Femeile care fac surf pe valuri de 15 metri: „Am fost pe punctul de a muri de atâtea ori”

Așezată pe o placă de surf și mică în fața unui turn de apă de aproximativ 10 ori mai mare decât ea, frica este una dintre primele emoții pe care surferița de valuri mari Laura Crane le simte înainte de a se avânta pe un gigant de 18 metri, scrie CNN.

„Din momentul în care dai drumul frânghiei și vezi acest munte de apă începând să crească în spatele tău, simți instantaneu o teamă care este, desigur, o reacție fizică”, a declarat Crane pentru CNN Sports.

Cu valuri care variază de la 7 metri până la, uneori, peste 21 de metri, surferii de valuri mari pot atinge viteze de până la 100 km/h în timp ce se avântă pe cele mai mari pereți de apă. În cazul în care cad sau sunt aruncați din val, impactul suferit poate fi comparabil cu cel al unui accident de mașină.

Dar, departe de a o descuraja să surfeze pe creasta apei învolburate, surferița britanică Crane își folosește frica pentru a se motiva.

„Văd frica mai degrabă ca un catalizator al faptului că ceva uimitor este pe cale să se întâmple și mă entuziasmează – mă pregătește să fac față provocării care mă așteaptă. Mă face să fiu extrem de alertă, extrem de pregătită și, de asemenea, îmi amintește să mă calmez și să-mi demonstrez că am capacitatea de a mă calma în acele momente de teamă”, a adăugat ea.

„Pur și simplu le schimbă perspectiva asupra a ceea ce cred că pot face femeile.”

Rădăcinile surfingului pot fi urmărite încă din secolul al XII-lea, în Hawaii și Polinezia premodernă, iar surfingul pe valuri mari și-a croit treptat drumul către mainstream, cu competiții în locuri de surfing renumite la nivel mondial, precum Nazaré, Pe’ahi (cunoscut și sub numele de Jaws) în Maui și Waimea Bay în Oahu, care au atras atenția mass-media.

Însă participarea la competiții prestigioase, precum și sponsorizările și premiile în bani care vin odată cu acestea, nu au fost adesea accesibile femeilor, care au fost excluse din concursuri.

A trecut mai puțin de un deceniu de când, în 2016, femeile au fost admise pentru prima dată să participe la competiția de valuri mari a World Surf League, după ani de discuții între surferi și organizatori care, printre alte motive, susțineau că competițiile sunt prea periculoase pentru femei.

Chiar mai recent, în 2018, WSL a anunțat că va oferi premii în bani egale sportivilor de sex masculin și feminin în cadrul competițiilor sale, devenind astfel prima și singura ligă sportivă globală cu sediul în SUA care face acest lucru.

În cea mai mare parte a competițiilor de surf pe valuri mari, bărbații încă primesc mai multe locuri decât femeile, pe baza regulilor de calificare pentru competiție.

CNN a contactat WSL pentru mai multe informații despre cerințele și condițiile de participare la competiție.

Crane a declarat pentru CNN Sports că, atunci când era adolescentă, i-a spus unui consilier de carieră că vrea să devină surfer profesionist.

„A râs literalmente de mine și mi-a spus: «Oh, Laura, ce drăguț. Dar știi, ești din Marea Britanie, iar fetele nu fac asta»”, își amintește ea.

Crane s-a retras din surfing pentru câțiva ani, după ce a devenit deziluzionată de această industrie, unde era făcută să se simtă că femeile sunt apreciate doar pentru aspectul lor fizic.

„Nu era prea mult spațiu pentru femei să-și depășească limitele fizice și să facă lucrurile care le pasionau cu adevărat. Se aștepta mai mult de la noi să pozăm în bikini și să atragem cât mai mulți spectatori”, a adăugat ea.

În cele din urmă, a găsit drumul înapoi spre surfing și, de data aceasta, a vrut să urmărească un destin mai mare și mai bun.

„Este nevoie de mult curaj să ieși în larg în zilele cu valuri mari”, a spus Crane.

„În lumea valurilor mari, trebuie să-ți câștigi respectul, la fel ca toată lumea. Cred că, într-o zi cu valuri mari, toți sunt egali, pentru că, dacă ești acolo, ai respectul bărbaților.”

