Mesaj al unui salvamontist, după plafonarea sporului de condiţii vătămătoare: putem vorbi despre echitate când riscurile majore sunt răsplătite simbolic, iar activităţi fără impact real beneficiază de tratament similar ori chiar preferenţial?

Şeful Salvamont Braşov, Sebastian Marinescu, vorbeşte, într-un mesaj public despre decizia Guvernului de a plafona sporul pentru condiţii vătămătoare acordat angajaţilor din sectorul public, salvatorul arătând că, în cazul celor care intervin în situaţii de urgenţă, „sporul actual de 300 de lei brut – similar unor funcţii sedentare, cu program fix şi fără expunere la risc – nu reflectă realitatea muncii pe care o desfăşurăm”. „Nu este vorba despre o revendicare, ci despre o analiză onestă: putem vorbi despre echitate în sectorul public când riscurile majore sunt răsplătite simbolic, iar activităţi fără expunere sau impact real beneficiază de tratament similar ori chiar preferenţial?”, se întreabă, retoric, şeful din cadrul Salvamont, transmite News.ro.

Într-un mesaj transmis presei joi, directorul Salvamont Braşov, Sebastian Marinescu, face referire la „riscurile reale” la care se expun angajaţii din serviciile de urgenţă, arătând că, în cazul salvatorilor montani care intervin „rapid, profesionist şi cu dedicare totală”, fiecare misiune presupune „riscuri reale, în condiţii de teren dure, climă imprevizibilă şi acces dificil”, precum şi efort fizic şi psihic considerabil.

Marinescu arată, în acest context, că în pofida condiţiilor grele, „echipele de salvatori reuşesc să intervină eficient, având grad de răspuns de 100% la toate solicitările şi contribuind direct la siguranţa publică”.

„În acest context, apare firesc întrebarea: este recunoaşterea materială pe măsura responsabilităţii şi pericolului asumat? Sporul actual de 300 de lei brut – similar unor funcţii sedentare, cu program fix şi fără expunere la risc – nu reflectă realitatea muncii pe care o desfăşurăm. Nu este vorba despre o revendicare, ci despre o analiză onestă: putem vorbi despre echitate în sectorul public când riscurile majore sunt răsplătite simbolic, iar activităţi fără expunere sau impact real beneficiază de tratament similar ori chiar preferenţial? E momentul pentru o regândire a criteriilor prin care statul recompensează munca – în funcţie de dificultate, impact social şi pericolul asumat, nu doar de încadrarea birocratică. Sporurile ar trebui acordate în funcţie de implicare şi performanţă, nu eliminate în mod uniform”, scrie Sebastian Marinescu în mesajul său public.

Salvamontistul arată că în acest fel, sporul de condiţii vătămătoare poate deveni „un instrument real de motivare pentru angajaţii valoroşi”. Salvatorul montan consideră că sporuri precum cel plafonat recent are rolul de a reflecta meritocraţia, „nu vechimea sau prezenţa formală la locul de muncă”, arătând că este nevoie de „reguli clare şi transparente privind acordarea acestor beneficii, astfel încât să fie încurajaţi cei care aduc rezultate concrete şi contribuie activ la îmbunătăţirea sistemului”.

„În timp ce unii funcţionari se limitează la semnarea unor documente în condiţii de confort şi predictibilitate, salvatorii montani şi personalul din sistemul de urgenţă rămân mereu în linia întâi. Suntem solidari şi vom continua să intervenim. Însă, dincolo de recunoaştere simbolică, trebuie spus clar: nu putem supravieţui şi nu ne putem întreţine familiile doar cu felicitări şi aprecieri. Într-un sistem în care realitatea de zi cu zi presupune responsabilităţi personale, cheltuieli, nevoi şi siguranţă financiară, este esenţial ca sprijinul acordat celor care îşi pun viaţa în slujba celorlalţi să fie nu doar moral, ci şi concret. În lipsa unei recompensări corecte, riscăm să pierdem profesionişti desăvârşiţi, care vor căuta recunoaştere şi recompensă financiară în alte sectoare sau în mediul privat”, mai transmite Sebastian Marinescu.

Acesta susţine că, având în vedere specificul, gradul de risc şi importanţa activităţii desfăşurate, este firesc ca munca salvatorilor „să beneficieze de recunoaştere oficială, inclusiv la momentul pensionării, în mod echitabil faţă de modul în care sunt recunoscute meritele personalului din alte instituţii implicate în sistemul naţional de urgenţă”.