G4Media.ro

INTERVIU Pascal Bruckner: ”Darul longevității poate deveni otravă. Dar, există antidoturi”

INTERVIU Pascal Bruckner: ”Darul longevității poate deveni otravă. Dar, există antidoturi”

Pascal Bruckner, parizian, filozof și scriitor, bun prieten cu Alain Finkielkraut, este un polemist prin natură și profesie, așa cum se poate observa citind ”Tirania penitenței” sau ”Fanatismul Apocalipsei”; în ultimii ani s-a dedicat însă şi unei aşa-numite „filozofii a vieții de zi cu zi”, ocupându-se de viaţa de cuplu (a eşuat oare căsătoria din dragoste?), iar acum, unei probleme concrete pentru mulți, şi anume „seniorilor”, celor care se luptă cu o viață mai lungă, dar nu neapărat fericită.

În eseul său intitulat „Filosofia longevității”, Bruckner propune statistici, idei din literatură și cinema, reflecții filozofice pentru a se orienta pe această cale, a cărei durată este în mâinile destinului, dar a cărei frumseţe este, în mare parte, și în mâinile noastre…

Reporter: De ce avem nevoie de o filozofie a longevităţii?

Pascal Bruckner: Longevitatea pare a fi un dar pe care l-am primit, fără să știm totuși nimic despre el și, prin urmare, ne regăsim câștigând douăzeci, treizeci sau mai mulți ani de viață, însă multe persoane nu știu ce să facă cu acești ani suplimentari. Pentru aceasta avem nevoie de ea .

Reporter: Credeţi că longevitatea este cu adevărat un dar?

Pascal Bruckner: Aici e-aici. Acest lucru se întâmplă pentru că, după cel de-al Doilea Război Mondial, am inventat pensia și astfel oamenii de 50, 60 sau 65 de ani, încă perfect sănătoși, sunt obligați să-și părăsească slujba, rămânând abandonați în propria casă, singuri, doar soțul și soția, copiii fiind deja mari, care nu știu ce să facă şi se dedică astfel consumismului, divertismentului, călătoriilor, în loc să rămână implicaţi într-o activitate puternică.

Reporter: Ar trebui să revină la muncă?

Pascal Bruckner: Da, ar fi o soluție pentru cei care o doresc; dacă cineva se simte capabil și în formă încă, de ce ar trebui să fie constrâns să plece? Altfel, îmbătrânirea devine o dublă pedeapsă: corpul se deteriorează și banii sunt şi ei mai puțini.

Reporter: Este mai bună o viață lungă, dar nefericită sau una scurtă, dar fericită?

Pascal Bruckner: Am scris această carte tocmai pentru a evita această întrebare. Răspunsul meu este: o viață lungă și intensă. Cu toții încercăm să le combinăm pe amândouă, să ne păstrăm sănătatea fără să ne privăm de partea bună a vieții, mâncare, dragoste, plăcere …

Reporter: O persoană s-ar putea întreba: de ce să mai trăim alţi 30 de ani?

Pascal Bruckner: Asta dacă există amărăciune. Nu suntem obligați, există persoane care se trezesc deja triste  dimineața, dar aceasta nu este o problemă de vârstă, poţi fi deprimat şi fără niciun fel de chef de viaţa și la douăzeci de ani. Fiecare zi este o luptă între amărăciune și pofta de viață, atât la douăzeci, cât şi la șaptezeci de ani. Atâta timp cât trăim, continuăm să învățăm, spunea Seneca.

Reporter: Scrieţi că trebuie să rămânem  „în dinamica dorinței”.

Pascal Bruckner: Unii consideră îmbătrânirea ca fiind sinonim cu înțelepciunea și resemnarea, astfel, renunță la orice plăcere și se dedică doar meditației, studiului, maximelor definitive, rugându-se pentru trecerea lor dincolo. Eu, care am 71 de ani, nu sunt încă atras de atât de multe lucruri, sunt înțelept, dar rămân în dinamica dorinței, a foamei, a poftei de viaţă. Mi se pare un mod mai interesant decât ataraxia.

Reporter: Ce este post-maturitatea?

Pascal Bruckner: Este momentul în care provocările vin într-un mod clar, momentul în care întrebările lui Kant – la ce pot să sper? Ce pot să știu? Ce pot crede? – nu pot fi evitate și trebuie oferite răspunsuri, nu răspunsuri academice, dar ele trebuie puse în practică în propria existență.

Reporter: Nu e puţin.

