Ion Iliescu și educația din România: de la fenomenul Piața Universității la „mecanica fluidelor” ca fundament pentru mersul lucrurilor în învățământ – Edupedu.ro

Ion Iliescu, fostul președinte al României, școlit la Moscova și trimis în judecată pentru infracțiuni contra umanității, dar și omul sub mandatul căruia România a aderat la NATO, a murit marți, 5 august 2025, la vârsta de 95 de ani, potrivit Guvernului României. În zona educației, numele lui a lăsat 3 amprente apăsate: efectul studiilor „la ruși”, fenomenul Piața Universității și propulsarea în guvern a miniștrilor care au deținut cel mai mult timp portofoliul Învățământului – Liviu Maior, realizatorul primei „reforme” postcomuniste în domeniu, respectiv Ecaterina Andronescu, scrie Edupedu.ro.

Ion Iliescu, care a preluat conducerea statului după Revoluția din 1989, a ajuns inculpat în cele două dosare majore legate de zorii „democrației” românești, niciunul dintre ele soluționate, la 35 de ani de atunci. Anul trecut, Înalta Curte de Casație și Justiție a decis trimiterea înapoi la Parchet a Dosarului Revoluției, în care era inculpat și Ion Iliescu, pentru crime împotriva umanității. Iar în 2020 fusese decisă refacerea Dosarului Mineriadei, în care anul acesta, alături de alții, Ion Iliescu a fost trimis din nou în judecată pentru infracțiuni contra umanității.

Fenomenul Piața Universității și Mineriada din 1990 sunt principalele evenimente în care, în conștiința publicului, numele lui Ion Iliescu se intersectează cu educația. Ce spun procurorii în acest dosar:

• „Începând cu 22 aprilie 1990, în Piața Universității din municipiul București a avut loc o manifestație ce s-a întins pe durata mai multor săptămâni, până la data de 13 iunie 1990. Manifestația avea caracterul unei opoziții la puterea nou instaurată în România după Revoluţia din 1989, manifestanții solicitând verbal, prin comunicate și prin alte forme de protest ruperea de regimul comunist abia înlocuit în decembrie 1989, promovarea unor persoane care nu aveau un trecut de activist de partid, înființarea unei televiziuni libere și alte astfel de solicitări de factură democratică.
• În acest context, Iliescu Ion, Roman Petre, Voiculescu Gelu-Voican, Măgureanu Virgil şi alte persoane din conducerea statului sau a Frontului Salvării Naţionale au lansat un atac împotriva manifestanților aflați fizic în Piața Universității, care reprezenta în fapt un pretext menit să mascheze acțiunea represivă împotriva persoanelor care au participat anterior la aceste manifestații, în special liderii de opinie, precum și împotriva oricărei persoane care manifesta o oarecare formă de opoziție sau care se încadra în categorii care, în opinia lor, puteau manifesta o potenţială opoziţie, în special studenţi, intelectuali sau persoane  care exprimau apropierea de valorile occidentale. (…)
• Începând cu data de 13 iunie 1990, inculpații au pus în practică acțiunea represivă împotriva manifestanților aflați în Piaţa Universităţii din Bucureşti. În acest atac au fost implicate, în mod nelegal, forțe ale Ministerului de Interne, Ministerului Apărării Naționale, Serviciului Român de Informații, precum și peste zece mii de mineri și alți muncitori din mai multe zone ale țării. 

• Începând cu data de 13 iunie 1990, inculpații au pus în practică acțiunea represivă împotriva manifestanților aflați în Piaţa Universităţii din Bucureşti. În acest atac au fost implicate, în mod nelegal, forțe ale Ministerului de Interne, Ministerului Apărării Naționale, Serviciului Român de Informații, precum și peste zece mii de mineri și alți muncitori din mai multe zone ale țării.

• Acțiunea represivă a avut caracterul unui atac generalizat și sistematic, în cadrul căruia au fost comise următoarele fapte:
  • moartea prin împușcare a 4 persoane;
  • violul a două persoane;
  • vătămarea integrității fizice sau psihice a unui număr total de 1311 persoane;
  • persecutarea prin privarea nelegală de privarea de dreptul fundamental la libertate și siguranță și restrângerea acestui drept, pe motive de ordin politic, a unui număr total de 1211 persoane.
• (…) Concomitent, s-a pătruns în forţă, fără drept, în sediul Institutului de Arhitectură și al Universității din București, fiind percheziţionate mai multe birouri, iar persoanele aflate în incintă au  fost evacuate prin acte de  violenţă.
• (…) Represiunea autorităţilor a continuat, în zilele de 14 şi 15 iunie 1990, printr-un atac sistematic desfășurat împreună cu minerii şi muncitorii  din mai multe judeţe ale ţării, care  deveniseră o adevărată forţă de ordine, paralelă cu cele recunoscute şi organizate potrivit legii.
• În acest context, minerii aduși în București au devastat sediile partidelor politice nou înființate sau reînființate după Revoluția din decembrie 1989 și care se aflau în opoziție, locuințele principalilor lideri politici din opoziție și sedii ale publicațiilor de presă independente și ale unor instituții de învățământ. De asemenea, au agresat locuitori ai Bucureștiului, sub pretextul că aceștia au legătură  cu manifestațiile din Piața Universității”.

Citește articolul integral pe Edupedu.ro.