INTERVIU VIDEO | Teodor Frolu: Dâmbovița poate răcori Bucureștiul cu 3–4 grade. Regenerarea urbană într-un coridor verde-albastru de răcire a orașului nu mai poate fi neglijată de niciun primar

Arhitectul și antreprenorul în industrii creative Teodor Frolu, co-fondator al Asociației „Ivan Patzaichin” și inițiator al proiectelor Dâmbovița Smart și Dâmbovița Apă Dulce, explică în interviul pentru G4Media de ce râul Dâmbovița este infrastructura capabilă să transforme Bucureștiul într-un oraș mai verde, mai respirabil și mai bine conectat. Frolu vorbește despre blocajele istorice, despre potențialul climatic al râului, despre necesitatea unui masterplan coerent, introdus etapizat până în 2035 și despre cum poate redeveni Dâmbovița un spațiu public viu, accesibil și curat pentru toți bucureștenii.

Înainte de alegerile locale parțiale din 7 decembrie care ar trebui să dea un nou primar general în București, Frolu consideră că regenerarea urbană a Dâmboviței într-un coridor verde-albastru de răcire a orașului nu mai poate fi neglijată de viitoarea administrație locală a Capitalei. În prezent se face un progres cu planșeul de la Unirii, unde se aduc modificări albiei. Între timp a fost creată autostrada A0 care preia din circulație și astfel, în opinia lui, astfel poate fi redus și fizic traficul rutier din jurul Dâmboviței. În acest cadru, pe 28 noiembrie are loc finalul concursului de idei pentru reamenajarea Dâmboviței la care sunt parte ONG-uri și Ordinul Arhitecților din România, iar proiectul va fi propus viitorului primar al Bucureștiului.

Principalele declarații ale lui Teodor Frolu

Toate marile orașe au apărut în jurul unui râu. Bucureștiul nu poate face excepție
O umbră naturală peste luciul de apă creează o diferență de 3–4°C. Dâmbovița poate fi aerul condiționat natural al Capitalei.
Dâmbovița Smart și Dâmbovița Apă Dulce au arătat ce vor bucureștenii: să facem luciul de apă al Dâmboviței accesibil bucureștenilor
Dâmbovița este cea mai complexă infrastructură urbană din România. Patrusprezece instituții o administrează fragmentat.
2050 e prea departe. 2035 este un termen rezonabil pentru a da o nouă față Dâmboviței și de a-i crește rolul pe care îl poate avea în calitatea vieții și calitatea aerului în București.
Dâmbovița nu trebuie să fie navigabilă complet. Tehnic nici nu se justifică. Dar putem avea activități pe apă pe tronsoane.
Înotul nu e permis din două motive: malurile de beton sunt nesigure, iar calitatea apei nu este încă de îmbăiere.
Dacă Sena a putut deveni bună de înot, și Dâmbovița poate. Dar trebuie să pornim de la sursă: de la izvor până la vărsare.
Văcărești, Grădina Botanică, Lacul Morii – toate pot forma o rețea verde-albastră unitară, dacă sunt conectate corect la Dâmbovița.
În zona Dâmboviței avem cea mai mare concentrare universitară din țară. Putem crea un adevărat hub de inovație urbană.
Bucureștiul simte deja efectele crizei climatice. Dâmbovița este singurul instrument real care poate răcori centrul orașului.
Proiectul poate începe chiar din a doua zi de mandat a noului primar. În 2–3 ani putem vedea schimbări concrete.
Mesaj pentru 2050: bucureștenii nu vor trebui să meargă la mare ca să vadă o apă curată.

Rolul râurilor în orașele moderne

Alina Mihai: Cum vezi tu orașele transformate, în care râurile, cultura și spațiile publice se întâlnesc și cât de aproape sunt Dâmbovița și Bucureștiul de această percepție?

