Hernia hiatală netratată se poate transforma în cancer. Medic chirurg: „Cauza principală este obiceiul de a mânca repede, mult şi seara!”

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne in Discover

Hernia hiatală este o afecţiune care se dezvoltă în interiorul abdomenului şi apare atunci când o porțiune din stomac alunecă în sus, din abdomen în torace (în piept), printr-un orificiu natural al diafragmului numit hiatus esofagian, locul prin care esofagul trece din torace spre stomac. Mulți pacienți confundă hernia hiatală cu refluxul gastroesofagian, deoarece simptomele pot fi asemănătoare. De cele mai multe ori, această afecțiune este descoperită în urma unor investigații medicale, devenind o urgenţă destul de rar. Călin Popa, medic primar chirurgie generală cu specializare în chirurgia eso-gastrica la Spitalul MedLife Humanitas ne asigură că boala poate fi prevenită la multi pacienti printr-un mod de viaţă echilibrat, dar odată ce apar simptomele, ele trebuie investigate pentru a nu se ajunge la complicaţii.

„Spre deosebire de alte hernii ale peretului abdominal, hernia hiatală nu este vizibilă. În această afecțiune, stomacul poate migra în torace parțial sau chiar în întregime. Diafragmul este mușchiul care separă toracele de abdomen și are un rol important în respirație. În mod normal, esofagul trece printr-un orificiu mic din diafragm înainte de a ajunge în stomac. Dacă acest orificiu se lărgește, atat de mult incat o parte din stomac poate urca în torace și apare hernia hiatală”, explică medicul chirurg.

Simptomele şi diagnosticarea herniei hiatale

Hernia hiatală se dezvolta lent, evoluează în timp şi de cele mai multe ori are simptomele unei boli de reflux gastroesofagian: arsuri la stomac, regurgitaţii uşoare, balonare şi greaţă.

„Hernia hiatală poate fi încadrată într-un context mai larg, cel al bolii de reflux gastroesfoagian, fiind una dintre principalele cauze ale acestuia. De obicei, pacienţii spun că au arsuri în capul pieptului, în spatele sternului, în piept, de jos în sus până la nivelul gâtului, că mâncarea le vine înapoi în esofag şi uneori chiar simt un gust acid puternic în gura. Se întâmplă des nocturn, atunci când se întind în pat sau atunci când se apleacă înainte deoarece, gravitaţional, conţinutul gastric sub forma de reflux este mai intens şi într-o cantitate mai mare când pacientul nu stă în picioare. Unii pacienţi simt că mâncarea trece greu din esofag în stomac şi uneori apare chiar şi o durere difuză. Mai este şi senzaţia că înghit greu, pacientii simt efectiv cum mâncarea intra în stomac. Să nu-i uităm pe cei care vin direct cu acuze care nu ţin neaparat de tubul digestiv cum ar fi tusea seacă, pneumonii dese, răguşeală sau modificări în tonul vocii, probleme stomatologice, toţi aceşti pacienţi trebuie atent investigaţi, cauza putând fi refluxul gastroesofagian. Toate aceste simptome ar trebui să trimită pacientul iniţial la medicul de familie care va face o anamneză, adică vor discuta şi dacă este cazul, se va recomanda de obicei o gastroscopie. În cele mai multe cazuri, această investigaţie ne va spune dacă este doar reflux sau este vorba chiar de o hernie hiatală. Marea diferenţă dintre cele două este că la hernia hiatală avem deja un defect anatomic pe care îl vedem, îl putem măsura, în comparaţie cu refluxul care este o afecţiune în care acidul din stomac refulează în esofag mai des şi mai mult decât în mod normal. Această endoscopie digestivă superioară se poate completa cu o radiografie cu bariu care poate arăta dacă e vorba de o hernie hiatală, dar şi cum funcţioneaza esofagul, respectiv cum ajunge mâncarea în stomac şi dacă din stomac urca în esofag”, explică dr. Călin Popa.

