G4Media.ro

Învățătorul de la Iași care a corectat greșit “patinoar” în “patinuar”, găsit…

Învățătorul de la Iași care a corectat greșit “patinoar” în “patinuar”, găsit vinovat și de școala în care predă – Ziarul de Iași

Învățătorul din Iași Spiridon Andrieș, care a corectat scrisul corect al unui copil și despre care Andronescu a declarat că va fi trimis într-un program de evaluare, “a fost găsit vinovat în urma unei evaluari efectuate de Consiliul de Administraţie al şcolii la care predă”, scrie Ziarul de Iași.

 

Susține-ne activitatea G4Media logo
Donație Paypal recurentă

Donează lunar pentru susținerea proiectului G4Media

Donează prin Transfer Bancar

CONT LEI: RO89RZBR0000060019874867

Deschis la Raiffeisen Bank
Donează prin Patreon

Donează

10 comentarii

  1. Nu a corectat scrisul corect al unui copil. A depunctat plodul pe buna dreptate: nu a respectat cerintele exercitiului. Parintii, Adronescu si ceilalti fac gargara degeaba. Omul asta e autor de manual, chiar credeti ca nu stie sa scrie corect „pationar”? Nu face parte din sleata analfabeta psd-ista.
    Nu a corectat nimic gresit.

    • De ce trebuie fortat elevul sa scrie un text gresit? Ce exercitiu e asta? Normal era ca textul gresit sa fie scris pe foi de catre invatator, iar foile sa fie impartite fiiecarui copil. Copilul trebuia doar sa corecteze greseala. Impresia mea este ca exercitiul e ilogic.

    • Ce exercitiu e asta?
      „Nu e prima data cind vad intrebarea asta. M-am abtinut, dar acum am sa raspund: fiindca repetitia este mama invataturii, iar acei copii inca invata sa scrie. Scriind, ei exerseaza toate literele, isi exerseaza scrisul si, bineinteles, in timp vor scrie si mai repede. Poate parea lipsit de importanta, dar imagineaza-ti un adult scriindu-si numele la viteza unui copil de clasa a doua.

      Daca acest exercitiu era dat unor studenti(asa cum am citit pe alte site-uri, bineinteles, stupida comparatia) da, puteam vorbi de absurditate. Dar nu in cazul unor copii de clasa a doua.

      Cu alte cuvinte… de ce inainte de a invata sa scrie, copiilor li se da sa faca un rind de bastonase, apoi 5, apoi o pagina intreaga de bastonase? “Ce porcarie!” – am putea spune. Nu este.

      Pornesc de la a invata sa faca bastonase, apoi le exerseaza. Invata sa faca litere, apoi scriu pagini intregi de litere. Invata sa scrie cuvinte, scriu pagini intregi de cuvinte, propozitii.

      Din punctul meu de vedere, invatatorul a atins doua puncte importante in procesul didactic: consolidarea a ceea ce stiau deja, respectiv exersarea scrisului, cit si stimularea functiei cognitive prin identificarea si corectarea unor greseli.”

      comentairul meu postat pe Contributors.ro, cu mici completari.

    • @lukuss: este usor ilogic ceea ce sustii tu!

      1) Repetitia mama invataturii.
      2) Copiatul textelor cu cuvinte gresite are rolul lui, pentru a antrena deprinderea de a scrie repede.
      — — — — —
      Decurge ca exercitiul ii antrena sa scrie gresit, dar rapid.

      Cam aberant, nu? Trebuie sa recunosti si tu ca exercitiul, chiar daca invatatorul nu a gresit, este cel putin nefericit ales, ca sa nu fim mai radicali.

    • Treaba cu „e autor de manuale” se cheama sofismul autoritatii.

      Vrei sa stii ceva? Chiar insusi Aristotel a facut greseli, si chiar mai grave … 🙂

    • @Sanitarul,
      Ai trunchiat ceea ce am spus ca sa iti sustii punctul de vedere. Nu-i ok.
      Repet: „Scriind, ei exerseaza toate literele, isi exerseaza scrisul si, bineinteles, in timp vor scrie si mai repede.” De aici reiese ca, in contextul nostru, un copil de clasa a doua prin scrierea unui text corect sau gresit – nu are importanta, pentru ca, desi era gresit trebuia sa il corecteze, tocmai asta fiind una din sarcini, deci copilul nu a invatat nimic gresit; ba mai mult, a invatat varianta corecta a unor cuvinte folosite gresit uneori – el exerseaza:
      1. Literele
      2. Scrisul: cuvinte, estetica, propzitii, etc.
      3. Viteza de scriere, care in timp, bineinteles, creste.
      Am demonstrat deci, ca am spus mai mult, nu doar:
      „Copiatul textelor cu cuvinte gresite are rolul lui, pentru a antrena deprinderea de a scrie repede.”
      Deci si concluzia ar trebui sa fie diferita.

      @Sofisticus,
      O singura Persoana nu greseste. In rest, suntem oameni, toti gresim.
      Domnul invatator, sigur a gresit si el, doar ca nu in situatia asta. Sau ba da, a gresit cind, la presiunea majoritatii a acceptat o vina care nu-i apartine.