Teodor Frolu: E bine să facem un mic exercițiu ca să înțelegem, de fapt, rolul unui râu în oraș. Dacă ne uităm un pic, toate marile orașe sunt în jurul unui râu. Adică el a fost sursa care a generat această aglomerare urbană și a fost sursa de hrană. Era inițial de transport și de apă potabilă. În primul rând. Ce s-a întâmplat? Aceste comunități au început să crească, au crescut din ce în ce mai mult, s-au urbanizat, s-au modernizat și râul încet, încet a devenit de fapt cel care curăță orașul de poluarea și murdăria pe care o generează o comunitate mare de oameni pierzându-și un pic din calitatea asta de resursă primară, de dezvoltare, de inspirație. Dar, ce încercăm noi este să revenim la această situație în care râul nu este doar ceva care curăță și ia tot ce adună orașul și redevine un spațiu care inspiră orașul, care contribuie la calitatea vieții, nu numai din punct de vedere estetic. De multe ori spunem ne dorim un râu frumos, cu pietonale și cu spații publice. Sigur, e foarte important și lucrul ăsta, dar la fel de important este și calitatea aerului pe care o dă un râu verde care este ca o coridor.

Dâmbovița ca „aer condiționat natural” al Bucureștiului

Alina Mihai: Aș vrea să punctez eu, pentru că ai spus de nenumărate ori că Dâmbovița poate fi aerul condiționat natural al Bucureștiului. Cum se poate concretiza aceasta?

Teodor Frolu: Asta a zis Ivan Patzaichin la un moment dat, când discutăm despre valoarea Dâmboviței. Da, e un lucru foarte simplu, din natură, și anume că o umbră naturală de pom, să zic, peste un luciu de apă creează o diferență de temperatură de 3 -4° care într-un oraș încins cum e Bucureștiul în perioada de vară, creează un aer, ventilează, ca să spun așa, și într-un fel, nu într-un fel, ci chiar răcorește cu 3-4° zona din proximitate. Dâmbovița, care trece exact prin mijlocul Bucureștiului, și dacă ne uităm pe o hartă de temperatură vedem că Bucureștiul este ca un o prăjit așa, cu gălbenuș super prăjit la mijloc și se extinde către margine. Gândiți-vă că acest acest râu poate să aducă o îmbunătățire. El aduce și în momentul de față, dar foarte puțin față de potențialul pe care îl are. Dacă l-am înverzi mult mai mult și am reduce de fapt din zonele acestea din jurul râului care sunt în momentul de față încapsulate în beton și asfalt.

Ce își doresc bucureștenii de la râu: Dâmbovița Smart și Dâmbovița Apă Dulce

Alina Mihai: Faptul că aveți experiența celor două proiecte Dâmbovița SMART și Dâmbovița Apă Dulce ați aflat ce își doresc bucureștenii de la acest râu, cum se pot conecta ei cu râul?

Teodor Frolu: Da. În primul rând, să spun câteva cuvinte despre Dâmboița Smart ca e un proiect mai vechi, început în în 2010 cam așa și care a avut ca rezultat final refacerea din jurul Bibliotecii Naționale, refacerea acelui mal de râu care este atipic pentru restul Dâmboviței. Adică sunt acele coborâri către apă, acele balcoane, mici anfiteatre și care ați văzut, au atras, din păcate, din perspectiva noastră în exces, acele cafenele. Dar e un spațiu public foarte prietenos și foarte, cum să spun eu, iubit de bucureșteni și a devenit un hotspot, să zic nou în București. Dâmbovița Apă Dulce este un proiect pe care l-am pornit acum 3 ani de zile împreună cu Nod Makerspace, care și ei sunt o organizație din industrii creative și care chiar sunt pe malul Dâmboviței. Și din acest parteneriat am început să, cum am zis noi, să democratizăm accesul la apă, adică să facem luciul de apă al Dâmboviței accesibil bucureștenilor.

Realizând niște pontoane am deschis anul acesta pontonul de la Timpuri Noi, de la Națiunile Unite, de la Operă și cred că toată lumea a văzut ce entuziasm, noi punând și bărci pe apă, făcând accesibilă, să zic, această experiență, chiar dacă este în mijlocul Bucureștiului și de multe ori încapsulată de un trafic foarte intens. Totuși există această dorință și se vede din numărul de participanți. Am ajuns de la început unde erau câteva zeci, acum, când facem un astfel de eveniment, avem de ordinul sutelor și am extins de la o zi la două la 3 zile tocmai pentru a satisface această curiozitate, dar în același timp și acest sentiment că poți să te plimbi cu barca în mijlocul Bucureștiului.

