Merkel și viziunea ei asupra lumii. Finalul erei Merkel este tot mai aproape. Ce vrea să mai obțină? Și ce a reușit până acum? Ce vrea să mai schimbe șefa guvernului? Și ce moștenire va lăsa ea? Iată un posibil bilanț

Nu de puține ori i s-a pronosticat finalul abrut al carierei politice, mai ales atunci când coaliția cu SPD era pusă la încercare. Dar de mai bine de 14 ani, Angela Merkel continuă să conducă guvernul de la Berlin. Și vrea să rămână la putere până la finalul actualei legislaturi. Și-a asigurat sprijinul unei majorități lejere, în ciuda critticilor față de prestațiile marii coaliții, o majoritate considerabilă își dorește ca Merkel să rămână cancelară până în anul 2021, notează, într-o analiză, portalul Deutsche Welle.

„Mă cunoașteți” este una din propozițiile pe care Merkel le repetă și cu care a făcut campanie în 2013. În traducere, ea afirmă că este de încredere. Oamenii știu la ce să se aștepte. Propoziția arată și cât de mult se află Merkel în centrul dezbaterii politice, cât de croită este campania electorală după tiparul Merkel.

Schimbări dramatice

Germania și lumea nu mai sunt demult ca în anul 2005, când Merkel devenea pentru prima oară cancelar federal. În Germania, politica este extrem de polarizată: în toate landurile federale populiștii de extremă dreaptă din AfD sunt prezenți în parlamentele locale, în est deseori fiind a doua putere în preferințele electoratului, iar în Bundestag reprezentând cea mai puternică formațiune de opoziție. Tradiționalele partide populare, precum CDU al lui Merkel și SPD chiar mai mult, au pierdut masiv din voturi.

Și la nivel internațional, situația este mult mai fragilă. „Vremurile în care ne puteam baza complet pe ceilalți au cam trecut”, spunea Merkel în 2017, pe când Trump începuse să se îndoiască de sensul NATO. În anul anterior, o majoritate fragilă a britanicilor decisese în favoarea ieșirii din UE.

Cel târziu de la votul pro Brexit și de la Trump, Angela Merkel consideră că există „o foarte serioasă criză a democrației occidentale”. După cum dezvăluie biograful cancelarei, Michael Bollmann, Angela Merkel își dorește ca la finalul mandatului „Germania și tot ceea ce îi stă ei în putere, din Europa și din lume, să nu rămână în haos”.

Merkel nu a fost niciodată o mare vizionară. Eclatante sunt diferențele față de președintele francez Emmanuel Macron. După o  serie de propuneri de reformă, care au fost mai mult sau mai puțin refuzate de Merkel, el a reaprins recent dezbaterile referindu-se la NATO ca fiind „în moartea clinică”.

În culise, mulți dintre membrii conservatorilor își doresc pe ascuns ca Merkel să se inspire puțin din pofta de a conduce a lui Macron și, în loc să „scape” pur și simplu de crize, să impună mai multe accente proprii, germane.

Între persoana detestată și salvatoarea occidentului

Cu toate acestea, Angela Merkel a realizat unele schimbări, fie și numai pentru că , femeie fiind, a făcut carieră într-un partid patriarhal. Până astăzi refuză să fie numită „feministă”. „Nu vreau să mă laud cu ce nu îmi aparține”, declara ea într-un interviu acordat ziariștilor de la „die Zeit”. În Bundestag proporția femeilor a scăzut în cei 14 ani de când se află la conducere, de la 42 la 31 de procente.

Când Angela Merkel declară „Cotele contează, dar paritatea trebuie să fie ținta!” ea ascunde, de fapt, că a blocat solicitările din propriul partid pentru stabilirea unei cote de reprezentare feminină în Parlament. Pe de altă parte, ea a susținut și promovat anumite femei, pe cea numită să o înlocuiască Annegret Kramp-Karrenbauer, pe actuala președintă a Comisiei Europe Ursula von der Leyen sau pe ministra agriculturii Julia Klöckner.

Dar nimic nu a fost și nu a rămas atât de contestat precum decizia lui Merkel din 2015 de a deschide granițele pentru a permite accesul sutelor de mii de refugiați în Germania. Parlamentul nu a fost consultat în acest proces. AfD a pornit atunci în mod constant atacul la adresa lui Merkel. Iar agresiunile provocate de refugiați s-au soldat cu ceea ce AfD numește „morții lui Merkel”. Pentru unii, ea a devenit cea mai detestată persoană, pentru alții, din contră, salvatoarea lumii occidentale. Pentru americanii de la „Time” ea era numită în anul 2015 persoana anului, în timp ce, în propria țară, demonstranții solicitau ca „Merkel să plece”.

Scade încrederea în sistemul politic

În ciuda polarizării, Merkel rămâne cea mai apreciată politiciană din Germania, deseori singură în vârful simpatiei. În schimb, Kramp-Karrenbauer este la polul opus, prea puțin apreciată de electorat. Merkel conștientizează însă cât de controversată este politica ei. Înaintea celor mai recente alegeri parlamentare, ea recunoștea că a luptat pentru a se autoconvinge să candideze din nou la funcția de cancelar. Apare tot mai rar în campaniile electorale, se implică foarte puțin în dezbaterile cotidiene, preferând vizitele în străinătate.

Parlamentarul ecologist Jürgen Trittin consideră că Merkel se concentrează tot mai mult pe Europa: „Mizează enorm pe președinția europeană semestrială a Germaniei”, în a doua jumătate a anului 2020. Experții pe politică externe din propriul partid reclamă lipsa unei linii politice externe clare, Roderich Kiesewetter declarând că: „Ea nu are nicio strategie națională, care să susțină transparent interesele germanilor, evidențiind plusurile și minusurile lor.”

Într-un sondaj realizat de Allensbach în această toamnă, germanii se declară neîncrezători în politica din țara lor. Doar 57 de procente dintre cei chestionați consideră că stabilitatea este unul dintre punctele forte ale Germaniei, în vreme ce, în 2015, 81 la sută erau convinși de acest aspect. Actualul sistem politic este apreciat de doar 51 la sută dintre cei chestionați, în vreme ce în urmă cu patru ani 62 la sută erau convinși de clasa politică.

Imagine proprie versus imagine prin ochii celorlalți

Ce moștenire va lăsa Merkel? Bollmann crede că actuala cancelară s-ar bucura să rămână în istorie ca „femeia care a condus relativ sigur Germania prin multe crize – criza financiară, criza Euro, criza din Ucraina, criza refugiaților – și care a păstrat, într-o oarecare măsură, stabilitatea sistemului, în paralel cu deschiderea și liberalizarea și mai puternică a țării și a partidului, dar cu prețul accesului în Bundestag a unui partid populist, care reprezintă opoziția împotriva acesui sistem de valori”.

Angela Merkel nu mai are mult timp pentru schimbări și prin retragerea ei din politica cotidiană lasă să se înțeleagă că nici nu mai vrea să se implice în deciziile importante. Preferă să îi cedeze locul puțin câte puțin lui Kramp-Karrenbauer.

Dacă Annegret Kramp-Karrenbauer, AKK pe scurt, va reuși să o înlocuiască cu adevărat pe Merkel rămâne de văzut, în condițiile în care mulți membri ai CDU o contestă public. Dar indiferent cine îi va urma Angelei Merkel la conducerea Cabinetului de la Berlin, acesta sau aceasta va trebui să fie un urmaș sau o urmașă demnă a actualei cancelare.