Fundătura iraniană (Op-ed)

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne in Discover

Aliații europeni au refuzat o invitație care în realitate nu a fost făcută. Un simulacru menit să-i pună într-o lumină nefavorabilă. Nu au fost consultați înainte de începerea a ceea ce lui Trump îi place să numească „an excursion”. Halal excursie! Singurii cu care s-a discutat atacul au fost Netanyahu și oamenii săi.

Șeful Mossadului a fost partizanul acțiunii de lichidare a conducerii Republicii Islamice. Decizia a fost însă a lui Donald Trump. Avea la dispoziție întregul sistem al informațiilor, trebuia să ia în considerație riscurile majore și minore. Cele minore pot deveni peste noapte majore. Aceasta e logica neiertătoare a unor asemenea încleștări.

Planul era ca operațiunea chirurgicală să reușească în câteva zile. Lui Trump îi plac la nebunie victoriile fulgerătoare. Nu este nicidecum cazul în acest război. Anticiparea reacțiilor iraniene s-a dovedit eronată. Nu a fost prefigurată replierea forțelor politice, militare și ideologice islamiste.

Complexitatea a fost subestimată în favoarea unui optimism contraproductiv. În anturajul lui Trump au primat „războinicii apocaliptici” gen Hegseth. În mintea lor fundamentalistă, războiul este o „misiune divină”.

Trump a cumpărat narațiunea bazată în mare parte pe wishful thinking. Pariul a fost pe războiul aerian drept catalizator al unei masive mișcări naționale de protest civic.

Din varii rațiuni, până în prezent, o astfel de explozie socială nu a avut loc. Gărzile Revoluționare continuă să terorizeze populația. În trei săptămâni, scopurile inițiale, oricum cetoase, au fost rescrise pentru a ține pasul cu situația militară reală.

Ipoteza „boots on the ground” sună tot mai plauzibil și mai rău prevestitor. Este un cul-de-sac în care un reset pare tot mai dificil de imaginat.