EXCLUSIV Profesoara Rachel Epstein, University of Denver: Noua strategie de securitate a SUA servește intereselor lui Putin

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Strategia de Securitate Națională a SUA în raport cu Europa este profund greșită și servește intereselor lui Putin, a declarat profesoara Rachel Epstein, de la University of Denver, adăugând că documentul eșuează, de asemenea, în a recunoaște măsura în care Europa și UE sunt alcătuite în mare parte din democrații prospere – în contrast cu situația din Statele Unite, unde Administrația Trump a erodat calitatea democrației. Experta americană a comentat pentru G4Media noua Strategie de Securitate anunțată vineri de Casa Albă, care a provocat controverse puternice și îngrijorări printre aliații europeni ai Americii.

Doctrina Monroe 2.0

Președintele Donald Trump și-a publicat Strategia de Securitate Națională (National Security Strategy sau NSS) joi seara târziu, concentrându-se pe consolidarea unei prezențe militare mai mari a Americii în emisfera vestică, echilibrarea comerțului global, întărirea securității la frontieră și câștigarea războiului cultural cu Europa.

Documentul de 33 de pagini dezvoltă ideologia “America First” a lui Trump, dar oferă și prima referire explicită la intenția președintelui de a replica Doctrina Monroe, solicitând dominația SUA în emisfera vestică.

Reamintim că Doctrina Monroe, formulată în 1823 de președintele american James Monroe, a reprezentat una dintre cele mai definitorii declarații de politică externă ale Statelor Unite.

În contextul de atunci, mai multe state latino-americane își câștigaseră recent independența, iar marile puteri europene luau în calcul reimpunerea controlului asupra regiunii, însă strategia lui Monroe a indicat că emisfera vestică nu mai era deschisă colonizării, iar orice intervenție europeană în Americi urma să fie privită ca o amenințare directă la adresa securității Statelor Unite.

Potrivit Council on Foreign Relations, de-a lungul secolului al XIX-lea și începutul secolului XX, doctrina a evoluat dintr-o poziție defensivă într-un instrument de afirmare a influenței americane în America Latină.

Sub președinți precum Theodore Roosevelt, principiul a fost reinterpretat pentru a justifica intervenții politice, economice și militare în Caraibe și America Centrală, în numele stabilității regionale, dar în practică pentru a consolida dominanța americană. Astfel, Doctrina Monroe a devenit sinonimă cu ideea unei sfere exclusive de influență americane în vestul Atlanticului.

Experții cred că, în prezent, invocarea doctrinei are un sens geopolitic reînnoit, mai ales în contextul competiției cu China și Rusia pentru influență în America Latină. Când administrații americane recente fac referire la Monroe, semnalul transmis este acela că prezența strategică a puterilor rivale în emisfera vestică este considerată nedorită și potențial destabilizatoare.

Deși criticată pentru tendințele sale hegemonice, doctrina rămâne un reper important pentru înțelegerea modului în care Washingtonul își definește interesele și liniile roșii în propria regiune, spun comentatorii, adăugând că referințele moderne la doctrina Monroe implică, de regulă, pretenția de influență exclusivă a SUA în emisfera vestică și respingerea influenței Rusiei sau Chinei în regiune.

Revenind la documentul prezentat de Casa Albă vineri, noua Strategie de Securitate Națională precizează de altfel că, “după ani de neglijență, Statele Unite vor reafirma și vor aplica Doctrina Monroe pentru a restabili preeminența americană în emisfera vestică și pentru a proteja patria noastră și accesul nostru la zone geografice-cheie din întreaga regiune.”

Documentul nu prezintă în mod explicit o retragere a SUA din lume, dar solicită creșterea împărțirii poverii între aliați, promovarea intereselor economice americane și acces la lanțuri de aprovizionare critice, precum și “eliberarea” producției americane de energie, a scris The Hill.

Publicația a reamintit că Strategia de Securitate a SUA este, în mod obișnuit, publicată în primul an al unei noi administrații, explicând orientarea de politică externă a președintelui și oferind indicii despre direcțiile principale de cheltuire a fondurilor. Trump a fost reinvestit pentru un nou mandat la Casa Albă la 20 ianuarie 2025, după ce a câștigat alegerile din toamna anului trecut în fața Kamalei Harris.

Puncte esențiale

Analiștii de la The Hill au notat cele mai importante concluzii reieșite din Strategia de Securitate Națională a lui Trump:

# Atacurile lansate de americani în Caraibe vor escalada

Operațiunea militară de peste două luni a lui Trump împotriva bărcilor suspectate de trafic de droguri în Caraibe va primi probabil sprijin suplimentar, deoarece NSS solicită ca SUA să-și reajusteze prezența militară globală către Americi “și departe de teatre a căror importanță relativă pentru securitatea națională americană a scăzut în ultimele decenii sau chiar ani.”