    • Citez:” De aici reiese ca, in contextul nostru, un copil de clasa a doua prin scrierea unui text corect sau gresit (…) el exerseaza:
      1. Literele
      2. Scrisul: cuvinte (…).

      Deci tu sustii in clar ca exercitiul este adecvat ales, pentru ca il ajuta pe copil sa exerseze cuvinte gresite scriindu-le ca atare. Adica il ajuta sa invete forme gresite ale cuvintelor. La ce ar putea ajuta asta, unui copil de clasa a II-a, care abia invata cuvintele, in conditiile in care sunt sanse mari sa le retina gresit?!?!

      N-am trunchiat (am scos din text doar propozitii neesentiale pentru teza ta). Daca si acum zici ca am trunchiat ca sa iasa ca mine, e clar. Zic si eu ca invatatorul respectiv: „E gresiti cei care crede ca careva are cineva cu cineva!”

    • Exercitiul invatatorului este complet aberant si contraproductiv. Doar si pentru asta invatatorul respectiv trebuie penalizat, chiar si ignorand „corectura” pe care a facut-o.

      Cum ziceai mai jos „repetitia e mama invataturii”, asadar evident repetarea in scris a formei gresite il va face pe copil sa dezvolte „muscle memory” pentru a scrie gresit.

      Uite un exemplu personal, faza cu „succesuri” vs „succese” (ambele sunt corecte, dar una dintre variante nu este recomandata).

      Dar acum, dupa ce s-a batut atat de mult apa in piua cu varianta folosita de Elena Basescu, mi s-a intiparit pe creier si aceasta varianta, si sincer, fara sa caut pe dexonline de fiecare data, nu mai stiu care este varianta recomandata, desi inainte stiam.

      Eu am 40 de ani, si aveam deja bine intiparita varianta corecta, si tot am ajuns acum intr-o stare de confuzie dupa ce am tot auzit repetata varianta nerecomandata.

      Dar pentru un copil, care are creierul mult mai maleabil, intelegi ca ce face acel invatator este cea mai mare prostie posibila?

      Chiar si un exercitiu de gasire a greselilor, fara sa-i oblige sa scrie si forma gresita, tot ar fi fost problematic. Cu atat mai mult unul care ii obliga sa le si copieze in forma gresita.

      Da, tehnic ai dreptate, n-au fost respectate cerintele. Dar daca cerinta era sa bagi un deget in priza in timp ce faci exercitiul erai in continuare de acord sa depuncteze „plodul” pentru ca nu a respectat cerinta?

  2. Exercitiul e simplu si e compus din 2 parti

    1. copiaza textul cu greseli – intocmai cum apare el in enunt
    2. rescrie textul corectand gresesile – care trebuie scrise cu creionul

    Profesorul a considerat ca elevul a urmat doar prima cerinta a exercitiului – si pe aceea gresit- nu a fost in stare sa copieze un text din carte

    la partea a 2 a exercitiului elevul nici nu a mai ajuns… de aici si corectura profesorului , taind forma patinoar si inlocuind o cu patinuar

    Ii dau dreptate profesorului 100% , comisia e idioata de a dreptul…
    Iar copilul trebuie sa asculte de profesor. Este ca si cum invatatorul iti spune sa scrii de 5 ori acelasi cuvant, iar tu il scrii o singura data si i spui ” pai eu stiu sa l scriu , de ce sa l scriu de 5 ori”

  3. Domnilor, vă văd mai în temă cu toată discuția, așa că-mi permit și eu o întrebare la dumneavoastră, dacă n-o fi cu bănat… Că eu se pare că n-am ajuns pe la școală și nu mai pricep nimic.
    Spuneți că tema era de a copia de pe tablă un text scris incorect, iar apoi de a-l scrie încă o dată corect. Elevul a copiat de pe tablă textul, dar l-a scris corect din prima. E bine până aici?

    Atunci de ce învățătorul a corectat cuvântul „patinoar” și l-a transformat în „patinUar”? De ce a subliniat despărțirea corectă în silabe a cuvântului „derdeluș”? A vrut să indice faptul că acele cuvinte trebuiau musai să fie scrise greșit?
    Sau care-i explicația pentru „patinUar”?
    Oare n-ar fi fost mai bine pentru toată lumea ca învățătorul să-i explice elevului că tema era alta și ce anume aștepta de la el, în loc să corecteze „la mișto” niște cuvinte, să dea o notă așa cum i-a venit, iar apoi să înșire povești lacrimogene cum că elevul n-a înțeles și nu și-a făcut tema, părinții sunt violenți, iar domnișoara venită pentru explicații a întârziat o lună??

    Sincer, eu dacă vedeam cuvântul corectat, primul meu gând era că l-am scris greșit, iar profesorul, cel care ar trebui să mă învețe, mi l-a corectat așa cum trebuie să-l scriu.
    Că doar ăsta e rolul corecturii, nu? Să-mi arate unde am greșit și cum trebuia să scriu corect.

    Și ce-am învățat de la învățător? PatinUare…