G4Media.ro

Înainte de a fi profesor, sunt un om cu toate tarele aferente:…

sursa foto: Pexels.com

Înainte de a fi profesor, sunt un om cu toate tarele aferente: obosesc, mă pot demotiva când văd doar seen la postarea unei teme – Roxana Rusin, profesor de istorie, despre fumigena corigențelor

Articolul de mai jos este scris de Roxana Rusin, profesoară de istorie la Liceul Teoretic Nichita Stănescu din București. Citește analiza trimisă Edupedu.ro:

Când se părea că tot mâlul școlii românești se așezase frumos și comod la fund, apar tot felul de incomozi precum Emilia Șercan sau Daniel Funeriu și scrâmă cu bățul să provoace ape tulburi. Pepiniera de talente a facultăților private sau a academiilor titrate s-a simțit amenințată și a ripostat, fiind de altfel bine cunoscute în presă meciurile Emiliei Șercan cu etern înscăunații intelectuali ai neamului. Dar discuția pe care vreau să o deschid nu are legătură cu mediul universitar direct, însă fără a menționa efortul acestor oameni nu am înțelege pe deplin necesitatea transparenței și a onestității actului didactic și intelectual în general.

Simulacrul de școală care durează de trei luni pare un bolnav gata să-și dea duhul, dar nu trebuie să uităm că există și minuni, iar ele sunt aproape de a fi înfăptuite. Fumigena atât de neprofesionistă a corigențelor care nu mai sunt, apoi sunt s-a transformat, cel puțin pentru mine, într-o marotă a discursului pentru că de aceasta se leagă multe altele pe care ori le ignorăm, ori nu le vedem de-a binelea. Cunosc profesori foarte dedicați și foarte pregătiți, aspect ce nouă de cam scapă în ultima vreme, dar care se văd în impas și nu știu ce au greșit sau dacă au greșit în relația cu elevii. Pe de altă parte, avem și categoria extrem de entuziasmată a profesorilor care au la clasă numai copii frumoși, buni și gata mereu de acțiune, care au reușit să transforme școala online în cel mai frumos lucru posibil într-una dintre cele mai bune lumi posibile. Recunosc, nu am fost pe deplin norocoasa acestui fenomen și mai știu vreo câțiva ca mine.

Roxana Rusin / Foto: Arhiva personala

Una dintre grelele încercări ale actului didactic la clasă este să îl faci pe elev să fie atent în mod dezinteresat, fără să îi fie frică de o eventuală notă mică; pur și simplu ceea ce spui și cum spui să trezească interes. Mi-au spus și mie mulți că nu o să fiu un profesor bun pentru că nu am har. Cred că asta se educă în timp dacă ai privilegiul să-ți iubești oricum materia. Nu pot să vorbesc despre importanța libertății dacă sunt un om care niciodată nu iese din rând și nu ridică mâna atunci când simte pericolul abuzului. Dacă față în față, când te ajută mult limbajul nonverbal, este dificil să faci un copil să fie atent, vă imaginați cum e în fața unui ecran unde mulți aleg să nu pornească nici camera video? Eu sunt profesor, nu magician! Și înainte de a fi profesor, sunt un om cu toate tarele aferente: obosesc, mă pot enerva, mă pot demotiva atunci când văd doar seen (formă contemporană de a ignora pe cineva) la postarea unui mesaj sau a unei teme, mă gândesc ce contează mai mult acum pentru elev: să-i spun lucruri interesante pentru care la școală nu am timpul și contextul necesare sau să îl îndop cu materia de bacalaureat cât pot de mult? Și după ce totul era așa, ne-a mai blagoslovit doamna ministru cu clemența sa prin care a prescris toate mediile sub 5, sau cel puțin asta a lăsat să se înțeleagă. De unde să mai aibă interes față de școală online cineva care nici înainte nu avea? Mulțumim!

Am tot auzit circulând varianta anulării examenului de bacalaureat, la presiunea unor asociații de elevi și părinți. Desigur, dacă România ar avea o tradiție a bunei educații, dacă am avea garanția că generațiile parcurg 12 ani de școală într-un mediu care încurajează cinstea intelectuală și care nu închide ochii la orice, abia atunci am lua în discuție varianta aceasta. Dar în contextul actual este o bună ocazie de a face un mare salt înapoi care să ne ducă mult mai în spate de anul 2011 când au fost introduse camerele video la bacalaureat. Această măsură a dat naștere multor controverse, dar ne-a oferit și o radiografie mai aproape de condiția noastră reală.

 

 

Susține-ne activitatea G4Media logo
Donație Paypal recurentă

Donează lunar pentru susținerea proiectului G4Media

Donează prin Transfer Bancar

CONT LEI: RO89RZBR0000060019874867

Deschis la Raiffeisen Bank
Donează prin Patreon

Donează

1 comentariu

  1. Sistemul este expirat. Trebuie făcut programul „O bibliotecă pentru toți „, am mai discutat de el dar n-am activity log pt. Copy/Paste. Școala este pierdere de vreme. Implementați un sistem de evaluare bazat pe învățarea individuală. S-ar scuti milioane de ore pierdute. Cine vrea să învețe carte învață, cine nu, să fie ajutat să-și găsească calea. Bineînțeles, vorbesc de un viitor foarte îndepărtat, puțin realizabil dar na, au trebuit 165 de ani ca școala să se facă și altfel, să vedem cât va dura până când va fi implementată ideea mea… Cărțile pot fi și electronice dar trebuie pus la punct Curricumulul, care-n România -i la pământ. Intr-un final, e mai ieftin un Kindle decât o bibliotecă. (Două examene pe lună + unul semestrial timp de 12 ani, cu capacitatea de a alege materiile pe care vrei să le urmezi. Să se intre în cunoasterea universitară mai devreme de 12 ani… Mai multă specializare. Majoritatea generației Z n-are nevoie de materii ca religia, desenul, muzica, după cls 8a. + că majoritatea nu-s făcuți pt. … Le crează frustrare …Note din burtă, materii care incețoșează adevărata valoare a individului). Acum 15 ani am rămas stupefiat când la desen ne-a pus să scriem, eram la Tudor Vianu.