Trump a prezentat operațiunile militare ale SUA în Caraibe ca pe un “conflict armat” cu cartelurile de droguri și l-a desemnat pe autocratul venezuelean Nicolás Maduro, inculpat în SUA pentru trafic de droguri, drept amenințare principală, spunând că SUA ar putea lansa curând “operațiuni terestre.”

Deși Venezuela nu este menționată direct, NSS solicită “desfășurări țintite” pentru securizarea frontierei SUA și “înfrângerea cartelurilor,” “stabilind sau extinzând accesul în locații strategic importante.”

NSS se concentrează și pe utilizarea tarifelor de către Trump pentru a domina regiunea. “Statele Unite vor prioritiza diplomația comercială pentru a ne consolida propria economie și industrii, folosind tarife și acorduri comerciale reciproce ca instrumente puternice,” se arată în document.

Documentul nu menționează în mod explicit extinderea Chinei în America Latină, dar NSS spune că SUA ar trebui să-și folosească influența financiară și tehnologică pentru a îndepărta țările din regiune de adversari și pentru a sublinia riscurile dependenței de aceștia “în domenii precum spionaj, securitate cibernetică, capcane ale datoriilor și altele.”

# Criticarea Europei pentru eșecul de a gestiona Rusia

NSS critică “lipsa de încredere în sine” a Europei ca factor în deteriorarea relațiilor cu Rusia – dar nu abordează decizia președintelui rus Vladimir Putin de a invada Ucraina în 2014 și 2022 sau campania Rusiei de sabotaj, interferență electorală și destabilizare pe continentul european.

NSS afirmă că SUA sunt singura putere capabilă să medieze între Europa și Rusia pentru “a restabili condițiile de stabilitate strategică pe întregul spațiu eurasiatic și pentru a reduce riscul unui conflict între Rusia și statele europene”.

Documentul afirmă în continuare că SUA trebuie să “promoveze măreția Europei.”

Noua strategie, care marchează o ruptură radicală față de politica americană anterioară, vizează, printre altele, instituții europene care “subminează libertatea politică și suveranitatea,” politicile de imigrație, “cenzura libertății de exprimare și reprimarea opoziției politice,” prăbușirea ratelor natalității și pierderea identităților naționale.

“Dacă tendințele actuale continuă, continentul va fi de nerecunoscut în 20 de ani sau chiar mai puțin”, afirmă documentul.

În plus, “o mare majoritate europeană își dorește pacea, însă această dorință nu se traduce în politici, în mare parte din cauza subminării proceselor democratice de către guvernele respective,” se arată în text.

“Washingtonul nu mai pretinde că nu se va amesteca în treburile interne ale Europei,” a scris Pawel Zerka, cercetător senior la Consiliul European pentru Relații Externe.

“Acum prezintă o astfel de ingerință ca pe un act de bunăvoință (‘vrem ca Europa să rămână europeană’) și ca pe o necesitate strategică a SUA. Prioritatea? ‘Cultivarea rezistenței împotriva traiectoriei actuale a Europei în interiorul națiunilor europene.’”

# Protejarea insulei Taiwan în fața Chinei

NSS solicită ca SUA să păstreze “supremația militară” pentru a descuraja un conflict asupra Taiwanului și spune că “un echilibru militar convențional favorabil” este esențial pentru interesele SUA în regiune, deși subliniază “împărțirea poverii” între aliații Americii din zonă.

Documentul cere presiuni continue asupra Japoniei, Coreei de Sud, Taiwanului și Australiei pentru a crește cheltuielile de apărare.

Recunoașterea explicită din NSS a protejării suveranității și securității Taiwanului împotriva influenței externe a fost bine primită de ministerul de externe de la Taipei și probabil îi liniștește pe cei cu o poziție dură față de China din Washington că administrația nu intenționează să abandoneze insula în fața Beijingului.

“Strategia de Securitate Națională a SUA afirmă că descurajarea unui conflict asupra Taiwanului este esențială pentru regiune și pentru lume,” a declarat Ministerul de Externe de la Taipei.

“Un Taiwan sigur ancorează un Indo-Pacific stabil, astfel că vom continua să ne consolidăm autoapărarea și să contribuim la pacea și prosperitatea din regiune.”

“În ceea ce privește Asia, accentul pus pe economie și descurajare este în mare parte corect,” a scris Patrick Cronin, președintele pentru securitate Asia-Pacific la Hudson Institute.