Când simptomele persistă, chiar dacă endoscopia digestivă superioară şi radiografia cu bariu nu au indicat hernia hiatală, specialiştii recomandă testele funcţionale: ph-metria esofagiană prin care se măsoară nivelul ph-ul la nivelul esofagului şi manometrie esofagiană care măsoară mişcările esofagului şi arată cât de bine este acesta închis.

Cauzele herniei hiatale

Cauzele care provoacă hernia hiatală sunt diverse, unele ţinând de conjuncturi nefavorabile cum sunt accesele repetate de tuse, încordarea muşchilor abdominali în caz de constipaţie sau exerciţii fizice intense, vărsături dese, ridicarea unor greutăţi, sarcina sau cauze traumatice cum ar fi anumite accidente, altele de modul de viaţă haotic pe care mulţi dintre noi îl avem. Toate acestea pot crea presiune în abdomen şi în stomac.

„Eu aş spune că pe primul loc este obiceiul de a mânca repede, mult şi seara coroborat cu lipsa de activitate fizica. Pe termen lung, acest obicei poate conduce la hernie hiatală pentru că face o presiune mult mai mare în stomac decât cea normală şi conduce inevitabil la suprapondere sau obezitate prin care creşte presiunea intraabdominală. Indicat este ca după ce am mâncat să nu ne întindem imediat, ci să ne mişcăm măcar o jumătate de oră. Ar fi bine să mâncăm mai puţin cantitativ şi mai des. Să luăm cina cu 4 ore înainte de somn, iar mâncarea de seară să fie mai uşoară şi mai puţină. Totodată contează şi ce mâncăm. Dulciurile, în special ciocolata, mâncate după masă şi băuturile carbogazoase dulci, dar şi apa minerală carbogazoasă, în cantităţi mari, relaxează sfincterul esofagian inferior responsabil în parte de împiedicarea alimentelor de a ajunge din stomac în esofag. Contează mult şi frecvenţa cu care bem sau mâncăm alimente mai puţin indicate. Nu cred că e o problemă dacă mâncăm o dată pe lună ceva mai puţin sănătos, nu despre asta e vorba, totul e să nu ne facem din asta un obicei. Somnul de calitate este şi el foarte important şi la fel gimnastica uşoară dimineaţa şi seara, câte 10 minute măcar pentru că întăresc diafragmul. Stresul, fumatul şi consumul de alcool sunt şi ele factori de risc importanţi. Stilul de viaţă este principala cauză a declanşării bolii. Obezitatea, sarcina, efortul fizic mare facut de obicei fără o încălzire prealabilă, ascita, cresc riscul de hernie hiatală”, a precizat medicul chirurg.

Nu în ultimul rând, hernia hiatală poate avea cauze genetice.

„Avem în organism mai multe tipuri de colagen, aproape 30. Dintre acestea primele 5-6 tipuri au un rol deosebit de important. Dacă, de exemplu, moleculele de colagen de tip 1 şi 3, care sunt implicate în mod normal în ceea ce numim barieră antireflux nu sunt suficient de bine proporţionate, pacienţii dezvoltă hernii mult mai des decât populaţia generală. Şi vedem des asocierea herniei hiatale la pacienţi care au mai avut o hernie inghinală sau ombilicală în trecut sau pacienti care în timpul diagnosticului herniei hiatale sunt diagnosticaţi concomitent şi cu un alt tip de hernie. În plus, vârsta înaintată este un factor de risc. De cele mai multe ori vârstnicii, în special femeile, vin după 65-70 de ani cu hernii voluminoase vechi de ani de zile nu pentru că le deranjează refluxul, ci din cauza unei complicaţii, frecvent anemia este descoperită cu aceasta ocazie. O altă cauză este slăbirea bruscă în greutate. Pacienţi care au fost obezi şi au slăbit, în timp, pot dezvolta şi hernie hiatală”, mai spune medicul Călin Popa.

