Genele aflate în spatele OCD, tulburarea obsesiv-compulsivă, identificate de o echipă de cercetători australieni

O echipă de cercetători din Australia a identificat o serie de gene asociate cu tulburarea obsesiv-compulsivă (OCD), oferind noi speranţe pentru îmbunătăţirea diagnosticului şi a tratamentului acestei afecţiuni mintale debilitante, transmite miercuri agenţia de știri Xinhua, citată de Agerpres.

Cercetători de la QIMR Berghofer, fostul Institut pentru cercetări medicale din Queensland, au analizat ADN de la peste 50.000 de persoane cu OCD şi de la 2 milioane care nu au fost diagnosticate cu această tulburare. Ei au descoperit 30 de regiuni ale genomului uman şi aproximativ 250 de gene asociate cu OCD, a indicat marţi institutul într-un comunicat.

„Lucrăm la asta de mulţi ani, dar aceste descoperiri au sporit dramatic cunoştinţele noastre despre baza genetică a OCD”, a declarat cercetătoarea Eske Derks, şefă a Laboratorului de neurogenomică translaţională de la QIMR Berghofer.

Genele identificate sunt active în special în hipocampus, striatum şi cortexul cerebral, zone ale creierului deja asociate cu OCD în studii neurologice anterioare, conform acestei cercetări publicate în Nature Genetics.

Descoperirile au arătat, de asemenea, o suprapunere genetică semnificativă cu anxietatea, depresia, anorexia şi alte tulburări de alimentaţie, evidenţiind şi mai mult complexitatea OCD, se arată în comunicat.

OCD, care afectează aproximativ 500.000 de australieni, prezintă simptome care variază de la curăţenia sau verificarea realizate în mod compulsiv la temeri legate de provocarea de prejudicii, gânduri nepotrivite sau îndoieli obsesive cu privire la relaţii şi responsabilităţi, se precizează în comunicat.

„Nu afectează doar individul, ci şi familia, deoarece toată lumea încearcă să se adapteze la OCD”, a declarat Emily O’Leary, psiholog clinician, adăugând că persoanele cu această tulburare sunt adesea prinse în capcana unei temeri constante de a face ceva greşit sau de a le face rău celor dragi.

Studiul ar putea accelera diagnosticarea şi ar putea conduce la un tratament mai bine direcţionat, cum ar fi analizarea modului în care medicamentele existente utilizate pentru alte afecţiuni ar putea ajuta în tratamentul OCD, au declarat cercetătorii.