De ce a stat Dâmbovița „blocată” timp de decenii

Alina Mihai: Dincolo de ceea ce faceți voi ca organizație nonguvernamentală, ce a ținut pe loc, să zicem, într-o stare latentă acest râu timp de mai multe decenii?

Teodor Frolu: Sunt mai mulți factori aici care au întârziat declanșarea unui proiect important, adică cu o schimbare semnificativă, și anume este de fapt cea mai complexă infrastructură urbană din România, pentru că vorbim aici nu doar de Dâmboviță, vorbim, adică de partea de luciu de apă pe care îl vedem, vorbim de metrou lângă, vorbim de sistemul de colectare a apelor menajere de sub Dâmbovița, toată traversarea asta de la Unirii, intersecția cu două linii de metrou și cu pasajul celebru. Deci, este o lucrare foarte complexă de care se ocupă din punct de vedere al administrării și al întreținerii foarte multe entități. Și noi am reușit acum 3 ani de zile, împreună cu Ordinul Arhitecților și cu Prefectura, să adunăm la aceeași masă toate entitățile care într-un fel sau altul, au câte o bucățică din acest spațiu public în administrare. Și cred că, dacă nu greșesc, vorbim de 14 instituții, adică pornind de la Apele Române, Apa Nova, Metroul, primăriile de sector, Primăria Capitalei, primăriile din județul Ilfov, limitrofe Bucureștiului.

Planul Dâmbovița 2050 – ce ar trebui să conțină

Alina Mihai: Ceea ce am putea să înțelegem este că ar trebui să existe o entitate care să le coordoneze pe toate acestea și rolul cel mai mare, să zicem, ar putea să-l aibă Planul Dâmbovița 2050, care este o promisiune, un angajament pe care și l-a făcut Primăria Capitalei și care trebuie să dezvolte un plan urbanistic pe toată întinderea cursului Dâmboviței în București. Și întrebarea este cum, ce trebuie să aibă acest plan ca să nu fie doar tehnic și el să fie implementat?

Teodor Frolu: Da, 2050 mi se pare un termen mult prea lung, noi chiar am lansat acum competiția de idee de cum putem să aducem mai mult spațiu lângă râu, luând din trafic și mă refer aici la traficul de tranzit, care de fapt e cel mai păgubos pentru oraș, pentru cetățeni. Și noi credem că 2035 este un termen rezonabil pentru a dau nouă față Dâmboviței și numai o față, cum spuneam, și de a-i crește rolul pe care îl poate avea în calitatea vieții și calitatea aerului în București.

Navigabilitate, înot și siguranță

Alina Mihai: Cum gândiți? Cum vedeți Dâmbovița ca un tot unitar, dar care și care să aibă ca model, să zicem, Parcul Natural Văcărești. Ar fi o o zonă centrală a acestui coridor?

Teodor Frolu: Nu, Parcul Natural Văcărește ar fi unul dintre spațiile verzi care ar trebui să se conecteze la acest coridor. Chiar așa se cheamă, în termen de specialitate, coridor verde-albastru. Adică este, dacă vreți, este ca o conexiune între spațiile verzi adiacente. Avem și Parcul Izvor. Mai jos avem și diverse spații verzi mai mici sau mai mari, adiacente. Avem Grădina botanică, după care avem Lacul Morii cu toată zona aceea inundabilă care poate să devină și acolo în mare parc. Deci lucrurile se leagă ușor, sigur, coordonatorul trebuie să fie Primăria Capitalei. Asta este clar, pentru că de fapt este un proiect amplu de urbanism, într-un final, pe lângă toată toate soluțiile hidrotehnice sau de construcție care ar implica un astfel de proiect. Ce este, poate partea pozitivă este că deja se întâmplă Nodul de la Piața Unirii este în refacere pentru că acel nod era unul dintre problemele majore, în funcție de acel nod poți să faci anumite modificări ale albiei Dâmboviței sau nu.

