INTERVIU VIDEO | Ministrul Sănătății, Alexandru Rogobete, despre „fenomenul antivaxerilor” și cine l-a creat / De ce merge la Washington pentru un centru de mari arși în București / Cum vrea să desființeze monopolul CNAS și cine se opune / Răspunsurile la întrebările momentului în scandalul procesului cu Pfizer

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne in Discover

Ministrul Sănătății, Alexandru Rogobete, a explicat, într-un interviu pentru G4Media, de ce vrea să desființeze monopolul Casei Naționale de Asigurări de Sănătate, pentru care este „rezistență”, dar el nu renunță la idee. Ministrul dă asigurări că cele 8 spitale care au mai rămas pentru finanțare în PNRR vor fi finalizate la timp, adică în iulie 2026, pentru a nu fi pierduți banii. Alexandru Rogobete a anunțat și de ce merge la Washington pentru proiectul unui centru de mari arși în București.

În debutul interviului, ministrul Sănătății răspunde la toate întrebările momentului despre contractul cu Pfizer pentru care România a fost condamnată să plătească peste 3 miliarde de lei, în contextul în care Alexandru Rogobete era în Ministerul Sănătății în anii 2021 și 2022, când s-au luat toate deciziile legate de contractul pentru vaccinurile COVID.

Interviul integral cu ministrul Sănătății, Alexandru Rogobete

Ioana Câmpean: Bună ziua! Suntem la interviurile G4Media și îl avem invitat astăzi pe ministrul Sănătății, domnul Alexandru Rogobete. Bine ați venit!

Alexandru Rogobete: Bună ziua! Mulțumesc pentru invitație.

Ioana Câmpean: România este bună de plată. Decizia tribunalului de la Bruxelles, într-adevăr, nu e definitivă. Sunt peste 3 miliarde de lei pentru că România nu a respectat contractul cu Pfizer pentru vaccinurile COVID. În plină pandemie, în anul 2021, România a încheiat un contract pentru 39 de milioane de doze de vaccin. La acea vreme a fost o decizie asumată de toate partidele. Nu a fost nimeni care să critice o astfel de decizie. Premier era Florin Cîțu. Ulterior, în anul 2022, când premier era Nicolae Ciucă, iar ministru al Sănătății era domnul Alexandru Rafila, acesta a semnat fișa de comandă, nu a avut obiecții atunci, cel puțin public nu le-a exprimat. Dar tot în anul 2022, domnul Alexandru Rafila a decis suspendarea livrărilor.

În acea perioadă, dumneavoastră erați în Ministerul Sănătății, ați fost consilier al domnului ministru Rafila, apoi ați fost secretar de stat. Cum s-a luat decizia de a suspenda aceste livrări? Adică de ce s-a sucit Ministerul Sănătății?

Alexandru Rogobete: Până ajungem la decizia de suspendare, aș vrea să nuanțez puțin primele informații, pentru a fi mult mai clar pentru cei care se uită la noi. Este adevărat că în plină pandemie au fost semnate în primă fază, adică anul 2020, respectiv 2021, două contracte. Pentru aceste două contracte sau aceste două contracte cumulau împreună undeva la 20 de milioane de doze de vaccin. Vorbim aici doar de vaccinurile producătorului Pfizer. Pentru aceste două contracte au fost plasate patru comenzi: două în decembrie 2020, următoarele două în martie, respectiv aprilie 2021. Această cantitate a fost livrată României și a fost achitată, plătită integral.

Este foarte important că oamenii să înțeleagă următorul lucru, este în conceptul acestor contracte, care nu seamănă cu ce suntem noi obișnuiți. Există o diferență fundamentală între contract și comandă. Contractul angajează România la o anumită cantitate, iar comanda se poate face etapizat, în funcție de nevoia din acel moment. Problema cea mai mare din punctul meu de vedere, văzând toate cifrele, având și o oarecare abordare, sigur, medicală, aducând-mi aminte de contextul de atunci. Din punctul meu de vedere, cea mai mare problemă a fost al treilea contract cu Pfizer, care a fost semnat în mai 2021, deși în stocurile României existau aproximativ 9 milioane de doze neutilizate. Acest al treilea contract, iertați-mă, pe o cantitate de 39 de milioane de doze, 39 de milioane de doze care erau gândite și programate pentru anii 2022, respectiv 2023. Este adevărat că în acea perioadă s-a semnat o primă comandă de aproximativ 3,8 milioane de doze.

