Începe să se contureze ideea unui “cordon sanitar” împotriva partidului Franța Nesupusă (LFI, extrema stângă) în perspectiva alegerilor municipale

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Moartea la Lyon a studentului și militantului naționalist în vârstă de 23 de ani, Quentin Deranque, a accelerat o tendință care se profila de un timp încoace: izolarea LFI în spectrul politic din Franța.

Pentru uciderea în bătaie a lui Deranque (decedat pe 14 februarie, la două zile după atacul asupra sa) sunt cercetate penal 11 persoane apropiate mișcării de extremă stânga Tânăra Gardă, înființată de deputatul LFI Raphael Arnault, organizație dizolvată ca extremistă de ministerul de interne în 2025.

Printre cei cercetați penal pentru omorul lui Deranque se numără și Jacques-Elie Favrot, asistentul parlamentar al lui Arnault, între timp concediat. LFI a insistat că nu are nicio responsabilitate în moartea lui Deranque și imediat a trecut la contra-atac. Liderul fondator al partidului și candidat de trei ori la președinție, Jean-Luc Melenchon „Nu-i vom dezaproba pe camarazii și prietenii noștri din Tânăra Gardă. Nu-l vom expulza pe tovarășul Raphaël Arnault din rândurile noastre.” a declarat Melenchon într-o conferință de presă. Intervenții similare au avut și liderii oficiali ai partidului, coordonatorul național, deputatul Manuel Bompard (un politician insipid, incolor, inodor) și liderul grupului parlamentar din Adunarea Națională, Mathilde Panot (care se aseamănă din toate punctele de vedere cu euro-deputata Diana Șoșoacă), care au transformat apărarea în atac, ajungând să arunce vina uciderii lui Deranque asupra … extremei drepte, legându-se de asocierile tânărului asasinat de extremiști de stânga.

Dar discursul politic al LFI a fost criticat sever de aproape întreg spectrul politic francez, inclusiv la stânga. Unii politicieni centriști – fost președinte și actual deputat al Partidului Socialist (PS), Francois Hollande, fost prim ministru PS, Bernard Cazeneuve și liderul Partidului Piața Publică (PP, social democrat), Raphael Glucksmann, au cerut ruperea oricărei legături a partidelor de stânga – PS, Verzii, Partidul Comunist (PCF), PP – cu LFI, care a făcut parte din alianța stângii care a prezentat candidați comuni la alegerile parlamentare din 2022 și 2024.

Recent, ministerul de interne a publicat obișnuita etichetare a partidelor politice pentru alegerile municipale din 15 și 22 martie, atribuind LFI eticheta “extremă stânga”, rezervată pentru Partidul Anti Capitalist sau Lupta Muncitorească, ceea ce a stârnit furia liderilor LFI și unele critici la stânga.

Iată însă că asasinarea lui Deranque de la Lyon și comportamentul politic al LFI, care nu se delimitează de o organizație de extremă stânga interzisă și practică un discurs inflamator, adeseori presărat cu antisemitism, apropiat de cel al islamiștilor, a coagulat opinia publică și clasa politică împotriva LFI. Un recent sondaj de opinie arăta că 70% dintre alegători sunt de acord cu etichetarea LFI ca “Extremă stânga” iar 61% ar arăta că nu ar vota în turul 2 de scrutin la municipale un candidat LFI.

Iar aici intervine elementul practic al acestui “cordon sanitar” politic care conturează: alegerile municipale se desfășoară prin scrutin de listă cu două tururi, cu primă majoritară. O listă este declarată câștigătoare dacă obține cel puțin 50% din voturile exprimate în turul 1, în caz contrar se organizează un al doilea tur de scrutin. La acest al doilea tur au dreptul să participe listele care au obținut cel puțin 10%, iar lista câștigătoare în turul 2 primește o primă de 25% din mandate ceea ce îi asigură în aproape toate cazurile o majoritate solidă în noul consiliu municipal. Listele au dreptul să fuzioneze între cele două tururi de scrutin, inclusiv cele care au obținut între 5 – 10%.

Până acum, “cordonul sanitar” era aplicat împotriva partidului Reunirea Națională (RN), considerat de unii de extremă dreapta, devenit între timp potrivit sondajelor de opinie cel mai mare partid al Franței. Iată că această tentativă de a impune “cordonul sanitar” se extinde și la extrema stângă. Dar aici intervine o problemă: LFI are scoruri de circa 10% în sondajele de opinie și are șanse practic nule de a câștiga în marile orașe (Paris, Lyon, Marsilia, Toulouse, Nisa, Lille, Bordeaux, Nantes, Montpellier, Strasbourg). Dar fără voturile LFI șansele stângii, care prezintă de cele mai multe ori liste comune PS-Verzi-PCF-PP, scad considerabil, oferind șansa unei victorii pentru RN, ca în cazul Marsiliei. De unde și reticența unor lideri ai stângii de a accepta o ruptură netă cu LFI, prin practicarea unui discurs ambiguu.

Politicienii de stânga spun în continuare că adversarul lor principal este RN, dar că pozițiile politice ale lui Melenchon și LFI nu fac decât să favorizeze extrema dreaptă. Sondajele pentru alegerile prezidențiale din 2027 plasează ca favorit un candidat RN (fie Marine Le Pen, fie Jordan Bardella), iar victoria cea mai netă în turul 2 ar fi împotriva lui Melenchon. Nu e de mirare că RN jubilează, iar acuzațiile de legături cu organizații extremiste de dreapta similare Tinerei Gărzi nu capătă o credibilitate similară celor formulate împotriva LFI.