Pascal Bruckner: La o anumită vârstă există un moment de cotitură între o maturitatea transfigurată și o post-adolescență și, pentru multe persoane de cincizeci de ani, rezultatul este o tensiune între cele două. Oscar Wilde spune că tragedia nu constă în faptul că unul este bătrân, ci că rămâne tânăr. Corpul pare bătrân, există o voce care-ţi șoptește că nu mai este posibil totul, dar tu te simți tânăr, iar apoi trebuie să negociezi, viața este o negociere continuă.

Reporter: Cum se negociează?

Pascal Bruckner: Poți avea gustul lecturii, al științei, contemplării, meditației, dar, în același timp, să fii atașat de plăcere, în toate formele sale și, chiar, atras de noi experiențe. De exemplu, mie îmi place să mă cățăr pe munţi: de ce să renunț? Nu vreau să mă resemnez, de ce nu mă pot bucura de ceea ce îmi place, dacă pot?

Reporter: Aşa e bine?

Pascal Bruckner: Nu știu dacă așa e bine, dar asta este strategia mea. Când aveam 50 de ani, m-am gândit că la șaizeci de ani voi fi gras și cu un picior în mormânt, însă iată că sunt cu zece mai în vârstă și mă simt în formă, pentru că fac mișcare, merg să alerg, îmi mențin o anumită calitate a vieții care, pentru mine, este esenţială.

Reporter: Aceasta este „vara indiană” despre care vorbiți?

Pascal Bruckner: Da, un ultim val al sezonului cald, chiar și în noiembrie.

Reporter: Chiar credeţi că putem fi mai mulți oameni, putem avea mai multe vieți?

Pascal Bruckner: Știţi, este o speranță, o dorință, dar mulți nu au nici măcar una … Însă dacă ai o viață suficient de bogată pentru a produce mai multe căi, atunci existența devine mai interesantă.

varaReporter: Îmbătrânirea vine la pachet cu remușcările?

Pascal Bruckner: Depinde, poți avea regrete sau remușcări și eu prefer remușcările… Cu toții le avem, dar, în loc să ne concentrăm asupra lor, ar trebui să avem proiecte, altfel ne înecăm în amărăciune și disperare.

Reporter: Care sunt armele pentru a face față longevității?

Pascal Bruckner: Știința, evident, și toate tehnologiile pentru a evita degenerescența celulară și a rămâne activ, iar acesta este scopul transumanismului. Apoi o schimbare de mentalitate: în 2050, în lume, numărul vârstnicilor va fi mai mult decât dublu decât cel al copiilor, prin urmare, pentru prima dată în istorie vor fi o putere majoritară. Există şi o a treia armă.

Reporter: Care?

Pascal Bruckner: Una mai filosofică și psihologică, pentru care ești responsabil pentru îmbătrânirea ta și trebuie să o folosești corect, cam ca atunci când conduci o mașină și, prin urmare, trebuie să rămâi în formă cât poți şi să ai grijă de tine.

Reporter: Ce este «breve eternità»?

Pascal Bruckner: Ei bine, e viața. Dacă crezi în Dumnezeu, poți spera că dincolo de asta există o viață în Cer, cu un nou început minunat, dar, dacă ești agnostic ca mine, atunci iadul, purgatoriul și cerul sunt deja aici, în această viață: și atunci „eternitatea este scurtă, nu durează pentru totdeauna, dimpotrivă, durează câțiva ani și, din acest motiv, trebuie să ne bucurăm de ele cât mai mult posibil”.

Sursa: Il Giornale / Interviu realizat de Eleonora Barbieri / Traducerea Cătălina Păunel (Rador)

Foto: Pascal Bruckner / Sursa: Facebook

Donează prin PayPal paypal icon
Donație recurentă

Donează lunar pentru susținerea proiectului G4Media

Donează prin Transfer Bancar

CONT LEI: RO89RZBR0000060019874867

Deschis la Raiffeisen Bank
Donează prin Patreon

Donează

Abonează-te la newsletter

6 comentarii

  1. Era sa zic ceva de francezi si filozofii lor, dar hai mai bine sa nu.

  2. Agnostici și atei,vai de ei!

  3. Crede și nu cerceta, nu-i așa ?
    Există vreun om rațional care crede că o făptură superioară și atotputernică, Dumnezeu, și-a lăsat unicul copil să fie răstignit pe o cruce ?

    • Dacă vorbim de un Dumnezeu superior și atotputernic, atunci și dragostea sa ar trebui să fie superioară celei pe care o cunoaștem noi, nu?