Mă refer aici, în anul 2022, pe un contract semnat din mai 2021 s-a semnat comanda în anul 2022, comandă care a fost plătită integral. S-au încercat mai multe amendamente la acel contract făcut în anul 2021, în mai 2021, și o parte din ele au fost reușite. De exemplu, cantitatea a fost diminuată cu 5 milioane de doze care au fost redistribuite către Germania. Un alt amendament adus contractului a fost o redistribuire de 1,5 milioane de doze către Ungaria. O cantitate mare deja în acea perioadă a fost distrusă pentru că au început să expire, pentru că ele nu mai erau utilizate, o altă cantitate – și nu vreau să greșesc cifrele acum – cred că vreo 200.000 au fost donate către alte țări. Cert este că am rămas cu o cantitate de 28, aproximativ 28 de milioane de doze din contractul numărul trei, semnat în mai 2021, care fac obiectul sau, mă rog, care au făcut obiectul acestui proces.

Ioana Câmpean: Da, în acest proces, Pfizer a depus la instanță, la tribunalul din Bruxelles, și în cererea de chemare în judecată sunt informații pe care o să vi le spun imediat, acceptate de tribunalul din Bruxelles devreme ce România a fost condamnată, și în care arată că autoritățile de la București în anul 2022 au fost nehotărâte, s-au răzgândit, nu au acceptat nicio soluție propusă de Pfizer în acest contract. De exemplu, s-a vorbit despre faptul că nu aveam cum să stocăm aceste doze și Pfizer a oferit un depozit central, fără alte costuri, în care să poată fi stocate astfel de doze. De exemplu, România întâi a cerut să adere la depozit, apoi a zis că nu mai vrea, apoi a refuzat și livrarea eșalonată pe 4 ani, adică până la sfârșitul lui 2027 ar fi venit toate aceste doze de vaccin. Cum se luau aceste decizii în Ministerul Sănătății, cine decidea? Pe 8 noiembrie, România refuză depozitul central, iar în 16 decembrie vrea să adere la depozitul central.

Alexandru Rogobete: Este vorba despre amendamentul 5 din contract. De fapt, da, acest amendament, cinci din contract. Sigur că acum pare foarte frumos explicat acolo, am văzut și eu în spațiul public, am văzut și anumite explicații care vin din zona politică prin care se explică ce șansă minunată a ratat România prin amendamentul numărul 5. Haideți să ne înțelegem foarte clar. Amendamentul numărul 5 știți ce ar fi însemnat? Am fi plătit 75% din valoarea contractului fără ca dozele să fie livrate. Asta este negocierea despre care se tot discută atât de mult în spațiul public, după care vorbim aici doar de o companie. Gândiți-vă că noi mai avem trei contracte și cu acele contracte mai avem, încă mai aveam în momentul respectiv încă aproape 13 spre 14 milioane de doze de vaccin în depozite neutilizate.

Care era sensul de a mai cumpăra încă 29 de milioane de doze de vaccin pentru următorii 4 ani de zile, în condițiile în care depozitele din România erau pline, vaccinarea sau, mă rog, rata de vaccinare a scăzut, era scăzută dramatic, iar lucrurile este evident că nu mergeau în această direcție, pe de o parte. Și, pe de altă parte, eram și în punctul în care pandemia era la final. Deci, ce vreau eu să subliniez aici? Evident că întotdeauna discuția este undeva la mijloc. Evident că pot fi nuanțate lucrurile în funcție de unghiul din care sunt privite, dar eu vreau să duc punctul în esența problemei. Esența problemei este contractul din mai 2021, când România a semnat fătă un fundament medical corect. Din punctul meu de vedere, ca medic în spate, 39 de milioane de doze, deci încă o dată vă spun, doar de la Pfizer erau câteva milioane în depozit, plus alte multe milioane, către 12 milioane, de la ceilalți producători. Gândiți-vă că nu știam în mai cum va evolua pandemia.

