G4Media.ro

Financial Times: Partidele pro-UE îşi păstrează întâietatea pe continent, dar vor forma…

Financial Times: Partidele pro-UE îşi păstrează întâietatea pe continent, dar vor forma un bloc ceva mai divizat/ Victorie modestă pentru partidele eurosceptice și de extremă dreaptă

O răspândită alianţă de partide pro-UE şi-a păstrat în general întâietatea la alegerile europene de duminică, după o luptă acerbă cu grupările împotriva organizaţiei, care, în Franţa, au dus la înfrângerea mişcării En Marche, a lui Emmanuel Macron, scrie The Financial Times, citat de Rador.

Existând semne că prezenţa la urne a crescut pentru prima oară în ultimii 40 de ani, rezultatele preliminare, publicate de Parlamentul European, sugerează că alegătorii au revenit la o majoritae pro-UE, deşi ceva mai fragmentată, iar partidele (tradiţionale) de centru au pierdut teren în faţa verzilor şi a liberalilor.

Partidele eurosceptice şi de extremă dreaptă au înregistrat o victorie modestă, dar au rămas totuşi să reprezinte un sfert dintre europarlamentari.

La nivelul celor 28 de ţări membre ale UE, rezultatele vor avea un impact decisiv asupra orientării politice a Bruxelles-ului în următorii cinci ani, determinând poziţia parlamentului asupra unor problem delicate, cum ar fi taxele ecologice şi acordurile comerciale internaţionale. Ele vor avea un puternic impact şi asupra cursei pentru ocuparea principalelor funcţii ale organizaţiei.

Dacă estimările vor fi confirmate, majoritatea stângii şi dreptei de centru, care a dominat parlamentul începând dn 1979, ar putea dispărea, în locul ei apărând un bloc pro-UE ceva mai divizat, din care ar urma să facă parte patru partide.

Eurocepticii de dreapta par să-şi întărit şi ei poziţia, mai ales în Franţa şi în Italia, dar fără ca, reuniţi, ei să poată avea un impact decisiv asupra principalului for legislativ din UE.

Cel mai notabil este cazul Adunării Naţionale a lui Marine Le Pen, care şi-a proclamat victoria în lupta acerbă cu dl Macron, luptă care devenise un test important pentru autoritatea preşedintelui francez. Lista dlui Macron a obţinut un procent de 22,5% din voturi, situându-se cu doar 1 procent în urma grupării de extremă-dreaptă a dnei Le Pen, potrivit estimărilor parlamentului.

Partidele eurosceptice, împotriva organizaţiei şi de extremă dreaptă, urmau şi ele să domine sondajele din Regatul Unit, Italia, Polonia şi Ungaria. Partidul Brexit al lui Nigel Farage era pe cale să devină partidul cu cea mai numeroasă reprezentanţă în parlament, putând eventual depăşi Uniunea Creştin-Democrată a Angelei Merkel şi Liga, de dreapta, a lui Matteo Salvini.

Coaliţia germană dintre dreapta şi stânga pare să fi suferit şi ea un semnificativ şoc electoral, din estimări reieşind că Partidul Verzilor a înregistrat un procentaj istoric de 20,7% din voturi.

Deşi Partidul Popular European (PPE) continuă să rămână cel mai numeros grup din parlament, dimensiunea sa mai redusă i-ar putea crea neplăceri lui Manfred Wener, principalul său candidat la şefia Comisiei Europene. După alegeri, dl Werner a subliniat că partidele pro-UE formează acum „un centru mai restrâns” şi trebuie să rămână laolaltă, aşa cum de altfel a susţinut coaliţia „Spitzenkandidat”-ului pe parcursul capaniei electorale.

Prin contrast, liderii altor grupări s-au grăbit să pledeze pentru o alianţă mai largă, care să pună capăt dominaţiei PPE la Bruxelles. Margrethe Vestager, comisarul european al concurenţei şi candidată a liberalilor în alegeri, a spus că algătorii „au pus capăt monopolului” de putere din UE.

Partidele din cadrul PPE s-au situat pe primul loc în Germania, dar partidul CDU al dnei Merkel a obţinut numai 28% din procente, cu şapte procente mai puţin decât în 2014.

Sebastian Kurz al Austriei a rămas „fără cuvinte” în urma victoriei sale zdrobitoare, asigurându-şi o treime din voturi în pofida unui scandal de corupţie care i-a înlăturat de la putere coaliţia guvernametală cu Partidul Libertăţii, de extremă dreaptă.

Cifre neaşteptate s-au semnalat şi în Italia şi Olanda, unde, în ultimii ani, politicienii de centru-stânga se confruntaseră cu mari probleme. Olanda este ţara lui Frans Timermans, principalul candidat al politicienilor de centru-stânga în campania paneuropeană.

Deşi subliniind că socialiştii ar trebui să se arate „umili” din cauză că au pierdut nişte fotolii, dl Timmermans a cerut partidelor progresiste să se reunească în jurul unui program înainte de a se angaja în „urzeala tronurilor” pe tema funcţiilor de conducere.

La nivelul întregii Uniuni Europene, prezenţa la urne a fost estimată ca situându-se aproape de 50%, cea mai înaltă rată începând din 1994. Asta pune capăt cursului descendent deseori invocat drept dovadă a incapacităţii parlamentului de a rămâne în contact cu electoratul. La alegerile din 2014, a participat 42,6% din electorat.

