boli Cardiovasculare ale CNAS. Obiectivul SNBCC este de asigurare a procedurilor de coronarografie şi angioplastie coronariană, respectiv implantare de stimulatoare cardiace, pentru toate spitalele de categoria I şi II. 
4.  Dezvoltarea şi finanţarea corespunzătoare a centrelor existente, care să poată asigura întregul spectru de proceduri de cardiologie intervenţională (inclusiv procedurile structurale), electrofiziologie intervenţională (inclusiv ablaţii complexe şi de furtună aritmică) şi implant de dispozitive electronice de ritm (inclusiv dispozitive electronice de ultimă generaţie şi extragerea de sonde), cel puţin la nivelul Institutelor de Boli Cardiovasculare şi al Spitalelor Regionale de Urgenţă. 
5.  Atingerea în următorii 7 ani a unui număr de proceduri anuale similar cu o medie a ţărilor din acelaşi areal geografic, şi anume:  

● proceduri de angiografie / cateterism cardiac diagnostic: creşterea la cel puţin 5.000 proceduri / milion de locuitori (de cca 2,5 ori);
● proceduri de angiografie / cateterism cardiac diagnostic: creşterea la cel puţin 5000 proceduri / milion de locuitori (de cca 2,5 ori);
● proceduri de angioplastie coronariană percutană electivă: creşterea la cel puţin 2500 proceduri / milion de locuitori (de cca 2,5 ori);
● proceduri de angioplastie coronariană percutană în sindroamele coronariene acute: creşterea la cel puţin 1300 proceduri / milion de locuitori (de cca 5 ori);
● proceduri de ablaţie în tratamentul aritmiilor: creşterea la cel puţin 450 proceduri / milion de locuitori (de cca 6 ori);
● proceduri de implant de stimulatoare cardiace: creşterea la cel puţin 750 proceduri / milion de locuitori (de cca 2,5 ori);
● proceduri de implant de defibrilatoare cardiace (ICD): creşterea la cel puţin 200 proceduri / milion de locuitori (de cca 6 ori);
● proceduri de implant de sisteme de resincronizare: creşterea la cel puţin 140 proceduri / milion de locuitori (de cca 10 ori);
● proceduri de implant percutan de valvă aortică (TAVI): creşterea la cel puţin 50 proceduri / milion de locuitori (de cca 2,5 ori);
● proceduri de reparare percutana a valvelor mitrale si tricuspide: cresterea la cel putin 20 proceduri / milion de locuitori (de la cazuri izolate, efectuate in prezent in sistemul public);
● proceduri de chirurgie cardiovasculară de revascularizare (CABG): creşterea la 350 proceduri / milion de locuitori (de cca 1,5 ori);
● proceduri de chirurgie cardiovasculară adresate pacienţilor congenitali: creşterea la cel puţin 50 proceduri / milion de locuitori (de cca 2,5 ori);
● proceduri de cardiologie interventionala adresate pacienţilor congenitali: creşterea la cel puţin 50 proceduri / milion de locuitori (de la cazuri izolate, efectuate in prezent in sistemul public).

6. Dezvoltarea şi finanţarea corespunzătoare a Unităţilor de Supraveghere şi Tratament Avansat al pacienţilor Cardiaci Critici (USTACC). Toate spitalele de categoria 1 şi 2 vor trebui să aibă USTACC. USTACC vor fi dotate la standard European.

7. Asigurarea resursei umane necesare, atât în ceea ce priveşte numărul medicilor cardiologi, cât şi în ceea ce priveşte personalul sanitar mediu şi auxiliar, în special la spitalele judeţene, municipale şi orăşeneşti.

8. Asigurarea dotărilor necesare, cu stabilirea unui standard minim de dotare în funcţie de categoria spitalului în care se află secţiile / compartimentele de cardiologie.

9. Existenţa de registre naţionale pentru toate tipurile de boli cardiovasculare care se pretează la proceduri de cardiologie şi electrofiziologie intervenţională, integrate cu cele ale sistemelor naţionale de asigurări de sănătate, care să permită monitorizarea atât a calităţii procedurilor efectuate (indicaţii, complexitate, rezultate) cât şi a costurilor, în aşa fel încât să poată constitui o bază obiectivă şi predictibilă pentru finanţare.

SITUAŢIA ACTUALĂ

Strategia prezintă şi situaţia actuală în privinţa acestor boli, care plasează România pe locuri codaşe în Uniunea Europeană.

Astfel, bolile cardiovasculare şi cerebrovascularesunt principalele cauze de mortalitate şi morbiditate în Români, ţară care ocupă unul dintre primele locuri în Europa în ceea ce priveşte mortalitatea din cauze prevenibile sau tratabile, cu o rată semnificativ mai mare decât media europeană.

Boala cardiacă ischemică a reprezentat prima cauză de mortalitate în România (19% dintre toate decesele), urmată de accidentul vascular cerebral – 14%. Astfel, 55% dintre decesele din România înregistrate în 2020 au fost cauzate de BCC, în timp ce mortalitatea generată de toate formele de cancer a fost de 17%.

“Deşi în ultimul deceniu au apărut tratamente eficace pentru combaterea factorilor de risc, acestea sunt insuficient utilizate şi, de obicei, în doze suboptimale. În plus, o serie de factori comportamentali îşi menţin prevalenţe mari în România comparativ cu alte state din UE. Ca atare, factorii de risc în România sunt foarte frecvent insuficient controlaţi (hipertensiunea în circa 25% dintre pacienţi, dislipidemiile în circa 10%, diabetul zaharat în circa 40%)”, menţionează strategia.

ASISTENŢA MEDICALĂ

Potrivit documentului, asistenţa medicală în cardiologie şi neurologie s-a centralizat, s-a democratizat şi s-a privatizat parţial din 1989.

S-a centralizat, adică o asistenţă modernă, care să asigure toate tipurile de patologie, este asigurată doar în centrele mari, de regulă universitare, asistenţa din celelalte spitale, inclusiv judeţene, fiind din ce în ce mai limitată. Centralizarea lungeşte drumul pacienţilor şi creează inechităţi pentru pacienţi.

S-a democratizat, adică pacienţii cu boli cronice pot fi consultaţi la cabinetul privat accesibil în toate localităţile, contra cost. Cererea pentru astfel de consultaţii este atât de mare încât, acolo unde este o ofertă limitată, programările la consultaţii plătite, în special la anumiţi medici, sunt accesibile peste multe luni. Acest lucru determină migraţia pacienţilor pentru consultaţie în centrele universitare, unde se concentrează cei mai mulţi medici cardiologi şi neurologi.

S-a privatizat parţial, ceea ce înseamnă că unele tratamente noi pot fi făcute exclusiv în centrele private, majoritatea investigaţiilor imagistice moderne se efectuează mai repede în centrele private şi cvasitotalitatea consultaţiilor cronice au loc în cabinete private. Sistemul medical privat este selectiv pentru ca asigură tratamentul doar a pacienţilor care plătesc, nu abordează, de regulă, urgenţele şi evită patologia gravă si trenantă, ce necesită internări lungi.

România avea în 2022 un total de 2.440 de cardiologi si 1.285 de neurologi, însă distribuiţi inegal la nivel naţional. Astfel,33% dintre cardiologi şi 25% dintre neurologi profesează în Bucureşti.

În schimb, multe spitale judeţene au un număr insuficient de cardiologi (Brăila, Buzău, Călăraşi, Giurgiu, Târgu Jiu, Alexandria si Focşani). În cazul medicilor neurologi, distribuţia este de asemenea inegală, primele 12 judeţe din România (Bucureşti, Cluj, Timiş, Iaşi, Dolj, Constanţa, Braşov, Mureş. Bihor, Sibiu, Gorj şi Bacău) cumulând 69% din totalul medicilor neurologi.

“Raportat la numărul de locuitori, în România, în anul 2022, media naţională era de 1 neurolog la 30.718 locuitori. Distribuţia inegală teritorială se reflectă şi în raportarea per capita. Astfel, în timp ce în Bucureşti şi în Cluj se observă o medie de 1 neurolog la 6.701, respectiv 7.115 locuitori, în judeţul Călăraşi şi Ialomiţa observăm o distribuţie de 1 neurolog la 80.076, respectiv 92.877 de locuitori”, se arată în strategie.

O altă problemă care situează România pe ultimul loc în UE este numărul redus de proceduri intervenţioanele.

“În ciuda progresului continuu din ultimii ani a activităţii de cardiologie intervenţională, ea rămâne în continuare insuficient dezvoltată, aspect ilustrat cel mai bine în diferenţa numărului de proceduri realizate în anul 2021, chiar şi comparativ cu ţările din aceeaşi regiune geografică”, subliniază documentul.

Astfel, raportat la populaţie, România se situează în medie la un volum de proceduri undeva la jumătate faţă de aceste ţări:

•  proceduri de angiografie sau cateterism cardiac diagnostic: România, cu 2.212 proceduri/milion locuitori, reprezintă 48,7% din numărul de proceduri din Polonia, 37% din numărul din Cehia, 56,5% din numărul din Slovacia, 43% din numărul din Ungaria şi 57,5% din numărul din Bulgaria; 
•  proceduri de angioplastie coronariană percutană electivă (PCI): 1.125 proceduri / milion locuitori în România, adică 42% din numărul din Polonia, 49,6% din Cehia, 42% din Slovacia, 48,2% din Ungaria şi 23,7% din Bulgaria. 
•  proceduri de angioplastie coronariană percutană primară de urgenţă (pPCI): 428 proceduri / milion locuitori în România, adică 65% din numărul din Polonia, 80,1% din numărul din Cehia, 61,9% din numărul din Slovacia, 64,3% din numărul din Ungaria şi 35,4% din numărul din Bulgaria. 
•  proceduri de implant percutan de valvă aortică (TAVI): 22 proceduri / milion locuitori în România, adică 55,3% din numărul de proceduri din Polonia, 24,8% din numărul din Cehia, 55,3% din numărul din Slovacia, depăşind Ungaria şi Bulgaria ca număr de proceduri per milion de locuitori.  

“În ce priveşte procedurile structurale adresate valvei mitrale şi tricuspide, ele sunt practicate doar ocazional în Romania în acest moment, programul dedicat al CNAS fiind în curs de implementare”, mai arată documentul.