Ioana Câmpean: Exact asta voiam să vă spun.

Alexandru Rogobete: Dar ce știam sigur este că populația României nu s-ar fi dublat în mai 2021. Asta știam sigur.

Ioana Câmpean: Dar acest vaccin nu se face o dată pe viață, știți foarte bine, se face recurent și, de exemplu, România este cred că singura țară din UE unde în prezent nu te poți vaccina anti-COVID.

Alexandru Rogobete: Este adevărat, pentru că suntem în aceste litigii.

Ioana Câmpean: Dar spuneați că pandemia se încheia în 2022. Însă în toamna anului trecut, în 2025, am avut din nou un număr mare de cazuri. În septembrie au fost 20.000 aproape, în octombrie peste 5000 și 100 de decese în două luni.

Alexandru Rogobete: Este adevărat. Haideți, decesele acestea erau fost la persoane tarate, persoane cu boli cronice, persoane agravate, persoane… Eu anul trecut, în septembrie, am stat internat 2 zile în spital cu COVID, formă severă. Nu a ieșit în spațiul public informația, dar vă spun că am trecut prin acest lucru, de acord cu dumneavoastră, dar asta nu înseamnă că era nevoie de un contract de 39 de milioane de doze pentru următorii 10 ani. Nu despre asta este vorba. Noi puteam face contracte mai mici și mai dese, în funcție de cum evoluau situațiile la acel moment.

Ioana Câmpean: Știți că la acel moment astfel de contracte mai mici și mai dese se puteau încheia, în 2021?

Alexandru Rogobete: Da. La acel moment, în memorandumul semnat de ministrul Sănătății de atunci și de premierul de atunci scrie negru pe alb, pentru că așa era procedura Comisiei. Venea o propunere cu o cantitate. România a avut 5 zile să zică dacă vrea sau nu contractul și România nu a răspuns. Drept dovadă, s-a considerat aprobare tacită și s-a activat acest contract de 39 de milioane. Aceasta este realitatea, 39 de milioane de doze, în condițiile în care tu mai ai încă aproape 20 de milioane de doze în depozit, Este un contract care nu are nicio fundamentare în spate, indiferent de ce ar zice oricine.

Ioana Câmpean: Acest contract poate nu a avut fundamentarea, cum spuneți, la momentul respectiv, ținând cont de condițiile care erau atunci și de ceea ce ar fi putut obține sau negocia România.

Alexandru Rogobete: Aveam vaccin pentru următorii 2 ani din momentul respectiv în stocuri, nu era nevoie de un al treilea contract.

Ioana Câmpean: Sunt de acord cu dumneavoastră că nu despărțim neapărat ceea ce s-a întâmplat în 2021 de 2022, dar și în 2022 au fost niște decizii. România avea deja un contract semnat, era partea acestui contract și avea niște obligații.

Alexandru Rogobete: Așa este.

Ioana Câmpean: Oricine știe că atunci când semnează un contract trebuie să-și respecte obligațiile din contract. În plus, au existat niște negocieri care s-au dus cu toate statele de către Pfizer și în care mai multe state au obținut flexibilizarea condițiilor inițiale, așa cum am și spus. Doar România, Polonia și Ungaria au ajuns în situația de a fi date în judecată și asta pentru că – așa susține compania – a fost o inflexibilitate din partea noastră, de la București, plus această răzgândire de la o zi la alta. De asta vă întreb cum se luau aceste decizii atunci?

Alexandru Rogobete: Deciziile de acest nivel se iau la nivelul Guvernului. Este evident acest lucru. Sunt ministrul Sănătății și eu vă spun că dacă mâine aș vrea să cumpăr 30 de milioane de doze de orice alt vaccin din țară din lumea asta, nu aș putea fără o aprobare, fără un memorandum care să fie aprobat și de ministrul Finanțelor, și de premier, și de actul guvernamental. Toate aceste indecizii de care dumneavoastră vorbiți și care au fost analizate din punct de vedere financiar, cel mai degrabă se iau la nivelul Guvernului României. Nu se iau nici în cabinetul ministrului și nici în cabinetul secretarului de stat. Eu nu țin partea nimănui aici, să nu fiu înțeles greșit, pentru că se poate interpreta asta. Încerc să rămân cât se poate de obiectiv în această situație, în această presiune, pentru că până la urmă eu sunt cel care a primit factura. Unii au comandat, alții au negociat sau n-au negociat și la Rogobete a venit factura și, mai mult, nu că a venit la Rogobete, a venit la toți românii, pentru că suntem într-o perioadă deloc ușoară, când ne-am trezit cu o factură de 3 miliarde și, vă spun o noutate, nu sunt 3 miliarde, sunt 3.400.000.000 de fapt, cu tot cu penalități și dobânzi. Deci o factură de 3.400.000.000, care începând de ieri a intrat în vigoare, iar deși decizia nu este definitivă, ea este executorie.