    • Da. Dumnezeu , Tatăl , Fiul și Spiritul Sacru care există din eternitate în eternitate , a făcut un plan întâi de a începe creația . Dumnezeu dorit să aducă la viață alte ființe care să se iubească unii pe alții într-o împărăție plină de glorie și fără sfârșit.A creat lumea spirituală alcătuită din îngeri cu voință liberă, pe 4 nivele: arhangheli , serafimi, heruvimi și îngeri , și fiecare avea misiunea lui.Aici a apărut prima dată schisma: Lucifer , îngerul de lumină , a râvnit să fie ca Dumnezeu , să ocupe locul lui Dumnezeu :„ Cum ai căzut din cer, Luceafăr strălucitor, fiu al zorilor! Cum ai fost doborât la pământ, tu, învingătorul națiunilor!
      Tu ziceai în inima ta: «Mă voi sui în cer, îmi voi ridica scaunul de domnie mai presus de stelele lui Dumnezeu; voi ședea pe muntele adunării dumnezeilor, la capătul miazănopții;
      mă voi sui pe vârful norilor, voi fi ca Cel Preaînalt.” Dar ai fost aruncat în Locuința morților, în adâncimile mormântului!”(isaia 14:12-15) În acestă rebeliune a acestui heruvim s-a raliat o treime din îngeri: „În cer s-a mai arătat un alt semn: iată, s-a văzut un mare balaur roşu, cu şapte capete, zece coarne şi şapte cununi împărăteşti pe capete.
      Cu coada trăgea după el a treia parte din stelele cerului şi le arunca pe pământ.Balaurul a stat înaintea femeii care stătea să nască, pentru ca să-i mănânce copilul, când îl va naşte.”(revelația sau apocalipsa 12: 3-4). Dumnezeu nu a fost luat prin surprindere de acestă rebeliune, ci în planul lui avea să restabilească armonia prin crearea pe pământ a omului de natură materială peste care a pus Spiritul Sacru. „Domnul Dumnezeu a făcut pe om din ţărâna pământului, i-a suflat în nări suflare de viaţă, şi omul s-a făcut astfel un suflet viu.”(facerea sau geneza 2:7)Dumnezeu avea în vedere să-l crească spiritual și nu numai pe el și pe urmașii lui și astfel să poată înlocui pierderea produsă prin rebeliunea lui Lucifer.Petru a-l crește spiritual Dumnezeu l-a așezat în Eden și i-a dat acest ordin: „Poţi să mănânci după plăcere din orice pom din grădină,dar din pomul cunoştinţei binelui şi răului să nu mănânci, căci, în ziua în care vei mânca din el, vei muri negreşit.”(facerea sau geneza 2:16-17). Nu că Dumnezeu dorea ca omul să rămână în neștiință, dar informațiile trebuia să le primească de la El pe măsură ce prin creștere spirituală era în stare să le utilizeze spre bine lui și al copiilor lui , iar nu spre rău. Fuziunea nucleară, de exemplu, poate fi folosită atât pentru producerea energiei electrice dar și în dispozitive de distrugere în masă de produse de niște oameni corupți spiritual.Diavolul , căci acesta este numele lui Lucifer după căderea lui spirituală, metamorfozat în șarpele din Facerea , a venit să amăgească pe Eva , muierea pe care Dumnezeu a dat-o lui Adam, ca să încalce ordinul lui Dumnezeu și să mănânce din pomul oprit. El încearcă să inducă îndoiala în sufletul Evei cu privire la ordinul lui Dumnezeu:„Şarpele era mai şiret decât toate fiarele câmpului pe care le făcuse Domnul Dumnezeu.El a zis femeii: „Oare a zis Dumnezeu cu adevărat: ‘Să nu mâncaţi din toţi pomii din grădină’?”(facerea sau geneza 3:1), ca pe urmă să nege total consecințele pe care Dumnezeu a spus că vor urma, în cazul în care v-or încălca ordinul:„Atunci, şarpele* a zis femeii: „Hotărât că nu veţi muri,dar Dumnezeu ştie că, în ziua când veţi mânca din el, vi se vor deschide ochii şi veţi fi ca Dumnezeu, cunoscând binele şi răul.”