Ioan Aurel Pop, Cornel Nistorescu şi Adrian Vasilescu, pe lista colaboratorilor Direcției Securității Statului

Istoricul Mădălin Hodor a publicat în Revista 22 o listă a colaboratorilor aflați în legătura UM 0225, unitatea din cadrul Departamentului Securităţii Statului (DSS) care se ocupa de urmărirea emigraţiei româneşti. Pe lista care are peste 200 de nume se află câteva figuri importante ale scenei publice: istoricul Ioan Aurel Pop – proaspăt ales preşedinte al Academiei Române, ziaristul Cornel Nistorescu – directorul ziarului Cotidianul, Adrian Vasilescu – consilierul guvernatorului BNR şi sociologul Dorel Abraham – fondatorul CURS.

UPDATE: Istoricul Ioan Aurel Pop a respins pentru ActualdeCluj.ro orice acuzaţie de colaborare cu Securitatea: „Eu nu am semnat absolut nimic și nu am fost colaborator al acestei direcții. Pentru mine este ceva absolut de neînțeles. Eu nu am semnat niciun acord de colaborare cu nicio formă a Securității, nici internă, nici externă. De altfel, pentru că am ocupat anumite funcții, am primit și certificatul care se cerea diplomaților, pentru că am fost director de Institut Cultural Român la New York și Veneția. Ar putea să zicem să nu fie edificatoare. Singurul lucru pe care mi-l amintesc, pentru că am tot încercat să găsesc o explicație, este că înainte de 1989 fiind asistent universitar i-am dat profesorului meu, între anii 1985 și 1987, niște articole de istorie scrise de mine, muncite de mine, pentru ceea ce mi-a spus domnia sa, o revistă a emigrației românești din Germania. Vă mărturisesc că aproape uitasem. Mi-a și adus dumnealui două numere din această revistă în care apăreau articole de istorie scrise de mine despre Ștefan cel Mare, despre asediul Vienei, muncite de mine. Pe vremea aceea când îți spunea șeful, mai ales mare academician, fost rector al universității, să-i dai articole de istorie era un lucru de mare laudă, de demnitate, de onoare. Și i-am predat aceste articole, le-am muncit teribil de mult, le-am armonizat, n-am văzut nimic rău în asta. Mă gândeam că el, care circula, era un om care ținea legătura cu o parte a emigrației și a fost rugat să dea asemenea materiale. De altfel eu nu am călătorit înainte de 1989 în Occident, că n-am fost lăsat. Am călătorit în Budapesta, la Moscova, o dată de pe litoral am plecat până la Varna. Deci eu în timpul regimului comunist nu am putut călători în Occident pentru că nu prezentam încredere”.

———–

În februarie 1985, generalul-locotenet Aristotel Stamatoiu, şeful Centrului de Informaţii Externe (CIE, continuatorul DIE), a emis un ordin prin care le cerea tuturor unităţilor subordonate să-şi actualizeze situaţia surselor aflate în legătură şi să transmită datele lor complete către UM 0503 (Cartoteca CIE). Drept urmare, la 13.05.1985, UM 0225, unitatea care se ocupa de urmărirea emigraţiei româneşti, a întocmit un tabel conţinând numele colaboratorilor pe care îi avea în legătură la acea dată, tabel pe care l-a înaintat conform ordinului către UM 0503.

Așa-numita ”Brigadă Antiemigrație” se ocupa cu ”contracararea acţiunilor ostile RSR desfăşurate de centrele de propagandă din străinătate.” Pintre cele 200 de nume aflate pe respectiva listă se află nume sonore ale intelectualităţii româneşti: istorici (Ioan Aurel Pop, Dan Berindei, Ioan Chiper, Radu Constantinescu), sociologi (Dorel Abraham, Ştefan Costea), ziarişti (Cornel Nistorescu, Adrian Vasilescu, Mihai Pelin), filologi (Ştefan Cazimir, Ion Coja, Ion Deaconescu), medici (Petre Ciobanu, Constantin Gorgos), muzicieni (precum dirijorul Horia Andreescu, fost director artistic al Filarmonicii George Enescu), mai arată cercetătorul Mădălin Hodor.

Pe listă se mai află şi Dolphi Drimer (fondatorul Universităţii Ecologice Bucureşti).

„Tabelul cuprinzând colaboratori care sunt în legătura unităţii noastre” (UM 0225 n.n.) a fost întocmit la data de 13.05.1985. Lista cuprinde datele de identificare în clar ale colaboratorilor amintitei unităţi şi locul lor de muncă la acea dată și a fost trimisă către UM 0503 (Cartoteca CIE)[1], aşa cum am arătat mai sus, în baza unui ordin al general-locotenentului Aristotel Stamatoiu şeful CIE.

Ordinul viza actualizarea informaţiilor (mai precis completarea datelor de evidență) privind sursele folosite de către UM 0225, purta numărul 006599/08.02.1985 şi a fost înaintat unităţii cu adresa 06713/23.02.1985.

Lista celor 200 de colaboratori este alfabetică şi însoţită de menţionarea în dreptul fiecărui nume a sectorului (similarul serviciului de la direcțiile interne ale Securității n.n.) la care se afla în legătură şi a ofiţerului care răspundea de el (de exemplu „225 g-5”, „225 f-11”, unde 225 reprezintă UM 0225, „g” reprezintă sectorul, iar „5” indicativul ofiţerului).

Din document lipsește pagina a doua (de la poziția 10 la poziția 23) care nu a fost predată de către SIE și a cărei lipsă nu a fost se pare observată de reprezentanții CNSAS în comisia mixtă atunci când au preluat dosarul. Motiv pentru care, până când SIE se va hotărî să o desecretizeze şi să o predea în conformitate cu prevederile legale, nu vom ști numele celor aflați pe respectiva pagină. Până atunci le putem citi pe celelalte 200.

Ion Cristoiu l-a acuzat în 2011 pe Cornel Nistorescu că a fost colaborator al DIE. Şi Dan Andronic l-a acuzat voalat în 2004 că ar fi colaborat cu Securitatea sub numele conspirativ Camil.

UM 0225. Poliţia politică a exilului românesc

Despre UM 0225 din cadrul fostului Departament al Securităţii Statului se ştiu foarte puţine. Nu s-a scris mai nimic în toţi aceşti ani şi nu fără motiv pentru că sub enigmaticul indicativ s-a ascuns, înainte de 1989, una dintre cele mai nocive unităţi ale spionajului comunist. Spun „spionaj” pentru că în conformitate cu organigrama Securităţii unitatea făcea parte din Centrul de Informaţii Externe (CIE sau UM 0544. „Ţintele” nu erau românii din „marele penitenciar RSR”, ci aceia care reuşiseră să fugă din el. Emigranţii. Cei care îl „necăjeau” pe Ceauşescu, cu precădere în anii 80’, „defăimând realizările patriei noastre socialiste” (ca să folosesc o sintagmă clasică readusă, iată, astăzi, din nou la modă) Tocmai de aceea unitatea era cunoscută sub titulatura „Brigada Emigraţie” sau chiar şi mai explicit „Brigada Antiemigraţie”. Cu accentul pe „anti”.

Citeşte tot articolul pe Revista22.ro