Ioana Câmpean: De unde vom plăti banii?

Alexandru Rogobete: Am fost, am avut o discuție prealabilă și ieri și astăzi, evident cu ministrul Finanțelor. Încercăm să găsim cea mai bună soluție în contextul dat, pentru că până la urmă decizia este în fața noastră și acum va trebui să o gestionăm. E prematur să spun asta. Vor mai exista întâlniri, au existat cu avocații, mă rog, cu Ministerul Finanțelor, cu mine. Vom avea zilnic astfel de întâlniri pentru a încerca să găsim o soluție care să impacteze cât de puțin se poate de fapt bugetul statului. Dar am văzut și eu în spațiul public astăzi, mă rog, în limita timpului disponibil, pentru că toată ziua a fost ocupată de întâlniri de acest gen pe acest subiect. Am văzut cum unii își dau cu părerea, alții aruncă de la unul la altul. Eu n-am de la cine la cine să arunc, pentru că, mă rog, așa este situația. Așa cum v-am mai spus, la mine a venit factura. Cred că întrebarea încă o dată trebuie să plece pentru toată lumea: de ce s-a semnat contractul numărul trei?

Ioana Câmpean: Ce variantă există pentru a plăti această sumă? Acum suntem în situația în care vor exista, există acele întrebări, vor exista și probabil că se vor lămuri. Dar ce facem acum? Cum plătim banii? Cam ce variantă ar fi și cât timp aveți la dispoziție?

Alexandru Rogobete: Nu avem încă acest răspuns, pentru că nu a venit de la tribunal încă eșalonarea. Dacă vine eșalonare, adică metodologia, mecanismul, să zic, încă nu a sosit. Ne așteptăm în schimb în câteva zile, o săptămână să ajungă și atunci vom avea aceste date. În momentul de față, colegii de la Finanțe, că de acolo vin  și în acest studio, încearcă să creioneze trei-patru scenarii pe care să le discutăm și încercăm să găsim varianta și scenariul cel mai fără de impact pe bugetul de stat, cel puțin nu unul abrupt. Știți cum suntem, cum e situația sau cum e spațiul public pe care îl văd acum? Cineva dă foc la casă și pleacă. Apoi vin alții care încearcă cumva să stingă incendiul, dar fără instrumente și la final este de vină cel care n-a reușit să stingă incendiul. Cam așa este situația și este o comparație cât se poate de reală. Și mai vine ultimul care găsește casa scrum și trebuie să explice tot ce s-a întâmplat până acum. Aceasta este realitatea, nu eu trebuie să spun cine a greșit, pentru asta este justiția. DNA-ul are un proces pe rol, există niște oameni care, mă rog, sunt în acest dosar. Sunt sigur că DNA-ul va veni cu un răspuns. Când, cum? Dacă s-a greșit? Dacă nu s-a greșit? Cine a greșit? Cine nu a greșit? Nu eu trebuie să vin cu acest răspuns. Eu vă spun cum arată cifrele, ce comenzi au fost puse, când, în ce cantități, dacă are logică sau nu cantitatea respectivă. Situația în fapt dată de tribunalul de la Bruxelles, am văzut-o cu toții și acum responsabilitatea mea, ca ministru actual al Sănătății, este să găsesc soluții pentru ca bugetul sănătății și bugetul să fie impactat cât mai puțin.