În Spania, Franţa, Germania şi România s-a înregistrat o creştere semnificativă a prezenţei la urne, dar, în alte ţări membre, prezenţa la urne s-a ameliorat prea puţin semnificativ: în Slovacia, de exemplu, creşterea a fost de la 13 la 20 de procente.

Rezultatele vor fi urmate de discuţii aprinse în parlament, care vor dura o lună şi unde grupurile paneuropene vor lupta pentru europarlamentarii lor şi vor negocia termenii unei majorităţi pro-UE care să fie stabilă.

Rezultatul negocierilor ar diferi mult de cel din 2014, când numărul liberalilor crescuse cu aproape 50%. În 2019, reconfigurarea grupurilor de partide ar putea fi mult schmbată din cauza intrării unor noi partide de nivel naţional, precum En Marche al dlui Macron, Partidul Brexit din Marea Britanie şi Vox, din Spania.

Sursa: Financial Times/ Rador/ Traducerea: Alexandru Danga

 

Donează prin PayPal paypal icon
Donație recurentă

Donează lunar pentru susținerea proiectului G4Media

Donează prin Transfer Bancar

CONT LEI: RO89RZBR0000060019874867

Deschis la Raiffeisen Bank
Donează prin Patreon

Donează

Abonează-te la newsletter

4 comentarii

  1. Este superb ca Romania este pusa in acest context favorabil. Singura din partea de Est a Uniunii. Si asta se datoreaza Romanilor, si inseamna ca putem fi in acel centru politic European can da trendul. In mod clar, cheia este PARTICIPAREA.

  2. Partide Eu-sceptice nu eurosceptice.
    Eu nu e tot una cu Europa.
    Daca Germania a cea mai importanta economic, exporta cati toti ceilalti la un loc si sunt cei mai castigati din modelul actial si printre putinii dar pe care un model de nationalism economic raspandit in Europa i-ar afecta masiv(vezi Sua vs China), Italia este cea mai importanta din toate celelalte puncte de vedere in ceea ce priveste Uniunea.
    De acolo incepe schimbarea, chiar ei i-au crestinat si invatat munca pe nemti, care traiau prin paduri inainte sa vina calugarii benedicteni cu principiul Rugaciune si Munca care i-a facut great sa zicem asa.

    Mai jos o lectura interesanta via TRU:

    „Alegerile pentru Parlamentul European vor continua sa recicleze inert iluzii. Exercitiul e gol, cu exceptia Marii Britanii, Frantei si a Italiei, unde revolta împotriva statului imperial european a erupt si a lovit din rasputeri. Partidele lui Farage, Le Pen si Salvini vor fi trimise la Bruxelles în masa, cu misiunea de a palmui aroganta sistemului. Va fi un spectacol. Bineînteles, inutil, pentru ca amatorii, talentatii, guralivii si spumosii lui Farage, Le Pen si Salvini nu cunosc stiintele oculte ale procedurii si comitologiei. Dupa un debut în tromba, toti vor fi mumificati de profesionismul si conformismul de napalm al legiunii franco-germane. E o nechibzuinta. Cu asta, UE nu face decît sa mareasca potul si sa-si transforme viitorul faliment într-un dezastru continental.

    Mecanismul patetic si ultimativ care provoaca excitatii electorale înainte de alegeri a ajuns singura modalitate de a scoate alegatorii la vot. Apoi, nimic si iar nimic. Crima nu lasa urme pentru ca toata lumea ramîne cu impresia ca a intervenit salvator si a dus unul din milioanele de degetare cu apa care au stins incendiul. Vom mai vorbi, dupa deziluzia inevitabila pe care o va produce acest soi de a lua în chirie democratia.

    https://adevarul.ro/international/europa/mai-europa-mai-putina-democratie-1_5ceb93df445219c57e1a2df4/index.html

    • Domnule @Mondialul mai lasati-ne cu istoria muncii in Europa ca nu tine. Nu cred ca italienii se compara cu nemtii si in special cu nordicii la rigurozitate si seriozitate. La italieni siesta timp de 2-3 ore pe zi este sfanta, iar apoi dupa 6 seara umplu carciumile. La fel si francezii, insa ei sunt ceva mai harnici decat italienii. Nemtii au cultura muncii si a inovatiei. Noi romanii am dat un exemplu prin acest vot pro-liberal, pro-UE, pro-justitie si anti-coruptie. Nationalismul si extremismul nu aduc decat anarhie si conflicte, in nici un caz pace si bunastare. UE nu s-a format degeaba. Statele europene aveau nevoie de o Uniune dupa WW II tocmai pentru a evita alta data astfel de conflicte, pentru ca in Europa pot aparea conflicte de diverse tipuri.

  3. Nationalistii vor castiga alegerile in toata Europa, sunt intr-o ascensiune istorica. Momentan, in Romania, europarlamentarele au fost castigate de globalistii neomarxisti corporatisti si multinationalisti USR-PLUS-PNL. Cand vor incepe aceste partide neomarxiste „de dreapta” sa-si puna in aplicare politicile globaliste (casatorii LGBT, aducerea de imigranti in Romania, vaccinarea obligatorie, sustinerea bancilor si multinationalelor etc.), vor intra in colaps. Asa s-a intamplat in Occident cu partidele globaliste.

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.