Și lucrul ăsta este un mare câștig în momentul de față pentru proiectul pe care putem să ni-l imaginăm pentru următorii 10 ani. Și mai e un lucru e o investiție foarte mare, vorbim de ordinul a probabil a minim 200 de milioane de euro, 300 de milioane de euro, dar dacă punem în balanță faptul că Podul de la Ciurel, care a costat 60 de milioane și care nu folosește la nimic, cu ce ai fi putut să faci cu 60 de milioane investiți în acest spațiu care, cum spuneam, are o valoare foarte mare pentru calitatea vieții, pe lângă partea aceasta de spațiu public plăcut, vorbim de o investiție care nu se face pentru 20 de ani, 30 de ani.

Vorbim de o investiție probabil proiectată pe cel puțin 100 de ani de acum încolo, din cauza asta noi tot procesul nostru de a aduce mai aproape cetățenii, bucureștenii, de râu și de-i implica în acest proces are un sens. Pentru că, cred eu, Bucureștiul a ajuns în acel moment de maturitate, să zic, în care putem să ne propunem ca Râul Dâmbovița să fie un proiect participativ, adică în care soluțiile finale să fie dezvoltate într-un dialog între experți, administrație și comunitate.

Alina Mihai: Pe unde ne-am afla în momentul acesta în derularea lui, în ceea ce zici tu model participativ în care sunt consultați și cetățenii și aduci împreună și instituțiile?

Teodor Frolu: Exact lucrul ăsta îl încercăm acum, prin acest concurs de idee în care încercăm să venim cu niște scenarii de dezvoltare, a șase zone diferite, foarte diferite de pe parcursul Dâmboviței, pe care putem să lansăm o discuție, o dezbatere publică în care exact acesta este obiectivul de a-i aduce împreună, reprezentanții cetățenilor, experții și administrația. Pentru că întotdeauna un proiect valoros, urban, este rezultatul acestui dialog, adică în momentul în care nu ai acest dialog, atunci apar problemele. Pentru că rolul experților este esențial. Proiectele eșuate din urban sunt rezultatul lipsei a unuia din acești trei piloni la masă, în momentul când s-a luat decizia.

Alina Mihai: În ce măsură Dâmbovița ar deveni navigabilă și care este condiția minimă ca să se ajungă aici?

Teodor Frolu: Partea asta de Dâmbovița navigabilă, e așa o aspirație, care din punct de vedere tehnic nici nu se justifică și complică foarte mult din punct de vedere al soluțiilor hidro pentru că avem o diferență de nivel de aproape 13 m între Lacul Morii și ieșirea din București. Realizarea unor ecluze într-un spațiu totuși foarte restrâns pe care îl avem în jurul Dâmboviței nu este o soluție pentru care ai argumente majore urbane. În schimb se poate gândi pe tronsoane, diverse activități, cum de fapt și propunem, și putem să avem activitate pe apă. Sunt câteva idei principale care au rezultat din tot acest proces, dacă vreți, de consultare publică în toți anii aceștia, pentru că noi, prin toate aceste acțiuni de activare, întotdeauna am avut și o componentă de a discuta cu oamenii. Și sigur că soluțiile, dacă vreți, aspirațiile, vin de la oameni, ce și-ar dori, dar soluțiile trebuie să vină de la experți. Și undeva sunt câteva concluzii, să zic așa.

Unu, că e nevoie de mult mai mult spațiu lângă apă, altfel nu se va produce o schimbare în detrimentul circulației, cum spuneam, și chiar de eliminare a tranzitului, adică această, mai ales că acum avem alternativă, adică autostrada A0-a cel puțin în zona de sud, este finalizată și acuma dacă te uiți, dacă ești într-un capăt al orașului și dai pe waze, o să vezi că te orientează singur, pentru că traversarea de pe malul Dâmboviței este extrem de înceată din cauza intersecțiilor, a stopurilor.