Ioana Câmpean: Dacă tot vorbim despre bani, Sănătatea a avut cea mai mare alocare de fonduri din PNRR, însă a pierdut o parte importantă din acești bani, peste jumătate de miliard de euro. Din 27 de proiecte de spitale noi au rămas 8 în PNRR. Garantați că acestea vor fi finalizate complet până în august, ca să nu pierdem banii și pentru acestea?

Alexandru Rogobete: România tranzitează o perioadă importantă acum și vă spun că indiferent, cu bune, cu rele, cu șapcă fără șapcă cum suntem, pentru că oricum ar fi, niciodată nu este suficient de bine, ceea ce este absolut corect. Nu suntem perfecți și întotdeauna este loc de mai bine, dar așa imperfecți cum suntem, astăzi România are 22 de șantiere de spitale noi, în construcție, fără precedent. Opt din ele au rămas cu finanțare din PNRR, unul a fost deja dat în folosință, alte șapte vor fi finalizate până în iulie 2026, exercițiul financiar din PNRR. Nouă dintre ele au fost mutate în Programul Operațional Sănătate, tot fonduri europene nerambursabile și aici gradul mediu de execuție este undeva la 40%, deci ele au practic și acestea nouă vor fi finalizate, dar au un termen mai lung, 2028, fiind un alt exercițiu financiar. Cele două centre de arși grav, primele într-un final apoteotic, foarte târziu este adevărat, sunt finalizate

Ioana Câmpean: Aici voiam să vă și întreb: data când va fi posibil ca primul pacient să fie tratat.

Alexandru Rogobete: Această vară. O să fie greu să zic o dată nume, dar pot să vă zic că în această vară și Timișoara și Târgu Mureșul vor putea primi pacienți. Construcțiile sunt finalizate, acum se instalează echipamente, circuite, mă rog, ultimele detalii de acest gen, dar gândiți-vă că șantierul efectiv la Timișoara. Îmi aduc aminte ziua ca și cum ar fi fost ieri. Prima sapă a fost dată în 4 iunie 2023, deci iată că la 3 ani distanță vorbim de un spital făcut de la zero. Asta după ce timp de 10 ani, unii și-au dat cu părerea cum ar trebui sau nu să fie făcute. Vorbesc cu pasiune despre aceste proiecte pentru că le știu de când erau pe hârtie. Eram la începutul meu în Ministerul Sănătății și mai îmi aduc aminte ceva care voi spune. Acest lucru îl voi spune întotdeauna: erau niște proiecte pe hârtie, nimeni nu avea încredere în noi și 99% din oameni îmi spuneau cu nonșalanță în față că nu vom reuși și că nu se vor face niciodată.

Ioana Câmpean: Dar în București, când se va face? Nu există nici măcar un proiect pe hârtie pentru un spital, pentru un centru de mare arși, de adulți, există cel de copii în construcție. La G4Media am dezvăluit încă din 2023 că unitatea, secția de la Floreasca nu îndeplinea standardele anul trecut. Ați constatat dumneavoastră că acolo erau nereguli grave. Este închisă inclusiv acea secție. Încă este închisă din august anul trecut. Ați sesizat și parchetul?

Alexandru Rogobete: Da. Nu doar că am constatat că acolo este o problemă, dar în scurt timp am și închis-o. Eu am făcut, am închis, n-am ascuns problemele sub preș, așa cum în general n-am ascuns tot. Asta este realitatea. Nu putem, nu putem rezolva o problemă dacă ascundem altă problemă. Asta a fost problema. Am ieșit public, da, am închis-o. Vestea bună este că ei sunt în lucrări acum, vor finaliza în curând recompartimentarea, regândirea astfel încât să respecte toate standardele, adevărat, cu un număr mai mic de paturi, dar vor respecta standardele pentru unitate, pentru unitate funcțională de arși și nu centru de arși.

