Începe dezbaterea? Despre rasism, minciună și incompetență – Op-ed Profesorul Andrei Terian, despre proiectul de programă de română

Printre cele mai contraproductive „inovații” ale Programei Fotache 2 se numără și includerea, în cel de-al treilea modul al componentei de literatură – „Afirmarea conștiinței culturale (sec. XVIII-începutul sec. XIX)” –, a unui capitol de „Teme și forme” cu următorul conținut: „Reprezentări ale lumii și ale omului: noi și ceilalți (identitate și alteritate) în texte diverse ale perioadei; Forma: epopeea parodică (fragment)”. Această secvență a declanșat reacția online a colegului meu Ștefan Baghiu, care a evidențiat implicațiile rasiste ale programei, pornind de la o inferență minimală:

(1) singura formă literară obligatoriu de studiat de către majoritatea specializărilor (adică de către toate specializările non-filologice) din modulul III la clasa a IX-a este „epopeea parodică”;

(2) singura operă literară încadrabilă în categoria epopeii parodice care s-a scris în literatura română din perioada acoperită de modulul III este Țiganiada lui I. Budai-Deleanu (nu mă opresc acum asupra discuțiilor oțioase despre prenumele scriitorului, „Ion” vs. „Ioan”, deși sunt la curent cu ele);

(3) în condițiile în care modulul III al programei trebuie predat în rama conceptuală „noi și ceilalți (identitate și alteritate)”, plasarea Țiganiadei lui I. Budai-Deleanu într-un asemenea context nu se poate face decât printr-un proces de „othering” cu implicații rasiste la adresa romilor.

Într-un răspuns oferit Edupedu.ro publicat pe data de 26 decembrie, Oana Fotache, coordonatorul științific al grupului de lucru care a elaborat programa, ne explică maniera în care a fost proiectat modulul III al programei și-l amenință pe Ștefan Baghiu cu instanța de judecată.

Recunosc că am avut de gând încă de când am parcurs programa revizuită să fac o analiză critică detaliată a ei. Nu am renunțat nici acum la această idee, însă am considerat că intervenția d-nei Fotache mă obligă să reacționez, și asta din două motive: mai întâi, pentru că acuzația de rasism indică o problemă extrem de gravă, pe care cred că e riscant să o bagatelizăm râzând „alături de toți oamenii de bună credință”, așa cum ne îndeamnă d-na Fotache; apoi, pentru că, în sfârșit, la o lună de la lansarea discuțiilor despre programă, coordonatoarea grupului de lucru a renunțat măcar în parte la aroganța birocratică pe care a afișat-o până acum și ne-a oferit, în sfârșit, câteva explicații punctuale cu privire la componenta literară a programei.

Ce spune, în esență, doamna Fotache, dincolo de ieremiadele victimizante cu care ne-a obișnuit în ultima lună? Domnia sa nu neagă ideea-cheie vehiculată de Baghiu (și anume, aceea că o predare a Țiganiadei în grila „noi și ceilalți” poate conduce la interpretări rasiste), ci o relativizează – să-mi fie cu iertare, dar nu găsesc aici alt termen – șmecherește: „Desigur că aici, în chestiunea temelor identității și alterității în texte diverse ale perioadei, am avut în vedere mai ales memorialistica de călătorie (Dinicu Golescu, I. Codru-Drăgușanu) și, din literatura franceză, Scrisorile persane ale lui Montesquieu (v. lista de autori recomandați), care permit o discuție consistentă și care nu ar crea probleme de interpretare.”

Cu alte cuvinte, doamna Fotache susține că (1) pentru analiza temei „noi și ceilalți” a avut în vedere „mai ales” memorialistica de călătorie a lui Dinicu Golescu (Însemnare a călătoriei mele, 1826) și I. Codru-Drăgușanu (Peregrinul transilvan, 1865), și nu – sau „mai puțin”? – Țiganiada lui I. Budai-Deleanu; și (2) că a putut avea în vedere „mai ales” memorialistica de călătorie, și nu „epopeea parodică”, pentru că, în cadrul modulelor literare, „temele” (= „reprezentările lumii și ale omului”) sunt concepute independent de „forme”. Să luăm pe rând cele două aspecte.

[…]

Așadar, studiind Peregrinul transilvan în grila „noi și ceilalți”, elevii de clasa a IX-a vor avea ocazia să învețe: cuvinte noi – sau validarea „literară” a unor cuvinte vechi – pentru a denumi minoritățile naționale din România („jidani” pentru evrei, „țigani” pentru romi, „cațaoni” pentru greci, „sârbotei” pentru sârbi); că sufletul „jidanilor” e aurul și că ei controlează din umbră întreaga Europă; că turcii, arabii, dar și bulgarii (?) sunt „barbari”; că romii sunt structural inferiori; că unele popoare (polonezii) „nu merită” să se ridice; că în România totul a fost – mai este încă? – „în mâna străinilor”, care ne „sug” (de) toate cele; și care, dacă nu-i … (???) „noi” pe „ei” (= pe „ceilalți”), ne vor „desnaționaliza țara”.

Aceasta, în contextul în care d-na Fotache tocmai ne-a asigurat în răspunsul domniei sale de acum câteva zile că „textele literare care ar putea face obiectul unei discuții cu elevii în cadrul acestui modul nu sunt purtătoare de elemente de rasism, xenofobie, dispreț sau segregare față de etnia romă. Cum, de altfel, nu au astfel de conotații nici pentru minoritățile maghiară, germană, ucraineană, cehă, sârbă și altele.”

Nu-mi permit să spun ce „conotații” le vor trezi minorităților evreiască, romă, bulgară, grecească, turcească, sârbă, polonă sau arabă din România fragmente de factura celor pe care le-am reprodus mai sus. Dar lucrul de care sunt absolut sigur este că tinerii noștri de azi și de mâine merită mai mult decât să-și petreacă timpul cu decriptarea unor stereotipuri rasiste, xenofobe și antisemite absolut stupide. La fel cum și literatura noastră, dincolo de eroizări gratuite, nu merită să fie redusă la niște note insipide ale unor „memoriale de călătorie”. Numai că, pentru aceasta, e nevoie ca programa de limbă și literatură română pentru clasa a IX-a să fie regândită integral, de un grup de lucru care măcar să fi citit și să fi înțeles lucrurile despre care (pretinde că) vorbește.

• Citește pe Edupedu.ro analiza integrală semnată de Andrei Terian, profesor de literatură română la Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu