G4Media.ro

În privința coronavirusului, Europa are de ales între a-și bloca sau nu…

În privința coronavirusului, Europa are de ales între a-și bloca sau nu economia. Țările au de făcut un compromis, ele trebuind să aleagă între sănătatea publică și stoparea creșterii economice

Franck Dattée descoperă acum cât de greu îi este să-și mențină afacerea în toiul unei pandemii, indiferent cât de des le-ar cere guvernul patronilor și angajaților să-și mențină ritmul economic.

”Deocamdată, aproape toți clienții noștri au hotărât să-și închidă șantierele în lucru“, afirmă Dattée, care în mod normal are 50 de angajați care se ocupă de instalațiile electrice de pe șantierele de locuințe și oferă sisteme de securitate.

(analiză preluată din Financial Times, via Rador)

Spre deosebire de premierul italian Giuseppe Conte, care, la sfârșitul săptămânii trecute, a decis închiderea tuturor companiilor de mai mică importanță pentru a împiedica răspândirea coronavirusului, guvernul francez le-a cerut în mod repetat companiilor să rămână deschise, iar angajaților le-a cerut să vină la serviciu chiar dacă activitatea lor nu asigură niște servicii esențiale, cum ar fi cele din sectorul alimentar.

“Trebuie să continuăm producția și să menținem țara în stare de funcționare “, a declarat președintele Emmanuel Macron săptămâna trecută, la două zile după ce țara a intrat în carantină, împiedicându-i pe oameni să iasă din case, excepție făcând drumul spre serviciu, aprovizionarea și un scurt timp acordat mișcării în aer liber.

Întrucât epicentrul pandemiei s-a mutat din Asia în Europa și în Statele Unite, guvernele se confruntă cu opțiuni dintre cele mai dure:  “Dacă își blochează industria și construcțiile, după ce spectacolele și deplasările au fost deja blocate, recesiunea rezultată le-ar afecta economiile pe o perioadă mai îndelungată; dacă nu fac asta, s-ar putea ca navetiștii și ceilalți salariați să se îmbolnăvească și să continue răspândirea virusului, prelungind criza din sănătate și regresul economic”.

Marți, președintele Statelor Unite, Donald Trump, a susținut că pandemia de coronavirus ar putea omorî mai puțini oameni comparativ cu o “recesiune masivă sau o depresie”.

“Nu este ușor să faci o comparație între o anume perioadă de timp și amploarea prăbușirii PIB-ului,” afirmă Gilles Moec, economist-șef la Axa. “Pe parcurs, dacă se închid niște sectoare mai puțin importante, dar tu te confrunți cu o perioadă mai scurtă de blocaj, s-ar putea să nu pierzi prea mult într-un an”.

S-ar putea ca țările europene care se gândesc la impactul economic al măsurilor adoptate în vederea anihilării pandemiei să privească China oarecum alarmate. Săptămâna trecută, Biroul Național de Statistică din China a prezentat niște indicatori economici destul de mici pentru perioada ianuarie-februarie – epidemia de coronavirus a început în provincia Hubei pe la mijlocul lunii ianuarie. Printre acești indicatori s-au numărat o scădere fără precedent la nivel anual a producției industriale și o scădere cu 20,5% a vânzărilor cu amănuntul.

În februarie, președintele Xi Jinping a subliniat că trebuie evitate “concedierile în masă“. Băncile controlate de stat au fost sfătuite să prelungească creditele acordate unor firme care acum au probleme. Cu toate astea, unii economiști estimează că s-ar putea ca, în primul trimestru al anului, creșterea economică să înregistreze un regres, atingând un procent de 11% la nivel anual. Începând din anul 1976, guvernul chinez nu a mai raportat niciun fel de regres economic de la un an la altul.

În prezent, în toată Europa au loc dificile negocieri între guverne, patroni, sindicate și angajați, pe de o parte, și medicii acum greu încercați, pe de altă parte, care preferă în general un consemn cât mai larg la domiciliu pentru a mai reduce din presiunile la care sunt supuse spitalele. Una dintre cele mai aprinse dezbateri se poartă în Suedia, unde oamenii de afaceri, cercetătorii și jurnaliștii încercă să vadă dacă aceste măsuri merită să fie luate având în vedere dezastrul economic pe care îl provoacă. În Franța, la sfârșitul săptămânii trecute, guvernul a ajuns cu dificultate la un acord cu patronatele din sectorul construcțiilor, un pivot important al economiei care asigură 1,5 milioane de locuri de muncă și acoperă aproape 6% din PIB, după ce ministrul muncii, Muriel Pénicaud, le-a acuzat că, sfătuind companiile să se închidă, dau dovadă de “defetism“.

Cele două părți au convenit continuarea activității ”pentru a se evita blocarea șantierelor de construcții, un blocaj care nu ar afecta doar firmele din domeniu, ci și întregul lanț economic de aprovizionare “. În același timp, vor fi susținute măsuri menite să îi protejeze pe angajați – unii dintre ei invocând totuși așa-zisul “droit de retrait” – un drept al francezilor de a absenta de la serviciu în caz de pericol – pentru a evita răspândirea coronavirusului.

Constructorii din Regatul Unit s-au plâns că sfaturile lui Boris Johnson, legate de posibila închidere a șantierelor, au fost confuze. În absența unui mesaj clar, marți, Taylor Wimpey, patronul uneia dintre cele mai mari firme de construcții britanice, a anunțat închiderea tuturor șantierelor.

În Spania, unde activitatea șantierelor și vânzarea oricăror lucruri, de la saltele la echipament sportiv, continuă, disputele pe tema blocajului au făcut ca guvernul central să se declare împotriva anumitor regiuni.

Quim Torra, șeful administrației locale catalane, a pledat pentru o “consemnare la domiciliu“ în stil italian, afirmând că trebuie exceptați numai ”angajații care asigură servicii importante“. Murcia, o regiune din sud-estul Spaniei, a ordonat “închiderea totală a regiunii cu excepția unor servicii minime“, dar guvernul central, forul decizional în privința urgențelor, a declarat că decretul nu are temei legal.

Preluând exemplul francezilor, Nadia Calviño, vicepremierul Spaniei pentru probleme economice, a subliniat necesitatea “menținerii activității și a locurilor de muncă astfel încât să existe o bază adecvată în vederea unei relansări economice după ce criza din sectorul sănătății va fi depășită”.

Chiar și recentele interdicții economice din Italia nu sunt tocmai totale. “Vom încetini motorul productiv al țării, dar nu-l vom opri “, a spus premierul Conte, deși guvernul său a hotărât că orice fabrică sau firmă care “nu este absolut necesară, crucială sau indispensabilă” să fie închisă până pe 3 aprilie.

Sindicatele afirmă că măsurile nu au fost îndeajuns de dure încât să îi protejeze pe angajați, iar Confederația Italiană a Muncii a amenințat cu o grevă generală în sprijinul sănătății. Dar Confindustria, confederația oamenilor de afaceri, a adresat o scrisoare premierului, cerându-i să asigure lanțurile esențiale de aprovizionare și să sprijine serviciile care le permit companiilor să își continue susținut activitatea.

Deși unele mari companii își continuă în mod precaut sau își reduc producția – luni, Airbus a anunțat redeschiderea parțială a fabricilor sale din Franța și Spania – pentru micii angajatori, disputele pe tema procentului de activitate economică sunt în general în stadiu de enunț, ca în cazul lui Dattée. El nu dispune de măști sau de gel dezinfectant pentru angajații săi, iar sistemele online, menite să asigure gestionarea ajutoarelor de șomaj pentru personalul concediat, au fost extrem de congestionate.

“Firmele de afaceri așteaptă clarificări”, spune el. “În prezent, ne aflăm într-o stare de totală incertitudine”.