Cu toate acestea, Crane a afirmat că există o disparitate între veniturile pe care le pot obține surferii bărbați și femei în cariera lor.

„Nu este neapărat vorba că femeile nu sunt plătite la fel, dar oportunitățile sunt cu siguranță mult mai puține”, a explicat ea pentru CNN Sports, menționând numărul mai mic de locuri în competiții și oportunitățile de sponsorizare pentru femei.

Când competițiile nu au locuri egale pentru bărbați și femei, „atunci nu suntem pe aceeași platformă”, a explicat ea. Ralda a fost de acord, spunând că, din câte știe, doar două femei au obținut sponsorizare „exclusiv datorită surfingului pe valuri mari”.

„Ca Evel Knievel sărind peste un canion”

Regizoarea Sachi Cunningham a declarat pentru CNN Sports că surfingul feminin a cunoscut „cea mai mare creștere” în ultimii 15 ani. Cu toate acestea, ea a explicat că încă există o lipsă de finanțare pentru filmele care se concentrează pe femeile care practică surfingul pe valuri mari, în ciuda documentarelor precum „100 Foot Wave”, care se concentrează pe bărbații care practică acest sport.

„Este un drept din naștere al bărbaților să facă aceste lucruri periculoase și să spargă barierele. Dar pentru femei, abia recent acest lucru a fost prezentat ca o posibilitate”, a explicat ea.

„Surfingul pe valuri mari este doar un microcosmos al tuturor sălilor puterii. Și cred că până când nu vom fi egali în toate aceste domenii, mai avem multe de făcut”.

Pentru Cunningham este clar cât de important este să se prezinte parcursul femeilor în surfingul pe valuri mari.

„Folosim costume de neopren pentru bărbați: costumele Patagonia sunt pentru bărbați, chiar și sistemul de flotare, cel pe care ăl tragi, are două canistre aici care nu sunt destinate persoanelor cu piept, cu sâni. Totul este creat pentru bărbați, iar noi doar urmăm exemplul”, a explicat ea.

„Trebuie să fim suficient de curajoase să ne creăm propriile costume și, făcând asta, trebuie să acceptăm că nu facem surf ca bărbații, și asta e în regulă: eu nu sunt bărbat. Nu ar trebui să fac surf ca un bărbat”, a adăugat ea.

Unele au militat pentru includerea femeilor în competițiile consacrate de surf pe valuri mari. Filmul lui Cunningham, „SheChange”, care este încă în lucru, urmărește surferi profesioniști precum Bianca Valenti, Paige Alms, Keala Kennelly și Andrea Moller în lupta lor pentru acces egal și remunerare egală la Mavericks, o competiție de surf pe valuri mari numită după un spot de surf cu același nume, situat în largul coastei sudice a San Francisco.

„Unele dintre pionierele acestui sport, precum cele care au venit înaintea mea, au decis să adopte o abordare de genul: «Vrem să fim incluse în aceleași evenimente. Noi practicăm același sport». Eu nu sunt de acord. Cred că este cu totul altceva”, a declarat Ralda, fondatoarea grupului de surfing feminin „Big Wave Babes”, pentru CNN.

Ralda și altele preferă însă competiții separate. „Noi, femeile care practicăm surfingul pe valuri mari, nu suntem ca bărbații, corpul nostru este construit diferit. Suntem mai predispuse la accidentări, în special la genunchi, pentru că nu avem mușchi. Nu vreau să fac surfing cu băieții. Vreau să particip la o altă competiție, cu fetele. 25 de picioare este deja o înălțime mare (pentru mine).

Aș vrea să militez pentru oportunități diferite, nu pentru aceleași oportunități. Nu ai cum să strălucești dacă ești comparată cu cei mai buni surferi de valuri mari din lume, bărbați.”

Crane a spus că, de când a început să practice surfingul, și apoi surfingul pe valuri mari, industria s-a schimbat în bine.

„Cred că există mult respect, cu siguranță în cadrul industriei. Cred că există doar o ușoară reticență în a le lăsa pe fete să aibă prea multă vizibilitate”, a explicat ea.

„Cred că toată lumea vede că suntem de fapt comercializabile în propriul nostru drept. În cele din urmă, cred că poate există o parte care nu este încă pregătită pentru acest moment, dar va veni și el.”