Nu cred că am spus niciunde, așa că voi spune aici pentru prima dată. Spitalul de arși din București este un proiect pe hârtie. Astăzi, discuțiile cu Banca Mondială continuă. Voi pleca la Washington în scurt timp împreună cu ministrul Finanțelor, căruia îi mulțumesc pentru dialog și pentru susținerea proiectelor din sănătate în general, nu doar acum. Ne dorim ca tot prin Banca Mondială să construim un centru de arși grav în București, pentru că într-adevăr este disproporționată așezarea geografică. Avem unul la Timișoara, unul la Târgu Mureș, care de anul acesta sigur vor fi funcționale. În schimb, Capitala nu are și sudul țării și atunci este evident că mai e nevoie aici de încă un centru de arși grav. Există propunerea trimisă către Banca Mondială. Voi merge împreună cu ministrul finanțelor la Washington. Vom avea acolo negocieri, discuții, sigur, și eu am încredere. La cum văd că se duc discuțiile, cred că anul acesta poate începe licitația, licitația poate e mult spus, dar poate începe semnarea contractului și pentru al treilea centru de arși grav pentru adulți în București, tot utilizând experiența Băncii Mondiale, pentru că s-a dovedit ca funcționează.

Ioana Câmpean: Deci mai durează câțiva ani până să existe un centru aici.

Alexandru Rogobete: Presupun probabil că… cu siguranță că da, dar este un început bun.

Ioana Câmpean: Și în legătură cu secția de la Floreasca, ați spus că ați sesizat Parchetul.

Alexandru Rogobete: Raportul corpului de control al ministrului sănătății, respectiv raportul inspecției sanitare de stat, ambele au fost transmise către Parchetul General.

Ioana Câmpean: De atunci nu ați mai avut….

Alexandru Rogobete: Eu nu am mai avut nicio interacțiune cu Parchetul. Sigur că, dacă-mi vor fi solicitate documente suplimentare, dar a fost transmis tot ce aveam, adică mai mult n-aș avea ce să trimit.

Ioana Câmpean: Ați spus recent că doriți să spargeți monopolul Casei Naționale de Asigurări de Sănătate, să existe concurență între mai multe case, fie publice, fie private, și oamenii să aleagă, în funcțiile de serviciile oferite. Cum ar funcționa un astfel de sistem? Adică va exista un pachet minim obligatoriu pe care trebuie toate casele să-l asigure, similar cu ce avem acum, mai puțin, mai mult?

Alexandru Rogobete: Nu este o noutate, nu mi-am schimbat părerea în primul rând, adică am în continuare aceeași gândire, și anume că introducerea concurenței în sistemul de asigurări de sănătate va fi benefică pentru țara asta. Suntem una dintre puținele țări care funcționează cu un singur asigurător, respectiv cu și, foarte important, cu un singur plătitor al serviciilor. De aici apar o serie de discontinuități, o presiune uriașă în sistemul de sănătate, pentru că există un singur plătitor, și anume CNAS-ul și pentru că nu există concurență care să vină cu pachete noi, cu tot felul de alte beneficii. Și atunci modelul pe care l-am pus în discuție nu este un model cu care s-a trezit Rogobete într-o dimineață, gata de mâine distrugem sau privatizăm sistemul de sănătate, cum am văzut că acuză unii și alții, nici n-are legătură una cu alta. În toate țările în care sistemul de sănătate este unul mai funcțional, mai predictibil, mai sustenabil, mai aproape de oameni, nu funcționează cu un singur asigurător. Există exemple atât în spațiul european, Franța, depinde de model. Pot exista case de asigurări de sănătate paralele și omul alege la una din ele în funcție de beneficii, în funcție de extra-opțiuni, în funcție de multe alte lucruri. Sau o casă unică, CNAS de exemplu, care este responsabilă de pachetul de bază, plus un anumit procent, plus o asigurare complementară peste pachetul național, de exemplu. Cum avem la pensii pilonul doi. Asta nu înseamnă bani în plus pentru oameni. În funcție de cum vor decurge discuțiile se poate ajunge la un model sau un alt model. Există rezistență, evident dintr-o anumită zonă.

Ioana Câmpean: Președintele Casei Naționale, care a criticat această idee și a zis că transferul fondului social către administrare privată este periculos?