Un alt lucru foarte important care a reieșit din discuții Dâmbovița acuma este izolată de oraș și din cauza distanțelor foarte mari între podurile de traversare, ea este ca o barieră între cele două cartiere sau părți ale orașului, de la sud și de la nord, să zic de albie, pe când Dâmbovița ar putea să fie un spațiu care conectează aceste două părți ale ei. Asta înseamnă mai multe poduri pietonale. Înseamnă ca gândirea spațiului urban să fie cuplat la vecinătăți și nu gândit ca un tub prin care treci cu mașină. Asta din start înseamnă o regândire pe zone. Da, deci nu mai gândim ca un tub dintr-o parte în alta, ce-l gândim, cum îl conectăm la Cotroceni, Dâmbovița, cum o conectăm la zona Vitan, la cum o conectăm, la Delta Văcărești, cum o conectăm la Grădina Botanică, da, ea e cu totul alt mod de a gândi, de a aborda urbanistic ca soluții și nu în ultimul rând, că noi am vorbit acum foarte mult de partea de infrastructură, să zic cum îi spunem noi, partea de hardware a Dâmboviței, dar are și o parte de software foarte interesantă, adică partea de vecinătăți, stakeholder-ii, actorii care sunt în jurul Dâmboviței și nu întâmplător a fost o gândire înțeleaptă în anii 70, și anume avem cea mai mare aglomerare de universități și comunitate de studenți din România pe zona asta Dâmboviței, pentru că dacă ne uităm începând, eu știu de la Operă încoace avem Facultatea de Drept, Facultatea de Medicină, Facultate a de Sport, Facultatea de Filozofie, Facultatea de Biologie

Alina Mihai: Ceea ce înseamnă că Dâmbovița ar putea să fie foarte animată și ar putea fi o zonă de promenadă.

Teodor Frolu: Și de promenadă, dar noi gândim dacă vreți, și economic, pentru că aici înseamnă că există o energie creativă universitară care, ce să vedeți, este și combinată cu institute de cercetări foarte multe în zona asta. Deci avem o aglomerație de inteligență la nivel de oraș, foarte interesantă, care ar putea să fie activată într-un fel în jurul acestei platforme care, cum spuneam, nu trebuie s-o gândim doar ca un spațiu public de loisir și poate să fie, dacă vreți, o vitrină a cercetării universitare și studențești în domeniul dezvoltării urbane, pe soluții noi, bazate pe natură. Și e foarte interesant că aceste colaborări există între universități, spre exemplu prin proiecte europene de cele mai multe ori, dar ele nu se văd la nivelul orașului, că există și ceea ce produs, pentru că nu li s-a făcut să zic așa un spațiu dedicat în care ele să interacționeze cu orașul. Și lucrul ăsta are un rol foarte important în dinamica de dezvoltare a orașului, mai mult de când ne închipuim.

Alina Mihai: Dacă am vorbit despre navigabilitatea râului, nu pot să nu te întreb de înot, pentru că acum nu este permis. Este o problemă de sănătate sau e o problemă de siguranță și dacă ar fi să fie permis în din punctul tău de vedere.

Teodor Frolu: Acesta este unul dintre obiectivele noastre, pentru că o apă care este la standardul care permite înotul este o apă curată, atunci putem vorbi despre o apă curată. Da, prin tot acest proces sigur că obiectivul este să putem să facem din Dâmbovița o apă curată. Din cauza asta noi deja am început pontoanele pe care le dezvoltăm, au și o parte de inteligență, sunt dotate cu senzori de analiză și în timp real ne dorim să vedem care calitatea apei.

În momentul de față calitatea apei este bună, nu e foarte bună, nu e de îmbăiat și-s două probleme aici: una este de siguranță, pentru că malurile acelea de beton nu îți permit să ai o relație prietenoasă și sigură, să zic în momentul când ieși din apă. Și a doua, calitatea apei încă nu este atât de bună să-ți permită să te îmbăiezi. Dacă ești într-o barcă sau pe un stand-up paddling și din întâmplare te răstorni nu este un pericol că te-ai udat.

