Extremiștii Claudiu Târziu și Diana Șoșoacă în cazul ”Legii Vexler”: ”Dominația ideologică neomarxistă” și „problema evreiască inventată” / Sprijin pentru Nicușor Dan și contestarea cifrelelor Holocaustului

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne in Discover

Claudiu Târziu îl apără pe președintele Nicușor Dan în cazul ”Legii Vexler”, în timp ce Diana Șoșoacă susține că nu evreii au fost asupriți în România, ci invers, iar cifrele Holocaustului ar fi ”umflate”. Este reacția unei părți a liderilor extremiști români în scandalul ”Legii Vexler”.

O aprinsă dezbatere în Camera Deputaților, culminând cu adoptarea așa-numitei „Legii Vexler” pe 17 decembrie și contestarea ei de către președintele Nicușor Dan creează o controversă profundă, alimentată recent de gestul deputatului Silviu Vexler, președinte al Federației Comunităților Evreiești din România, care a rupt într-o ședință un afiș provocator al parlamentarilor de extremă dreapta.

Claudiu Târziu și a alte voci conservatoare și extremiste, susține că legea amenință fundamentele identității și memoriei naționale românești.

Într-un comentariu semnat de Târziu, „Consecințele dezastruoase ale Legii Vexler”, publicat pe 20 decembrie, zugrăvește un peisaj alarmant, în care decizii legislative sunt percepute ca atacuri directe la adresa istoriei și culturii române.

În același timp, declarațiile recente ale senatorului Diana Șoșoacă sunt de natură să inflameze și mai mult dezbaterea publică în jurul „Legii Vexler” și să adâncească diviziunile pe teme istorice.

Citește și:

Antisemiții de azi urmează o cale care în trecut a condus spre Mișcarea legionară și Ion Antonescu și s-a sfârșit cu un dezastru (OPINIE)

„Un afront adus întregii națiuni”

Momentul central al tensiunilor din plen a fost ilustrat de incidentul în care deputatul Robert Alecu, secretar general al Acțiunii Conservatoare (ACT), a montat un afiș ce prezenta portretele a zece mari personalități românești, la tribuna Camerei Deputaților, înainte ca deputatul Silviu Vexler, președinte al Federației Comunităților Evreiești din România, să ia cuvântul.

Când a ajuns la tribună, acesta l-a dezlipit și așezat pe o bancă alăturată. Afișul a fost din nou lipit, iar Vexler l-a rupt în două și l-a îndepărtat de la tribună. Momentul a fost speculat de parlamentarii de extremă dreapta AUR, POT, SOS și ACT.

Acest act al lui Vexler este considerat de Târziu „un afront adus întregii națiuni” și semnalează că nu a fost sancționat de conducerea Camerei Deputaților.

Ulterior, legea a fost adoptată cu voturile PSD, PNL, USR și UDMR, o majoritate despre care Târziu afirmă că a acționat nu dintr-un spirit de dreptate, ci din „frica de a nu-și atrage eticheta de antisemitism”.

Dezbatere în online, liniște în stradă

Deși mediul online a consumat rapid momentul, aceasta nu s-a dus și într-o mobilizare masivă în stradă.

O singură manifestație semnificativă, organizată de ACT la monumentul „Aripi” din Piața Presei Libere, și un protest „firav” sub fereastra biroului lui Vexler, au reunit un număr limitat de români revoltați. Cu toate acestea, Târziu avertizează că în societate se instalează un sentiment de frustrare care, odată cu aplicarea legii, riscă să se transforme într-un val de antisemitism.

Senatorul critică vehement acțiunile unor figuri publice precum Silviu Vexler, Alexandru Florian (directorul Institutului „Elie Wiesel”), Radu Ioanid (ambasadorul României în Israel), Adrian Cioflîncă (istoric) și frații Alexandru și Andrei Muraru, acuzându-i că, sub masca apărării evreilor, atacă „permanent memoria națională și demnitatea românească”, generând atitudini anti-evreiești.

O lege care „lovește reperele fundamentale ale României moderne”

Claudiu Târziu subliniază că publicul larg nu conștientizează gravitatea efectelor acestei legi, percepută adesea ca simbolică și inofensivă. El atrage atenția asupra precedentelor create de Institutul „Elie Wiesel” – finanțat de statul român – care a întocmit deja liste de persoane „indezirabile” și a militat pentru schimbarea denumirilor unor străzi sau instituții ce poartă nume precum Noica, Eliade, Țuțea, Vulcănescu, Gyr, precum și pentru retragerea titlurilor de cetățeni de onoare. Aceste demersuri sunt văzute ca prima etapă a unui proces de eliminare din spațiul public a unor nume considerate „antisemite”.

Temerea lui este că va apărea un „nou catalog de cărți și reviste interzise, ca pe timpul comunismului”, cu consecințe penale pentru deținătorii acestora.

Târziu argumentează că aproape niciuna dintre figurile fondatoare ale României moderne – Kogălniceanu, Xenopol, Eminescu, Iorga – nu ar putea scăpa acuzației de antisemitism, judecată prin „grila ideologică actuală”.

