EXCLUSIV | Viața între drone și proteste: mărturii ale tinerilor din Iran și Kurdistanul irakian / „Să trăiești într-o astfel de situație, care te face să te temi constant pentru viața ta, este traumatic”/ Cum arată viața tinerilor care speră la libertate într-o teocrație islamică

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Un video publicat de jurnaliștii G4Media pe canalul de YouTube al proiectului ENTR despre conflictul din Iran a stârnit foarte multe comentarii.

Multe dintre ele vin din lipsă de context, ceea ce este de înțeles vorbind despre o regiune cu istorie complicată, în care instabilitatea dăinuie de decenii. În acest articol încercăm să explicăm, pe scurt, ce se întâmplă acum în Iran și în regiunea Kurdistan și cum sunt afectați tinerii care trăiesc acolo.

Cum arată Iranul de azi: teocrație, tineri și proteste

Iranul este, începând cu 1979, o teocrație islamică, adică un stat în care puterea politică este deținută de un lider suprem, Ayatollahul, care este, în acest caz, un cleric șiit de rang înalt. Politicile iraniene sunt profund influențate de regulile credinței musulmane.

Înainte de Revoluția Islamică din 1979, Iranul era o monarhie, iar ultimul rege a încercat occidentalizarea țării, mai ales prin consolidarea relațiilor diplomatice cu SUA.

În acest moment, Iranul este o țară tânără. Conform datelor Worldmeter, media de vârstă a țării este de 35 de ani. Populația tânără, reprezentată mai ales de studenți, s-a solidarizat societății civile în cadrul celor mai recente proteste împotriva republicii islamice, proteste care au avut loc începând cu decembrie 2025.  Tinerii iranieni cunosc doar efectele revoluției din 1979, dorindu-și schimbarea sistemului politic.

Mohammad, un tânăr iranian de 20 de ani, student la o universitate dintr-un stat membru al Uniunii Europene, ne-a oferit câteva detalii despre poziționarea tinerilor în raport cu actualul conflict din țară. El spune că „tinerii iranieni sunt în mare parte mulțumiți de această schimbare”, sperând că războiul de acum ar putea produce modificarea sistemului politic din țară.

El explică cum tinerii iranieni s-au obișnuit cu această presiune socială, povestind că „în toți acești 47 de ani [după Revoluția Islamică din 1979], a existat multă presiune asupra tuturor segmentelor populației, nu doar asupra tinerilor, deoarece regimul actual a încercat să introducă o altă cultură în cultura iraniană dominantă.”

Efectele războiului în viața de zi cu zi a tinerilor

Ne putem imagina cotidianul unui război drept un haos total. Totuși, Mohammad prezintă o realitate nuanțată. El susține că „tinerii iranieni nu se tem de acest război. De exemplu, din câte știu eu, chiar și magazinele sunt deschise pentru că trebuie să-și acopere cheltuielile de trai din cauza presiunii economice severe.” Tinerii continuă să meargă la școală și încearcă să trăiască viața într-un mod cât mai firesc.

În orice caz, adaugă el, chiar dacă „războiul nu a avut un impact prea mare asupra vieții oamenilor în aceste zile”, este sigur că acest conflict „va avea efectele lui”.

Pe de altă parte, există tineri pentru care acest război prezintă efecte grave. Presiunea zilnică, care există de ani de zile, este resimțită puternic de kurzi, așa cum ne-a explicat Hardi, originar din Kurdistanul irakian: „războiul a afectat viața de zi cu zi a populației din regiune din toate punctele de vedere”. Regiunea se întinde pe teritoriile mai multor state din Orient: Iran, Irak, Siria și Turcia, iar relațiile dintre kurzi și administrațiile acestor state sunt dificile.

Hardi explică faptul că „Kurdistanul este afectat în mod direct de acest conflict, fiind un aliat al Statelor Unite și al Uniunii Europene.” Miliția susținută de Irak, Forțele de Mobilizare a Populației, a atacat Kurdistanul încă din a doua zi a războiului din Iran, ținta lor fiind Consulatul SUA și Aeroportul din Erbil, capitala regiunii.

În plus, „o dată la câteva zile, Iranul atacă în mod direct Kurdistanul cu rachete”, adaugă Hardi.

Cât despre efectul războiului asupra vieții de zi cu zi a tinerilor, consecințele psihologice sunt evidente în ambele regiuni, Iran și Kurdistan. Hardi, orginiar din Kurdistan, spune că „să trăiești într-o astfel de situație, care te face să te temi constant pentru viața ta, este traumatic, știind că o dronă sau o bombă te-ar putea lovi oricând.”

El adaugă că viața tinerilor din Kurdistanul irakian este afectată și din punctul de vedere al educației, „universitățile și școlile ori amânând studiile, ori continuându-le online.”

Escaladarea conflictului: SUA, Iran și implicarea Israelului

Contextul intern tensionat din Iran a fost amplificat de intervenția directă a Statelor Unite. Atacul SUA de la sfârșitul lunii februarie 2026 a avut drept scop uciderea Ayatollahului Ali Khamenei. Donald Trump, președintele SUA, susține că, pentru a se alinia Occidentului, Iranul are nevoie de o schimbare a sistemului politic, adăugând că sistemul teocratic și faptul că Iranul ar deține arme nucleare sunt „o amenințare la adresa poporului american”, conform Reuters.

Israelul s-a alăturat SUA, atacând Iranul. Conflictul dintre Israel și Iran datează de după Revoluția Islamică din 1979. De atunci, între cele două state, nu mai există relații diplomatice, iar retorica oficială a Teheranului a fost constant ostilă față de Israel, pe care îl consideră un inamic regional major.

În acest context, orice lovitură militară, fie ea punctuală sau extinsă, este parte dintr-un conflict vechi care rămâne aprins și apăsător, cu implicații sociale profunde.

De ce contează să ascultăm vocile tinerilor din regiune

Conflictele din Orientul Mijlociu sunt, de multe ori, prezentate doar prin declarațiile liderilor politici, imaginile din breaking news și analizele militare. Ce se pierde, astfel, este tocmai perspectiva celor care suportă consecințele.

Mohammad și Hardi sunt doar două voci, dar ele arată complexitatea situației.

În Iran, tinerii trăiesc între dorința de schimbare politică, presiunea regimului și teama de un viitor economic și mai dificil.

În Kurdistan, aceiași tineri trăiesc cu frica zilnică a atacurilor, cu blocaje educaționale și cu tentația migrației ca singură cale de scăpare.