Adaptare climatică, oraș-burete și modele europene

Alina Mihai: Dar aceasta ar trebui să fie ținta, adică ar trebui să avem unde să înotăm, pentru că asta înseamnă apropierea de râu?

Teodor Frolu: Dacă a putut Sena să fie transformată, Sena, care e un râu de 10 ori mai mare și mai complex și mai lung, de ce n-ar putea să fie Dâmbovița? Asta este și motivul pentru care noi ne-am orientat în strategia noastră ca la anul, în care sperăm foarte mult ca Primăria și cu noul primar să preia acest proiect ca un proiect prioritar și să înceapă demersurile ca master planul pentru Dâmbovița, să fie pornit și să intre în linie dreaptă ca și proiect principal în București.

Planul nostru este deja să extindem și am avut întâlniri și cu Ministerul Mediului să extindem conceptul ăsta de culoar verde albastru la nivelul întregii Dâmbovițe, de la izvoare până la vărsare. Pentru că dacă vrei să ai în București apă curată, ea trebuie să vină curată de la izvor, să nu fie alterată în niciun fel.

Și mai este o sursă de poluare foarte importantă în oraș. Chiar dacă noi avem grijă ca acea picătură de apă de la izvoare și până ajunge în mijlocul Bucureștiului să fie curată, ea foarte ușor poate să fie poluată în mijlocul Bucureștiului, în primul rând prin apele meteorice care spală zonele de asfalt care vin. Toată apa aceea care apa de ploaie care spală zonele rutiere este o apă poluatoare. Și atunci nu întâmplător am lansat și această provocare, care sigur este foarte la început, și anume management-ul apei meteorice, care se face tot prin sisteme naturale, adică ai niște filtre naturale, te orientezi, apa care se adună în zone verzi, care sunt astfel gândite ca prin absorbția în apa freatică să fie filtrată această apă. Se cheamă orașul buretei, acest nou concept. Toate orașele au început să facă acest demers.

Sigur, cele din nordice au început acum vreo 25 de ani, dar toți au trecut prin această greșeală de proiectare. Adică inclusiv cam toate marile orașe care aveau râuri în anii 60-70 au fost plancate de trafic greu. Deci nu doar România a fost într-o situație, numai că ei au început acum vreo 20-25 de ani să refacă toate aceste care și care.

Alina Mihai: Care ar fi modelul european de care s-ar apropia cel mai bine de viziunea asta pe care o aveți pentru Dâmbovița și să zicem, tot procesul ăsta de transformare a râului, de la un canal betonat la un culoar verde-albastru al orașului?

Teodor Frolu: Multe exemple, sigur, la o altă scară poți foarte bine să să iei ca exemplu Senei, dar sigur la o altă dimensiune, dar ca proces, ca fel în care în loc de circulație aduci spații publice, felul în care rezolvi problema acelei circulații. Adică ideea nu este de cum să spun, echilibrul ăsta între rutier și pietonal este un lucru foarte sensibil și dependent unul de altul. Deci, ideea că facem pietonal, nu știu, spre exemplu, Calea Victoriei, din punct de tehnic, nu este o idee bună. Adică nu, nu vor aparea mari probleme de dezvoltare dacă nu ținem un echilibru între circulația rutieră, care înseamnă în primul rând transport public, biciclete și apoi mașinile individuale. Dar ideea asta că pietonizăm, fără să pui în balanța întotdeauna accesul rutier, parcările, în funcție de zonă, chiar dacă ca intenție pare că e bună, nu e bună.

Din cauza asta e nevoie de expertiză și toate aceste soluții se iau pe baza unor analize tehnice, analize de oportunitate. Dar sigur că în final un astfel de proiect nu se poate face fără decizie politică. Adică trebuie cineva, un primar trebuie să și-l asume într-un mod clar.

De ce depind implementarea și cât de repede putem vedea rezultate

Alina Mihai: Pentru alegerile care au loc în curând. Vi se pare că cei care vin acum cu o experiență în regenerare urbană pe care o fac deja în administrațiile lor și primarii care sunt în funcție, e mai aproape planul acesta de realitate și o dată estimată?