(facerea sau geneza 3:3-4). Ce zice Diavolul de fapt , că Dumnezeu i-a mințit cu privire la pom , că Dumnezeu nu-i iubește, nu dorește ca ei să crească spiritual și să fie ca Dumnezeu, și că fructul pomului ar avea puteri miraculoase să-i aducă la nivelul lui Dumnezeu.Toate aceste minciuni ale Diavolului sunt scoase însă în evidență când sunt analizate rațional.A muri sau a nu muri prin mâncarea din pomul cunoștinței binelui și răului nu putea fi verificată înainte de a mâncă dar putea fi dedusă din caracterul lui Dumnezeu. În schimb faptul că dintre Diavolul și Dumnezeu , Dumnezeu este cel care îi iubește și că Diavolul este cel care îl urăște și pe Dumnezeu și pe ei reiese din acțiunile lui Dumnezeu față de ei și ale Diavolului față de ei.Dumnezeu l-a creat pe Adam , l-a așezat în Eden și i-a făcut o muiere pe care i-a adus-o la el să-i fie soție și Adam s-a bucurat când a văzut-o pe Eva:„Şi omul a zis: „Iată în sfârşit aceea care este os din oasele mele şi carne din carnea mea! Ea se va numi ‘femeie’, pentru că a fost luată din om.”
      De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va lipi de nevasta sa, şi se vor face un singur corp.”(facerea sau geneza 2:23-24).Și Eva știa că Dumnezeu a adus-o la Adam și i l-a dăruit ca soț.Dumnezeu era amicul lor care venea și se plimba prin grădină , în răcoarea zilei și le vorbea.Așadar Dumnezeu le-a dăruit toate favorurile, și când vine un străin , care a fost Diavolul , pe care nu-l cunoșteau și nu le-a făcut nici un bine și îi spune Evei că Dumnezeu nu o iubește și că o minte , cui ar trebui să-i dea ea crezare?A mințit-o Dumnezeu vreodată? Nu! Dar i-a făcut Diavolul vreodată un bine? Nu ! Pe Dumnezeu în cunoște ca amic? Da! Dar Diavolul nu este un străin? Da! Așadar Eva a cunoscut dragostea lui Dumnezeu, căldura Lui, amiciția Lui, integritatea Lui. Oare dacă fructul acelui pom avea capacitatea de zicea Diavolul și Dumnezeu știa acesta , cum de l-a lăsat totuși în grădină unde ea putea ajunge să-și întindă mâna? Oare un fruct , al unui pom creat de Dumnezeu are puterea prin consumul lui să facă pe cel care-l mănâncă ca și Cel care a creat pomul? Aici este ca și atunci când un copil este iubit și îngrijit de părinții lui , este acostat de un străin care îi spune că părinții lui nu vor să-i cumpere mașină , ca să nu fie ca ei , și deci părinții lui nu-l iubesc.Pe cine trebuie să creadă copilul pe părinții lui a căror dragoste a cunoscut-o , sau pe acest străin care nu i-a făcut nici un bine , dar îi ponegresc părinții?În cazul Evei nu a predominat rațiune , ci dorința ei de a fi ca Dumnezeu! La fel la Adam , care a ascultat mai mult de Eva decât de Dumnezeu , deoarece a iubit mai mult darul (Eva) , de cât cel care i-a dat darul , adică Dumnezeu.Așa prin acestă neascultare , a pătruns răul în ființa umană, Dumnezeu și-a retras Spiritul Sacru de la ei, și li s-a interzis accesul la pomul vieții, omul fiind izgonit din Eden , din prezența lui Dumnezeu.Și pentru că atât Adam cât și Eva au încălcat ordinul lui Dumnezeu , natura lor a fost corupă , ca și natura tuturor urmașilor lor.Astfel oamenii au cunoscut păcatul și depărtarea de Dumnezeu, care este sura vieții, s-au văzut neputincioși să trăiască potrivit conștiinței lor , au început să-l implore pe Dumnezeu, să le vină în ajutor și să-i aducă sacrificii pentru păcatele lor , unii din toată inima , alții cu prefăcătorie și alți deloc, ba unii au început să se închine la Diavolul!Încă din grădina Eden , când Dumnezeu a rostit pedeapsa asupra Diavolului , a făcut și prim promisiune despre faptul că soarta omului nu este pierdută pentru eternitate, ci că El le va trimite un Salvator, pentru a-i scote pe oameni de supt autoritatea Diavolului , care-i prinse cu vicleșugul lui: „ Domnul Dumnezeu a zis şarpelui: „Fiindcă ai făcut lucrul acesta, blestemat eşti între toate vitele şi între toate fiarele de pe câmp; în toate zilele vieţii tale, să te târăşti pe pântece şi să mănânci ţărână
      Vrăjmăşie voi pune între tine şi femeie, între sămânţa ta şi sămânţa ei. Aceasta îţi va zdrobi capul, şi tu îi vei zdrobi călcâiul.” ”(facerea sau geneza 3:14-15)

  4. Frumos interviu. Multumesc.

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.