Jerusalem Post: Distorsionarea Holocaustului și conservarea acurateții istorice în Europa de Est

Articol publicat în The Jerusalem Post de de Efraim Zuroff (istoric al Holocaustului și principal vânător de naziști al Centrului Simon Wiesenthal), cu contribuția lui Marco Katz (fondator și director al Centrului pentru Monitorizarea şi Combaterea Antisemitismului din România), via Rador:

Lunile trecute au fost foarte dificile pentru cei care încearcă să conserve acuratețea istoriei Holocaustului în Europa de Est, o regiune care, de la tranziția de la comunism la cvasi-democrație, a devenit un focar al distorsionărilor groaznice ale adevărului despre Holocaust.

Deși multe țări acceptă faptul că Holocaustul a avut loc și a fost o tragedie îngrozitoare, aproape toate refuză să recunoască rolul major pe care cetățenii lor l-au avut în uciderea în masă a localnicilor evrei.

De exemplu lituanienii, care au fost participanți importanți la uciderea în masă a 96,4% din evreii lituanieni (212.000 din cei 220.000 de evrei care trăiau în Lituania în vremea ocupației naziste), încă refuză să-și asume vreo răspundere pentru masacre și să le retragă statutul de eroi „eroilor” lor care au colaborat cu naziștii la crimele în masă împotriva concetățenilor evrei – dar același lucru e valabil și pentru întreaga Europă de Est.

Trei exemple recente de distorsionare a Holocaustului sunt suficiente pentru a ilustra amploarea problemei, care se agravează drastic în Europa de Est post-sovietică.

Incidente recente în Letonia și Croația

Primul a avut loc în Letonia în urmă cu vreo două luni. Un procuror leton a decis că ucigașul în masă leton Herberts Cukurs – unul dintre cei mai înalți ofițeri ai celebrului Comando Arajs, care a ucis zeci de mii de evrei letoni și belaruși și care a fost asasinat de Mossad în Uruguay – nu a fost un criminal.

Această decizie ar permite ca ucigașul să fie înmormântat în cimitirul eroilor letoni, conform dorinței familiei sale și a naționaliștilor extremiști letoni.

Numeroasele proteste ale organizațiilor evreiești din Israel și Letonia l-au determinat pe procurorul leton să-și schimbe temporar decizia, însă problema nu e tranșată definitiv.

Un al doilea exemplu a avut loc acum o lună la Zagreb, capitala Croației, unde jumătate de milion de admiratori ai celui mai apreciat cântăreț al țării, Marko Perković, cunoscut mai mult după porecla „Thompson”, au cumpărat bilete la cel mai mare concert din istorie, un spectacol care a fost înregistrat chiar și de Guinness World Records.

Problema în acest caz e că Thompson este un susținător fanatic al regimului fascist care a condus „Statul Independent al Croației”, creat de Germania nazistă și Italia fascistă, un guvern care a pornit în trei rânduri un genocid contra sârbilor, evreilor și romilor (țiganilor) și fiind răspunzător pentru uciderea în masă a sute de mii de oameni nevinovați.

Ce a făcut ca acest concert să fie un fapt deosebit de grav e absența oricărui protest, ba încă unii politicieni de seamă au participat la el împreună cu copiii lor mici, iar unii chiar s-au și fotografiat cu Thompson.

Un alt incident în România

Al treilea exemplu, de data aceasta din România, e deosebit de alarmant. Președintele proaspăt ales, Nicușor Dan, membru al comunității liberale și progresiste, contestă o lege recent adoptată de parlament care urmărește să eficientizeze și să înlesnească acțiunile de combatere a antisemitismului. Dan susține că legea încalcă [sic!] libertatea de exprimare, o justificare frecvent folosită în România de către antisemiți și indivizi care neagă Holocaustul.

La fel de îngrijorătoare a fost și declarația lui recentă de la o conferință de presă în care și-a exprimat opoziția față de inculparea organizațiilor care îi glorifică în calitatea de eroi pe foștii lideri naziști [sic!] români. Ceva mai recent, Dan a refuzat fățiș să se conformeze unei decizii a Curții Constituționale a României care confirmase legalitatea și urgența implementării legii împotriva antisemitismului.

În loc să accepte decizia obligatorie a instanței, el și-a anunțat intenția de a-i retrimite legea parlamentului pentru a fi revizuită în conformitate cu propriile lui opinii.

Este o decizie extrem de controversată, interpretată de către antisemiți și cei care neagă Holocaustul drept susținere pentru convingerile lor revizioniste și rasiste.

Acțiunile președintelui au dus la o înmulțire semnificativă a incidentelor antisemite și a negării Holocaustului, inclusiv o intensificare a hărțuirii online la adresa evreilor români și la glorificarea larg răspândită a colaboraționiștilor naziștilor și a neo-naziștilor contemporani. Poziția lui a anulat efectiv ani de progrese realizați de România pe plan intern în privința combaterii antisemitismului și a negării Holocaustului.

În lumina acestor evoluții recente, întrebarea este cui îi revine răspunderea de a combate distorsionarea Holocaustului? Yad Vashem a condamnat aspru decizia procurorului leton, lucru foarte util, însă nu a reacționat la ce s-a întâmplat în Croația și la ce se întâmplă în România.

IHRA, Alianța Internațională pentru Memoria Holocaustului, nu a reacționat deloc la nici unul dintre incidente, ceea ce nici nu surprinde, având în vedere că e apolitică și orice decizie trebuie să fie unanimă. Astfel, le revine unor istorici și experți în Holocaust să ia atitudine în nume personal, în speranța că îi vor putea convinge pe politicienii acestor țări să facă cele necesare.

Traducere Rador: Andrei Suba