Aceste nume au fost deja vehiculate în rapoartele Institutului „Elie Wiesel”, iar senatorul anticipează că și Regele Mihai I, dat fiind rolul său istoric, nu va fi scutit de acest „malaxor”.

Consecința finală, susține Târziu, va fi eliminarea acestor figuri din manuale, de pe frontispiciile instituțiilor publice și din memoria colectivă, condamnând generațiile viitoare la uitarea propriilor repere culturale și istorice.

Argumentul că operele lor vor rămâne disponibile pentru cercetare este considerat „fals”, deoarece „în lipsa libertății de gândire, cercetarea devine formală, iar concluziile sunt dictate dinainte.”

Lege „liberticidă, anticulturală și profund antiromânească”

Pentru Claudiu Târziu, Legea Vexler este „nu doar una liberticidă și anticulturală, ci și profund antiromânească”, echivalând cu „o negare a propriei identități istorice” și „aruncarea la gunoi a fundamentelor culturii naționale”.

El subliniază că judecarea unor personalități precum Mihail Kogălniceanu exclusiv prin prisma unor afirmații considerate astăzi anti-evreiești este „inadmisibilă”, deoarece contextul epocii nu poate fi ignorat în favoarea normelor ideologice dominante azi.

„În opinia mea, Legea Vexler este rasistă, pentru că este antiromânească și pentru că ignoră un principiu moral general al secolului în care trăim: este condamnabil anti-umanismul,” afirmă Târziu. El susține că „niciun popor nu merită discriminat, oprimat sau ‘desființat’ – fie simbolic, fie politic,” și că „Legea Vexler tocmai asta face”.

Senatorul contestă existența unui antisemitism real și persecutor în România de astăzi, descriind populația evreiască ca fiind „relativ redusă numeric, nu este persecutată și nu se află în conflict cu majoritatea.” El prezintă România ca pe un exemplu de protecție a minorităților și se întreabă de ce țara este „pusă constant la colț” și „obligată să renunțe la propria istorie.”

Singura soluție pe care o întrevine Claudiu Târziu este „anularea legii prin adoptarea unui nou act normativ, posibilă doar în urma schimbării majorității parlamentare”, deoarece „contestațiile juridice sunt epuizate, iar deciziile instituționale sunt luate sub imperiul unei ideologii toxice și sub presiunea unui lobby extrem de puternic.”

Senatorul subliniază că obiecțiile ridicate de președintele României, Nicușor Dan, în solicitarea de verificare a constituționalității legii sunt „pe deplin îndreptățite”, anticipând că acest lucru va deveni „mai clar pentru toată lumea în curând.”

Șoșoacă vorbește despre „prigoana împotriva românilor”

Europarlamentarul Diana Șoșoacă, lidxerul SOS România, a lansat la rândul ei un atac furibund la adresa „Legii Vexler” și a deputatului Silviu Vexler, contestând vehement cifrele Holocaustului din România și acuzând de „prigoană antiromânească” și „discriminare pe criterii rasiale”.

Într-un discurs plin de acuzații, Șoșoacă a calificat „Legea Vexler” drept un instrument de „prigoană împotriva românilor”, similară, în opinia sa, cu „scene asemănătoare cu alea din anii 1930/40”. Ea a făcut o paralelă controversată cu „prigoana împotriva românilor, declanșată de evreii aflați la vârful structurilor de putere ale României bolșevice”, culminând cu arestările din 14 mai 1948.

Unul dintre cele mai șocante puncte ale intervenției sale vizează contestarea cifrei de 400.000 de evrei uciși în România, citată în Raportul Comisiei Internaționale „Elie Wiesel” din 2004. Senatorul Șoșoacă a afirmat că aceasta este o „contradicție matematică flagrantă”, argumentând că, după pierderile teritoriale din 1940, în România mai rămăseseră doar 312.972 de evrei, conform unor „documente oficiale” și „istoriografiei israeliene și românești”.

„Se pune întrebarea: dacă România avea mai puțin de 320.000 de evrei, cum putea statul român să ucidă 400.000 și, simultan, să salveze 400.000, așa cum a afirmat Shimon Peres în 2010?”, a subliniat Șoșoacă, considerând „inadmisibilă și grosolană lipsa de rigoare demografică și matematică” pe care se fundamentează „cifra de «400.000 de victime» și supralegislația privind antisemitismul”. În opinia sa, aceasta „creează falsa impresie că România ar fi exterminat o populație evreiască mai mare decât populația evreiască totală pe care a avut-o vreodată.”

Pe lângă criticile aduse legii și istoriei, Diana Șoșoacă a lansat un atac personal la adresa deputatului Silviu Vexler, acuzându-l de „acumularea de putere decizională” prin cumulul funcțiilor de deputat și președinte al Federației Comunităților Evreiești din România.

Ea a făcut referire la o scrisoare deschisă din 2020, semnată de intelectuali evrei de prestigiu, care avertizau că această cumulare „generează, în mod evident, o stare de conflict de interese”.