Alexandru Rogobete: Nu, nu, nu despre asta este vorba. Nu se transferă, nu se transferă niciun fond social niciunde. Nu asta este ideea concurenței caselor de asigurări de sănătate. Sigur, el a adus-o într-o zonă emoțională, de comunicare, care impactează și imediat crește și crește rezistența în spațiul public. E un mecanism de comunicare pe care, cine știe comunicare, îl recunoaște imediat. Nu despre asta este vorba. Și i-am spus și lui. Noi avem o relație profesională, e respect foarte mult. Să știți că 90% din reformele făcute în ultimele opt luni de zile le-am făcut împreună, motiv pentru care respect foarte mult. Avem momente când, sigur, suntem din prima, avem aceeași gândire și atunci mergem mai ușor înainte. Avem momente când discutăm mai mult pentru a ne găsi echilibrul. Avem momente când suntem în disensiune. Cred că este absolut firesc între două instituții, între doi oameni publici, între doi oameni, administrativ, să existe astfel de situații. Nu sunt întotdeauna de acord cu el. Nu este întotdeauna de acord cu mine, dar întotdeauna cu el am reușit să găsim calea de echilibru și eu sunt convins că și pe acest subiect vom găsi un model de echilibru. Poate cu asigurări complementare pentru început, poate cu diversificarea pachetelor. Nu știu. Discuțiile sunt încă deschise. Nu vreau să-l acuz de nimic și cred că ne putem găsi echilibrul pentru a face ceva pentru sistemul acesta. Pentru că eu vă zic… Vrem ununul singur, vrem doar CNAS-ul, vrem și pe alții? Nu știu. Eu vă spun cum stă realitatea. Realitatea este următoarea: în ultimii 5 ani de zile bugetul Casei s-a dublat și în continuare există lipsuri.

Ioana Câmpean: Am înțeles. Vă mai pun doar o întrebare scurtă și un răspuns scurt, pentru că, din păcate, nu mai avem timp. Dar vă aștept la un interviu mai lung. România este pe primul loc în Europa la cancerul de col uterin, la copii morți de rujeolă – pojar în limbaj popular – pentru că nu au fost vaccinați, la mame minore. Cauza principală e educația, cred că suntem de acord aici, iar disciplina educație pentru sănătate este opțională, depinde de acordul scris al părinților și de fapt, se țin astfel de ore în puține școli. Aveți curajul să schimbați această situație?

Alexandru Rogobete: Am curajul, dar aici nu e vorba de curaj, aici e vorba de a face lucrurile într-un mod responsabil și aplicabil. Nu, n-are legătură cu acest curaj. Da, educația este un element, dar nu e totul.

Ioana Câmpean: Dar se poate introduce această disciplină de educație pentru sănătate?

Alexandru Rogobete: Este gândit așa. Modulul de educație pentru sănătate are mai multe componente.

Ioana Câmpean: Doar că e opțional și în puține școli.

Alexandru Rogobete: E adevărat. Știți dumneavoastră, eu momentan sunt ministrul Sănătății, nu al Educației.

Ioana Câmpean: Și nu puteți să aveți un dialog cu ministrul Educației?

Alexandru Rogobete: Am avut mai multe de-a lungul timpului, încercăm să facem acest lucru, dar nu, nu, nu ăsta e secretul. În spatele ratei acesteia de vaccinare scăzută, pentru că părinții care nu-și vaccinează copiii nu sunt la școală. Deci nu asta este neapărat problema. Fenomenul antivaxerilor care circulă în social media la intensitate maximală și care, din păcate, încă nu este scăzut. Deci avem nevoie de o informare mai completă, mai accelerată, mai vocală, profesioniști în sănătate, doctori și așa mai departe ar trebui să fie mai des pe la televizoare, să recomande ei, să recomande vaccinarea, nu eu sau politicienii. Eșecul campaniei de vaccinare din COVID, că tot vorbim de vaccinuri, se vede rezultatul când politicienii își beau cafeaua pe la tot felul de cârciumi pe unde erau filmați și recomandau vaccinarea COVID, că doar așa poți să bei cafeaua. Ăsta este efectul. În momentul în care cei de la guvernare s-au apucat să recomande vaccinarea COVID, automat că opoziția, în Parlament, politică, a utilizat, a speculat acest moment și a creat opoziție, creând astfel fenomenul de antivaccinare. Noi încă suntem acolo.

Ioana Câmpean: Vă mulțumesc pentru participare și vă aștept altădată pentru mai multe răspunsuri. Mulțumim și celor care ne urmăresc. La revedere!