Hidrologul Daniel Diaconu, despre bazinul hidrografic Prahova–Doftana și criza asociată barajului Paltinu: România se apropie de pragul de stres hidric de 1700 mc/loc/an stabilit de ONU / Cazurile Praid și Cernavodă / Resursele de apă devin critice și necesită strategie, altfel apar crize

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne in Discover

România dispune anual de aproximativ 40 de miliarde metri cubi de apă dulce, transportați printr-o rețea hidrografică de peste 78.900 km. Raportată la populație, această resursă înseamnă circa 1.840 mc de apă/locuitor/an, echivalentul a 5 mc/loc/zi. Valoarea se situează foarte aproape de pragul stabilit de ONU pentru stres hidric, definit la 1.700 mc/loc/an. Datele au fost furnizate G4Media de hidrologul Daniel Diaconu, într-o analiză privind situația actuală din bazinul hidrografic Prahova–Doftana și criza asociată barajului Paltinu.

În acest context, țara se confruntă tot mai des cu crize de apă care afectează atât alimentarea populației, cât și industriile, agricultura și sectorul energetic. Printre cele mai recente episoade se numără problemele de alimentare cu apă ale municipiului Târnăveni după incidentul de la Praid, oprirea temporară a unei unități nucleare de la Cernavodă din cauza scăderii debitului Dunării sau pierderea a peste 1,5 milioane de hectare de culturi agricole afectate de secetă în 2020.

Hidrologul atrage atenția că situația actuală din bazinul hidrografic al râului Prahova și al afluentului Doftana, care a dus la criza generată de operarea barajului Paltinu, nu reprezintă un caz de forță majoră, ci rezultatul unei lipse de viziune strategice în administrarea resurselor de apă.

Deși Administrația Națională „Apele Române”, instituția responsabilă cu gestionarea resurselor de apă, are prin lege atribuții precum „cunoașterea permanentă a resurselor, conservarea, protecția și utilizarea durabilă”, realitatea din teren arată multiple vulnerabilități.

Cauzele crizei de la Paltinu

Diaconu enumeră un cumul de factori care au amplificat criza actuală:

• Vechimea barajului și necesitatea unor lucrări complexe de reparații și mentenanță;
• Uzura fizică și morală a infrastructurii de tratare a apei aparținând ESZ Prahova;
• Colmatarea avansată a lacului de acumulare;
• Modul defectuos de utilizare a terenurilor în bazinul de recepție, unde lipsa pădurilor și practicile agricole neadaptate favorizează eroziunea solului, scurgerile torențiale și transportul accelerat de aluviuni către lac.

„O strategie integrată înseamnă acțiune înainte de criză, nu după”

Daniel Diaconu afirmă că administrarea durabilă a resurselor de apă trebuie să înceapă înainte de apariția problemelor. Un plan integrat ar presupune:

împădurirea și refacerea vegetației în bazinul hidrografic;

încurajarea culturilor perene și reducerea suprafețelor vulnerabile la eroziune;

scăderea regimului torențial al afluenților;

creșterea rezervei de apă în sol și a alimentării acviferelor;

diminuarea ritmului de colmatare a lacurilor de acumulare;

crearea de surse alternative de alimentare cu apă pentru populație și industrie;

reducerea pierderilor din rețelele de distribuție;

investiții în reutilizarea apelor uzate, în linie cu practicile europene.

România riscă apariția „emigranților hidrici”

Fără investiții și fără o strategie coerentă pe termen lung, România riscă să se confrunte, în scurt timp, cu un fenomen nou: depopularea determinată de lipsa resursei de apă, spune Diaconescu. Specialiștii la nivel mondial atrag atenția de ani de zile că vulnerabilitatea hidrică, accentuată de schimbările climatice, poate genera migrație internă și regională în următoarele decenii.

Un inginer hidrotehnist cu 20 de ani de experiență în SUA, Dan Rădulescu, a calificat, ieri, situația de la Barajul Paltinu drept un „eșec sistemic”, într-o declarație pentru G4Media. Expertul spune că avaria nu ar fi putut lua prin surprindere instituțiile, întrucât un baraj de asemenea dimensiune necesită monitorizare continuă, supervizare pe mai multe niveluri și planuri de risc integrate, proceduri standard în sistemele mature de gestionare a resurselor de apă. Lipsa supravegherii, a coordonării și a transparenței sunt, potrivit acestuia, semne ale unui colaps instituțional, nu ale unei simple erori tehnice.

Administrația Bazinală de Apă (ABA) Buzău–Ialomița anunța pe 23 septembrie că în lacul de acumulare Paltinu se aflau 18,6 milioane m³ de apă, ceea ce corespundea unui coeficient de umplere de 36% – cel mai scăzut nivel înregistrat în ultimii șase ani. Prognozele hidrologice indicau o scădere suplimentară, până la 15 milioane m³.

Evoluția debitelor râului Doftana și situația acumulării Paltinu

În ultimul an, barajul Paltinu se confruntă cu cel mai sever deficit hidrologic din ultimii șase ani, ca urmare a scăderii drastice a debitelor afluente ale râului Doftana și a reducerii volumelor din lacul de acumulare, conform unui articol tot din 23 septembrie, din presa locală prahovabusiness.ro. Fenomenul este parte a unui context mai amplu: regimul pluviometric redus care afectează întreg bazinul hidrografic al Buzăului încă din vara anului precedent.

Debitele râului Doftana – în picaj accelerat

Datele istorice și recente arată o înjumătățire și chiar mai mult a debitelor ce alimentează lacul Paltinu:

1940–1972: 5,31 m³/s (debit mediu multianual)

2022: 2,55 m³/s

2023: 3,85 m³/s

2024: 1,43 m³/s