Tratamentul herniei hiatale

Durerea mare în capul pieptului, vărsăturile persistente, dificultăţi de respiraţie şi lipsa tranzitului intestinal, inclusiv a gazelor, sunt simtomele care îl trimit pe pacient de urgenţă la medic, toate acestea putând reprezenta o complicaţie a herniei hiatale care trebuie operată. Operarea herniei hiatale se face laparoscopic sau robotic în majoritatea cazurilor, pacientul fiind pregătit pre-operator după un protocol specific. Chirurgul Călin Popa este de părere că pacienţii ar trebui să se adreseze unor echipe de specialişti care abordează des acest gen de intervenţie.

„Teoretic, orice chirurg poate opera un pacient cu hernie hiatală, ca pe orice altă hernie. Dar eu îndemn pacienţii să se adreseze exact medicilor care operează des acest gen de hernie, deoarece este un tip special de hernie, la nivelul muşchiului cu care se respiră şi fiecare respiraţie modifică zona operată. Asta face ca acest tip de intervenţie să fie una nu doar restaurativă, ci şi funcţională.  Una este să faci această operaţie de 50-60 de ori pe an şi alta este să o faci doar de 3-4 ori. În plus, medicii dedicaţi acestei probleme se antrenează constant pentru acest gen de intervenţie atât în ţară, cât şi în străinătate, participă la tot felul de evenimente medicale pentru a fi cât mai bine informaţi cu ultimele date din domeniu. Medicina evoluează, pentru că şi tehnologia evoluează, iar un medic responsabil căruia îi pasă şi ce se întamplă după operaţie cu pacientul său trebuie să înteleagă cel puţin două lucruri: primul, că medicina de performanţă, medicina funcţională se face în echipă, nu de unul singur ţi al doilea, că nu poate face performanţă, nu poate să opereze corect, toate tipurile de probleme. De aceea este necesar să activeze într-un domeniu limitat asigurându-se că face un volum mare de cazuri. În centrul nostru punem trata orice caz de hernie hiatală inclusiv cele recidivate sau cele care necesită proteze speciale, care se resorb şi care asigură o cicatrizare optimă. Acest subiect, însă este unul de detaliu şi-l putem detalia cu o alta ocazie”, explică medicul Călin Popa.

Complicaţiile herniei hiatale

Din păcate, o hernie hiatală netratată se poate complica, uneori ajungându-se chiar la cancer esofagian.

„Aici este şi vina unor medici, o spun cu toată responsabilitatea chiar dacă mulţi mă vor înjura, care continuă să trateze cu medicamente pacienţi despre care ştiu că au hernie hiatală, prezintă simptomatologie de ani de zile, nu răspund practic la tratament, văd modificari inclusiv histologice precursoare cancerului şi tot nu discută cazul cu un coleg chirurg. După ani de zile, însă, se poate întâmpla să apară într-o succesiune naturală iniţial inflamaţia-esofagita-care poate ajunge să fie sau nu foarte agresivă şi să conducă la apariţia unui ulcer esofagian, care poate sau nu să se vindece cu o cicatrice şi astfel să conducă la o stenoză de esofag inferior. Dar după multe episoade de esofagită se poate ajunge la o alta complicatie-esofagul Barrett care este o metaplazie intestinală şi în acest caz vorbim de o leziune premalignă, premergătoare cancerului. Adică celula normală a esofagului fiind prea mult timp agresată de acidul gastric se poate transforma în timp chiar  într-o celulă canceroasă, un adenocarcinom care se poate poziţiona atât în esofag sau în joncţiunea dintre esofag şi stomac ”, precizează medicul.

Chirurgul avertizează că după operaţie, controalele periodice sunt esenţiale, boala putând recidiva dacă pacienţii nu respectă indicaţiile postoperatorii şi ulterior să îşi schimbe modul de viaţă într-unul sănătos şi echilibrat.