Articol de Victor Mallet – Paris, Daniel Dombey – Madrid și Miles Johnson – Roma / Traducerea: Alexandru Danga

Donează prin PayPal paypal icon
Donație recurentă

Donează lunar pentru susținerea proiectului G4Media

Donează prin Transfer Bancar

CONT LEI: RO89RZBR0000060019874867

Deschis la Raiffeisen Bank
Donează prin Patreon

Donează

Abonează-te la newsletter

11 comentarii

  1. Asta arata un singur lucru: halul in care sunt economiile din sudul Europei comparativ cu cele din nord, care isi permit sa inchida firmele si care au suficiente bugete pentru a salva aceste companii. Franta, Italia, Spania, ca sa nu mai vorbim de Grecia sau zona balcanilor, au economii care pot intra in colaps vesnic daca isi opresc activitatea, fie si pentru cateva saptamani.

  2. In aceasta prima faza a pandemiei produsa de coronavirus statul ,politicul de oriunde in lume , incearca o minimizare a pagubelor de natura umana , adica incearca limitarea deceselor provocate de acest nenorocit virus . Daca datele puse si aduse la cunostiinta publicului de catre CHINA sunt corecte ,atunci masurile de izolare dau roade si ne putem astepta la o scadere importanta a infectarilor si deceselor . Daca aceste masuri imediate (nu pot tine multa vreme )nu dau roade intr-un interval scurt de timp de pina la maxim patru luni ,atunci trebuie reconsiderata intreaga abordare a epidemiei si ne intoarcem cu totii la cuvintele presedintelui Trump ce pun in balanta efectele viitoare raportate la cele doua modalitati de rezolvare a crizei . O imunizare globala cu un numar mare de decese ,dar cu restabilirea echilibrului economic sau haosul posibil ca rezultat in urma falimentului unei intregi societati . Alegerea este greu de facut , dar pentru o perioada de citeva luni societatile mai bogate pot rezista . In Romania situatia , cel putin pina acum , este bine gestionata si nu se intrevad ,dincolo de vorbele unora sau altora , mari derapaje . Masurile sunt luate gradual pe masura ce epidemia avanseaza si populatia este total de acord cu aceste masuri temporare ce evident ingradesc (din motive medicale nu politice ) libertatile cu care am fost obisnuiti pina acum . La nivel politic ,presedintele a cerut intregii clase politice nevoia de abtinere si de nonfolosire a situatiei in scop politic , cerere ce pina acum este respectata (cu unele derapaje ). Cu totii ducem dorul disputelor la nivel de idei fie ele si politice acum cind intreaga agenda de oriunde in lume este ocupata doar de tema pandemiei de coronavirus . Speram ca in decurs de 1-2 luni calendaristice aceasta tema sa devina amintire si sa ne intorcem la cotidianul nostru cel de zi cu zi . Oricum, am invatat lectia nevoii de libertate mai mult ca oricind . Izolarea ne arata cum omul nu poate sta multa vreme inchis intr-o cusca fie ea si propria locuinta sau asa cum era cindva inchis in propria tara de vointa unui singur om .Fara sa vreau ,acum ca ultime cuvinte in text imi apare nemuritoarea exprimare :Libertate, egalitate, fraternitate

  3. „… s-ar putea ca navetiștii și ceilalți salariați să se îmbolnăvească și să continue răspândirea virusului, prelungind criza din sănătate și regresul economic”.
    Se intilneste des prostia asta, de fapt raspindirea rapida a virusului, oricit de cinic ar suna, e calea cea mai scurta de a termina epidemia. Carantina stricta prelungeste criza in speranta, nu de a limita numarul de victime cum isi imagineaza gugustiucii, ci de a nu suprasolicita sistemul sanitar.

  4. De fapt nu exista alegere, doar ca ne incapatinam sa nu vedem asta. Nu-i problema, intr-o saptamina, doua va deveni clar pentru mai multi. Poate chiar si pentru unii ca doamna/domnul v (desi n-am mari sperante).

  5. Bogatii prefera sa moara decat sa traiasca in saracie. Sa moara altii desigur.

    Doar in capitalism poti sa pui in aceeasi balanta economia si vietile omenesti. Stalin era un capitalist, iubea sclavii care munceau in trei schimburi pentru PIB.

    Este bine, ne indreptam catre cele mai distopice romane SF

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.