Teodor Frolu: Noi avem pe 28 noiembrie o să avem această conferință în care vom prezenta rezultatele acestui concurs de idee, iar trei membri ai jurului internațional sunt experți în domeniu care au fost implicați în proiecte de genul ăsta de regenerare urbană a râurilor și vor prezenta studiile de caz din țările lor. Avem din Olanda, din Franța și din Anglia trei specialiști recunoscuți la nivel internațional, care sunt și membri ai jurului, și o să lansăm invitația candidaților la primărie să fie alături de noi și să să vadă propunerile care vin din partea experților și echipelor multidisciplinare și exemplele de caz care deja s-au întâmplat în alte țări europene și poate din chestia asta pot să-și pună în program, având în vedere că sunt cu o săptămână înainte de final, să vedem care crede într-un astfel de proiect.

Eu sunt convins că un astfel de proiect nu mai poate fi neglijat din mai multe motive. Unu, pentru că a ajuns la un anumit nivel de degradare infrastructura și trebuie intervenit asupra ei. Dacă se va interveni doar la nivel de reparat și îndreptat, va fi o chestie provizorie și după mine, o cheltuială care nu aduce nicio valoare adăugată orașului. Al doilea simțim pe pielea noastră căldura sufocantă, a verii și acesta este unul, poate unicul instrument de a mai îndulci situația aceasta. Nu ai multe variante, deci acesta este cel mai important dacă vreți, pentru zona centrală a Bucureștiului și trei, cum vă spuneam, există o energie extraordinară creativă. Nu întâmplător suntem în parteneriat cu Nod Markerspace care este un hub creativ, dar și cu universități, am început să aducem lângă noi universitățile de-a lungul Dâmboviței și toate acestea împreună cred că vor crea o energie pozitivă în oraș și care va duce la la o profesionalizare, dacă vreți, a felului în care Bucureștiul își construiește viitorul. Până la urmă.

Alina Mihai: Și întrebare de final este care e termenul pe care îl dați politicului și administrativului să rezolve aceast deziderat al Bucureștiului?

Teodor Frolu: Este un proiect care poate să înceapă din a 2-a zi de mandat a noului primar, să declanșeze acest proces desigur va trebui să treacă prin câteva etape și anume va trebui realizat acest masterplan până până la urmă un PUZ pe întreaga zonă și în paralel se poate porni. Deja există pe Dâmbovița proiecte inițiate, adică există Lacul Morii care ați văzut în ultimii 4-5 ani a căpătat o cu totul altă față și proiectele ar trebui să continue acolo să fie finalizată întreaga zonă. Există Parcul Văcărești, dar care a rămas așa, într-o situație care, după mine, nu ajută. Adică trebuie un pic reconectat la oraș acel parc, nu doar să-l protejăm și trebuie să-l și valorificăm mult mai bine. Există Podul Calicilor un prim gest de conectare pietonală și cu rezolvarea-extinderea trotuarului până în zona Izvor. Deci există inițiative de genul ăsta, ideea e că toate acestea ar trebui puse pe un master plan, care înseamnă, să zic, un an de zile de muncă susținută și 2035 nu înseamnă că de-abia în 2035 vom ajunge acolo, ci etapă cu etapă. Se poate, dar pe un plan coerent și gândit de la început. Eu zic că în 2-3 ani putem să vedem schimbări reale în București, în jurul Dâmboviței.

Mesaj pentru bucureștenii anului 2050

Alina Mihai: Dacă ar fi să lași un mesaj către bucureșteni din 2050 legat de Dâmbovița, care care ar fi acela?

Teodor Frolu: 2050? Da, o să nu mai trebuie să meargă până la malul mării, poate să aibă și aici o apă curată și până în 2050 bănuiesc că Bucureștiul se va extinde foarte mult, așa încât Dâmbovița va fi și mai importantă ca resursă pentru orașul de atunci (din viitor – n.red).

Alina Mihai: Mulțumesc pentru interviu.

*Text transcris și cu ajutorul Vatis.tech