Înainte de Alaska: Dincolo de wishful thinking (Op-ed de Vladimir Tismăneanu)

Întâlnirea de mâine va fi, oricum am privi lucrurile, plină de consecințe. Președintele american va avea de ales între a accepta narațiunea lui Putin despre „naziștii ucraineni” ori poziția europeană despre expansionismul rusesc drept pericolul numărul 1 pentru stabilitatea strategică mondială. Putin nu este un dictator oarecare. Acțiunile lui au semnificații strategice planetare. A-i permite să-și atace vecinii nu poate duce decât la noi agresiuni. Ucrainenii știu că, fără garanții cât se poate de solide, Putin nu va returna nimic din ceea ce a cucerit.

Războiul lui Putin împotriva Ucrainei este diferit de cele din Cecenia și Abhazia. Acum este în cauză destinul imperial. Ideea Rusă în versiunea KGB include Ucraina și Belarus ca părți constitutive ale Imperiului Intern definit etnoidentitar și pravoslavnic. Nimeni nu spune că cecenii ar fi de fapt ruși. Dar putiniștii pretind că ucrainenii sunt în realitate ruși. Această versiune este fantasmatică, antidemocratică și șovină. Răscrucea desparte două căi. Va fi Rusia o parte a civilizației democratice ori va fi principalul ei inamic? Cine nu vede acest adevăr obiectiv, cum numea George Orwell faptele sociale reale, nu cele dorite și imaginate, trăiește într-o iluzie. Iar iluziile, în istorie, se plătesc. Scump.

În aceste condiții, observăm o intensificare a acțiunilor simbolice ale Partidei Ruse din România. Ce vor cozile de topor? În primul rând, să distrugă imaginea eroică, perfect justificată, a rezistenței ucrainene împotriva criminalei agresiuni a neo-totalitarismului fascistoid al lui Putin și al bandei sale. Prin această acțiune propagandistică sistematică, cozile de topor încearcă și parțial reușesc demoralizarea civică. Apoi, se sugerează că nu este nimic presant ori urgent în a fi solidar explicit și fără urmă de echivoc cu Ucraina. „Sunt și alte probleme pe lume”. Trompetele putiniste profesează un fel de neutralitate, dar își rezervă sarcasmul veninos pentru cei care susțin apartenența României la instituțiile euro-atlantice. Cozile de topor sunt izolaționiste spre Vest și integrationiste spre Est. Cozile de topor sunt hipervigilente cu presupusa coordonare a propagandei atlantiste de către o malefică Centrală occidentală. N-au nimic, dar absolut nimic de spus despre propaganda care, spre a parafraza titlul faimosului roman al lui John le Carré, „comes in from the Cold”. Cozile de topor pot fi numite și Coloana a Cincea. Ori Calul Troian. Cozile de topor tac elocvent când un mogul infractor anunță că va construi un Partid RoExit menit să fie trambulina fachirului. Cozile de topor se recunosc în acest proiect cu „specific național”.