„Mini-creiere” crescute în laborator ar putea ajuta medicii să aleagă tratamentul potrivit pentru pacienții cu Alzheimer

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Cercetători din Statele Unite au dezvoltat modele miniaturale de țesut cerebral folosind celule prelevate de la persoane diagnosticate cu boala Alzheimer, iar rezultatele sugerează că acestea pot anticipa modul în care diferiți pacienți răspund la anumite medicamente, transmite MEDIAFAX.

Descoperirea ar putea deschide drumul către tratamente personalizate și metode noi de diagnostic.

O echipă de cercetători de la Johns Hopkins Medicine a anunțat rezultate promițătoare în domeniul cercetării bolii Alzheimer, după ce a demonstrat că organoidele cerebrale (structuri miniaturale de țesut nervos crescute în laborator din celulele pacienților) pot reproduce caracteristicile bolii și pot fi folosite pentru a evalua eficiența unor tratamente înainte ca acestea să fie administrate.

Rezultatele au fost publicate în revista științifică Alzheimer’s & Dementia și preluate de Science Daily, iar proiectul a beneficiat de finanțare parțială din partea National Institutes of Health (NIH) din SUA.

Modelele au reacționat diferit la același tratament

În prezent, boala Alzheimer nu are un tratament curativ. Totuși, medicii prescriu frecvent inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei (SSRI) pentru controlul simptomelor neuropsihiatrice, precum depresia, anxietatea sau agitația, manifestări care apar la majoritatea pacienților. Răspunsul la aceste medicamente diferă însă considerabil de la o persoană la alta.

Pornind de la probe de sânge recoltate de la pacienți diagnosticați cu Alzheimer și de la persoane sănătoase, cercetătorii au reprogramat celulele astfel încât acestea să revină într-o stare asemănătoare celulelor stem. Ulterior, au obținut organoide care reproduc regiunea posterioară a creierului, responsabilă de funcții esențiale precum respirația, somnul și ritmul cardiac.

Oamenii de știință au analizat sute de astfel de organoide și le-au expus la escitalopram, unul dintre cele mai utilizate antidepresive din clasa SSRI.

Rezultatele au arătat diferențe importante între probe. În unele cazuri, medicamentul a stimulat proteine implicate în transmiterea semnalelor dintre neuroni și în sistemul serotoninei, exact mecanismele asupra cărora acționează tratamentul. În alte organoide, modificările au fost minime sau chiar inexistente.

Potrivit autorilor studiului, aceste diferențe sugerează că pacienții cu Alzheimer nu răspund în același mod la tratamentele disponibile, iar identificarea subgrupurilor de pacienți ar putea permite alegerea unor terapii adaptate fiecărui caz.

Noi perspective pentru diagnostic și monitorizarea bolii

Cercetătorii au identificat și un alt element cu potențial important: veziculele extracelulare, particule microscopice eliberate de organoidele cerebrale și care transportă informații despre starea celulelor.

Analiza acestora a evidențiat modificări ale unor proteine asociate bolii Alzheimer, inclusiv proteine implicate în comunicarea dintre neuroni și în procesele memoriei. După administrarea escitalopramului, nivelul unor astfel de proteine a crescut doar în anumite probe, ceea ce ar putea oferi, pe viitor, indicii despre pacienții care ar beneficia de un anumit tratament.

Autorii cercetării consideră că aceste vezicule ar putea deveni, în timp, baza unei așa-numite „biopsii lichide”, capabile să contribuie la diagnosticarea bolii, la stabilirea stadiului acesteia și chiar la identificarea subtipului de Alzheimer de care suferă pacientul.

Ce ar putea însemna descoperirea pentru pacienți

Boala Alzheimer este cea mai frecventă formă de demență și afectează milioane de persoane la nivel mondial, inclusiv un număr tot mai mare de pacienți din România, pe fondul îmbătrânirii populației. Specialiștii subliniază însă că rezultatele reprezintă încă o etapă de cercetare de laborator, iar până la aplicarea clinică a metodei vor fi necesare studii suplimentare.

În perioada următoare, echipa de la Johns Hopkins intenționează să dezvolte organoide și mai complexe, care să includă celule ale sistemului imunitar și structuri similare vaselor de sânge, pentru a reproduce cât mai fidel funcționarea creierului uman.