FOTO VIDEO Povestea patinoarului dispărut din Timișoara / Mărturiile lui Carmen Graf, antrenorul primului club de patinaj din orașul de pe Bega

În anii 1800, când patinajul nu era încă la modă, în zilele geroase, când canalul Bega îngheţa, tinerii năvăleau pe gheaţa râului cu patine din lemn. După răspândirea patinelor de oţel, la Timişoara s-a creat un patinoar adevărat, întreţinut şi utilat de către Asociaţia de Patinaj, înfiinţată în 1876.

În 1910, clubul Regata – în care se contopise și Asociaţia de Patinaj a pus bazele unui nou patinoar modern. Oraşul a cedat în acest scop un teren răscumpărat de la armată, pe malul Begăi, a excavat şi nivelat terenul pentru patinoar. Iarna era patinoar, iar vara se transforma în teren de tenis.

Tot atunci, autoritățile au aprobat încă două patinoare pentru populaţia nevoiaşă: unul în Fabric, la Balta Lipitorilor, și unul în Iosefin, în spatele cimitirului. S-a patinat însă și pe apa înghețată a diferitelor bălți din oraș… Au urmat decenii bune în care la nivel profesionist nu s-a mai făcut nimic în acest sport.

Până în 1976, când a fost înființată o secție de patinaj în cadrul Clubului Sportiv Școlar nr. 1. Cu puțin timp înainte s-a amenajat un modern patinoar în Timișoara, vizavi de Sala Olimpia (inaugurată în 1968).

Primii pași pe gheață

Carmen Graf era familiarizată cu sporturile pe gheață de mică, tatăl ei, venit la Timișoara de la Cernăuți, fiind hocheist de performanță. În copilăria ei, patina pe gheața care se forma pe Balta Verde – care exista cândva în zona Blașcovici. Și-a dorit să devină balerină, dar a ajuns să facă dans pe gheață. A terminat Facultatea de Sport din Timișoara, dar a trebuit să plece la București pentru a obține specializarea în patinaj artistic.

“Mi-am luat specializarea «Patinaj» pentru că atunci s-a format secția de la CSS 1 și nu exista niciun antrenor. Domnul Horosz Bela, un om din școala veche de patinaj, care avea deja vreo 80 de ani și pe care îl cunoșteam, mi-a sugerat să mă duc la București, pentru că știu să patinez, sunt antrenoare. Plus că îmi plăcea, era un balet pe gheață și de copil îmi doream să devin balerină. Am învățat de la domnul Horosz figurile care erau necesare pentru examenul de specializare”, a declarat Carmen Graf.

Patinoarul de lângă Sala Olimpia

Baza de patinaj din Timișoara era vizavi de Sala Olimpia, pe locația actualului Centru Regional de Afaceri. Patinoarul în aer liber funcționa de la finele lunii noiembrie până prin luna martie. Erau vremuri în care iarna era încă iarnă. Carmen Graf a devenit antrenoarea secției de patinaj în 1976.

“Patinoarul de lângă Sala Olimpia se înființase cu puțin timp înainte. Funcționa și ca patinoar de agrement. Ca să scoată un profit mai bun din acest patinoar, au fost căutați oameni care știau puțin să patineze și au fost făcuți instructori. Așa au apărut multe grupe de începători, iar părinții plăteau. Erau alte ierni pe atunci, era frig din noiembrie până în martie și aveam gheață. Era o sanie cu un butoi cu apă caldă, iar în spatele saniei era un sac de rafie care era găurit. Cu această sanie se făcea gheața. Patinoarul era plin tot timpul”, își amintește Carmen Graf.

Mii de copii pe gheață

Mii de copii au învățat patinajul și mulți au și practicat sportul pe gheața din zona Sălii Olimpia. Pe acest patinoar s-a practicat chiar și hocheiul. La începutul anilor ’80, a ajuns instructoare și bucureșteanca Beatrice Huștiu, participantă la Jocurile Olimpice de Iarnă de la Grenoble din 1968.

