Antisemiții de azi urmează o cale care în trecut a condus spre Mișcarea legionară și Ion Antonescu și s-a sfârșit cu un dezastru (OPINIE)

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne in Discover

A doua zi după adoptarea definitivă de către Camera Deputaților a propunerii legislative inițiate de către deputatul Federației Comunităților Evreiești din România (FCER), Silviu Vexler, privind înăsprirea pedepselor prevăzute de Ordonanța de Urgență 31/2002, care incriminează printre altele negarea Holocaustului, apologia criminalilor de război condamnați și propaganda legionară, un grup de simpatizanți ai fostului candidat la Președinție, Călin Georgescu, au plecat prin Capitală într-un periplu antisemit.

Indivizii care purtau cușme presupus dacice au trecut pe la sediul FCER, unde se află și Templul Coral, principala sinagogă din România, unde nu au fost lăsați să intre de jandarmi, apoi au ajuns la Monumentul Holocaustului.

Acolo s-a petrecut ceea ce eu consider cel mai grav act antisemit din România după 23 august 1944: șleahta georgistă a intrat nestingherită în incinta Monumentului care cinstește memoria celor peste 280.000 de evrei și 11.000 de romi care au murit în perioada 1940 – 1944 și de a căror moarte este responsabil regimul fascist condus de Ion Antonescu și a profanat locul cu portrete ale unor personaje din istoria românilor. De semnalat este că pe aceste portrete apărea cuvântul ”ortodox”.

Pentru acțiunile lor acești indivizi au primit amenzi contravenționale, aplicate pentru întrunire publică neautorizată, deși aici era vorba despre profanare de monumente funerare (cu care poate fi asimilat Monumentul Holocaustului), infracțiune prevăzută de Codul Penal (art. 383).

Șleahta georgistă era indignată de gestul din ziua precedentă al deputatului Vexler care a rupt de la tribuna Parlamentului un afiș pus acolo în mod intenționat de parlamentarii AUR cu 10 personalități din istoria românilor, printre care Mihai Eminescu, Nicolae Iorga, Ioan Slavici, Nicolae Paulescu și Mircea Eliade. Ce aveau în comun aceste personalități? Scrieri cu afirmații antisemite unele (Iorga, Slavici, Paulescu) cu caracter eliminaționist, de genul celor folosite ulterior de naziști împotriva evreilor.

Deputatul Vexler și-a cerut ulterior scuze pe Facebook pentru acest răspuns emoțional la ceea ce era clar o provocare antisemită, dar furia antisemită se declanșase deja. Pe internet au apărut postări imunde la adresa deputatului FCER care aminteau de perioada în care antisemitismul vitriolant era norma în România (1859 – 1944), practicat de înseși cele 10 personalități din afișul AUR.

Ce reiese din această reacție furibund antisemită este faptul că și după 80 de ani de la Holocaust (la care a contribuit și regimul fascist din România) este că evreii, o minoritate infimă în populația actuală a României, nu sunt acceptați de către o parte a populației (nu știm cât de mare) ca cetățeni cu drepturi depline. Iar această neacceptare poate fi găsită chiar în textele celor 10 personalități.

Aici nu e vorba de poeziile lui Eminescu (cu excepția Doinei), de tratatele de istorie ale lui Iorga sau de literatura lui Eliade, ci de scrierile angajat antisemite (peste 100 de articole publicate) ale ziaristului Eminescu, de tiradele antisemite ale politicianului Iorga sau de articolele cu derapaje antisemite ale legionarului Eliade. Aceste scrieri sunt adesea băgate sub preș, iar cei care se dedau azi la manifestări antisemite habar nu au, în imensa lor majoritate, de aceste texte. Este adevărat că acesta era spiritul epocii în care antisemitismul era mainstream, dar azi trăim într-o lume post-Holocaust, în care lecțiile trecutului ar fi trebuit să fie învățate, iar România este un stat declarat democratic, membru al Uniunii Europene și NATO, în care astfel de manifestări sunt inacceptabile.

Invocarea onoarei naționale chipurile pătate de deputatul Vexler pe care antisemiții vor să o “repereze”, ca să-l parafrazez pe un alt mare român, Ion Luca Caragiale, unul dintre puținii care nu s-a lăsat ademenit de antisemitism, este de-a dreptul ridicolă și denotă în ultimă instanță un profund complex de inferioritate, pe care antisemiții încearcă să și-l mascheze prin demagogie patriotardă.

În România de după 23 august 1944 nu au fost documentate, după știința mea, acte de violență antisemită împotriva persoanelor, așa cum se întâmplă în țări ca Statele Unite, Canada, Australia, Germania, Marea Britanie, Franța, Belgia, Spania și multe altele, la un nivel fără precedent în ultimii 80 de ani. Dar violența fizică, așa cum ne învață trecutul, este întotdeauna precedată de violență verbală. Iar violența Mișcării legionare și a lui Antonescu împotriva evreilor a fost precedată de violența verbală în public, inclusiv a unora din cei 10 din afișul AUR. Iar în ziua de azi Călin Georgescu, acolitul său mercenar Horațiu Potra și alte 20 de persoane sunt inculpate pentru tentativă de lovitură de stat. Același Georgescu este judecat și pentru apologia lui Ion Antonescu și a Mișcării Legionare, deci există o legătură directă între vorbă și faptă.

În încheiere ar fi interesant de știut care este atitudinea președintelui României, Nicușor Dan, față de acest val de antisemitism, care de fapt nu datează doar din decembrie 2025. Cu atât mai mult cu cât președintele Dan s-a opus prin toate prerogativele constituționale promulgării propunerii legislative a deputatului Vexler, invocând în esență neclaritatea termenului de legionarism. Interesant este și faptul că AUR, care îndeobște îl atacă pe președintele Dan cu orice ocazie, de data aceasta s-a aliniat poziției sale și a votat împotriva propunerii legislative, atunci când aceasta a fost retrimisă în parlament. Ar fi totodată interesant de știut dacă președintele Dan își recunoaște vreo responsabilitate în încurajarea (evident ne-voit) manifestărilor antisemite prin refuzul promulgării legii în iulie 2025. Dar, așa cum spune englezul, nu-mi voi reține răsuflarea în speranța unei recunoașteri.