“Am selecționat copii de la grădiniță, de la școală, ceream de la instructori copiii mai talentați, așa am ajuns să fac o grupă de patinatori buni. Erau chiar buni. Am participat la campionate republicane, iar Felix Sinitian, pe care l-am luat de la vârsta de șapte ani – la un an după ce am plecat eu – a devenit campion republican la categoria respectivă. În condițiile noastre vitrege eram foarte fericiți dacă ajungeau copiii pe podium. Era foarte greu, veneau părinții cu pila să ascută patinele. Am lucrat rudimentar, dar am reușit. Făceam antrenamente dimineața, la 7, înainte de ore, iar seara din nou. În fiecare zi”, a mai spus Graf.

Carieră în Germania

În 1981, Carmen Graf a decis să plece în Germania, unde mama ei locuia deja de 11 ani. A continuat să antreneze patinatori la un club din orașul Stuttgart.

“Imediat după ce am ajuns în Germania, am preluat funcția de antrenoare de patinaj la un club select din Stuttgart. Am antrenat o grupă de copii care a avut rezultate foarte bune chiar după jumătate de an. Dar eu am avut metoda românească: ori lucrezi, ori te duci. Ne și jucam, dar ei nu au știut ce e disciplina, fiecare făcea ce voia. Le-am spus că de acum fac numai ce le spun eu. În sfârșit erau condiții extraordinare. Pe o parte din patinoar erau oglinzi, să se poată vedea sportivii”, a completat Carmen Graf.

Kinetoterapia, pasiune pentru o viață

Apoi, a făcut o specializare în kinetoterapie, meserie pe care a îmbrățișat-o până la pensie.

“Eu nu eram antrenoare și pentru patinaj pe rotile, iar când venea vara nu mai aveam de lucru. E adevărat că am câștigat foarte bine în sezon, dădeam și ore particulare, dar trebuia să îmi asigur un venit pe tot anul. Atunci m-am hotărât să fac școala de kinetoterapie, să pot avea un serviciu tot anul. După aceea mă duceam la patinaj numai de plăcere. În 1985, după ce am lucrat un an și la un spital, am decis să-mi deschid propriul meu cabinet de kinetoterapie. Am avut apoi două cabinete, am avut angajați și pot spune că m-am realizat din punct de vedere material”, a mai povestit Graf.

Patinoarul distrus de incendiu

Patinoarul de la Sala Olimpia a fost închis definitiv în 1992. Ce a urmat a fost haosul specific acelor ani, baza a fost mistuită de un incendiu, iar mai târziu, în loc, s-a construit Centrul Regional de Afaceri, realizat de Camera de Comerț, Industrie și Agricultură Timiș. Carmen Graf s-a întors în România în 2020, când a decis să vândă tot ce avea în Germania și să se stabilească la Timișoara.

Dansul vârstei a treia

La revenirea în Timișoara, Carmen Graf a decis să facă ceva în beneficiul societății. Prima dată a înființat o grupă de dans pentru persoane peste 50 de ani, la Casa Tineretului. Astăzi, ține o clasă de dans în cadrul Casei de Ajutor Reciproc a Pensionarilor. Și face totul voluntar.

“Știam că sunt foarte multe pensionare. Aici nu se plătește, pentru că doamnele cotizează la CAR. Avem deja aproape trei ani de când facem dansuri. Doamnele sunt de la 60 de ani în sus. Majoritatea sunt de 70 de ani. Sunt persoane care au o foarte mare bucurie de a se mișca, de a socializa. Dansul este limbajul ascuns al sufletului. Le spun să danseze cum simt. Eu doar fac doar puțină animație. Le fac efectiv plăcere să se miște. Sunt femei singure, socializăm după. Cea mai bună mișcare este dansul. Este coordonare și mișcare, dezvolți anumite circuite, coordonarea și alte abilități”, a mai declarat Carmen Graf.