“Totuși, ideea că strategia Chinei urmărește un comerț mutual echitabil contrazice criticile pe care documentul le face, pe bună dreptate, asupra presupunerilor eronate din trecut.”

# Implicarea SUA în Orientul Mijlociu se va diminua

Trump încearcă să reducă responsabilitățile SUA în Orientul Mijlociu, parțial prin creșterea exporturilor americane de energie și prin descrierea Iranului și a forțelor sale proxy ca fiind puternic slăbite după războiul de 12 zile cu Israelul și loviturile SUA asupra unor situri nucleare.

“Dar zilele în care Orientul Mijlociu domina politica externă americană atât în planificarea pe termen lung, cât și în execuția zilnică s-au încheiat – nu pentru că Orientul Mijlociu nu mai contează, ci pentru că nu mai reprezintă iritantul constant și potențiala sursă de catastrofă iminentă care a fost cândva,” afirmă NSS.

Deși Trump recunoaște că “conflictul rămâne cea mai problematică dinamică a Orientului Mijlociu,” documentul prezintă o imagine mai optimistă a regiunii.

Jon Hoffman, cercetător la think tank-ul libertarian Cato Institute, a salutat o strategie a SUA de reducere a rolului în Orientul Mijlociu, dar a pus sub semnul întrebării dacă Administrația Trump are voința politică pentru a realiza un astfel de plan.

“Ultimii patru președinți – doi dintre ei fiind Donald Trump – au candidat promițând mai puțină implicare a SUA în Orientul Mijlociu, dar au urmat politici marcate de continuitate, nu de schimbare,” a scris el.

“Washingtonul rămâne încă implicat, încercând să micromanagerieze treburile regiunii. Această abordare nu va realiza obiectivele declarate ale NSS. Rămâne de văzut dacă Trump are voința politică de a schimba fundamental cursul în Orientul Mijlociu.”

Democrații și europenii, panicați

The Hill a scris că democrații au criticat rapid NSS-ul lui Trump ca fiind o schiță periculoasă a retragerii Americii de pe scena globală, care slăbește SUA și pe aliații săi.

“Lumea va fi un loc mai periculos și americanii vor fi mai puțin în siguranță dacă acest plan merge înainte,” a declarat Jason Crow (Colorado), membru în Comisia permanentă pentru informații și în Comisia pentru forțele armate din Camera Reprezentanților.

“Printre lucrurile profund îngrijorătoare se numără apelurile evidente la inginerie socială, război cultural și interferență în guvernele și sistemele politice ale aliaților. Este un atac asupra libertății și libertății individuale, atât acasă, cât și în străinătate.”

La rândul său, senatorul democrat Richard Blumenthal (Connecticut), membru al Comisiei pentru forțele armate din Senat, a declarat că NSS “prevestește regresul – abandonarea aliaților, sacrificarea Ucrainei și renunțarea la obiective strategice-cheie și valori fundamentale. Va face America mai slabă, nu mai sigură. America First înseamnă America singură, și vom plăti prețul.”

O opinie similară ne-a împărtășit și Jacob N. Shapiro, John Foster Dulles Professor in International Affairs, Vice Dean for Strategic Initiatives, School of Public and International Affairs Director, Empirical Studies of Conflict Project Faculty Director, Accelerator Initiative de la Princeton University, care a spus pentru G4Media: “Noua Strategie de Securitate Națională marchează o abatere semnificativă de la strategiile precedente, atât prin tonul său agresiv, cât și prin interesul declarat pentru politica internă europeană. Însă cea mai mare schimbare se regăsește în modul în care documentul tratează Rusia. În mod șocant, documentul nu descrie Rusia – a cărei invazie neprovocată a Ucrainei democratice a costat până acum peste un milion de vieți – drept o amenințare la adresa securității naționale și plasează, în mod implicit, responsabilitatea pentru diminuarea tensiunilor în sarcina Europei.”

De partea lor, politicienii și analiștii europeni au taxat și ei noua doctrină a Americii drept “inacceptabilă și periculoasă,” mai ales în contextul în care Casa Albă a descris Europa drept un continent suprareglementat, cenzorial, lipsit de “încredere în sine” și aflat în fața unei “ștergeri civilizaționale” din cauza imigrației ilegale, potrivit Le Monde.

Potrivit AFP, documentul codifică în scris ofensiva lansată acum câteva luni de Washington împotriva Europei, pe care o acuză că profită de generozitatea americană și că nu își asumă responsabilitatea pentru propriul destin.

Reacția Europei la aceste critici directe a fost rapidă, ministrul german de externe Johann Wadephul declarând că țara sa nu are nevoie de “sfaturi din exterior.”

Documentul este “inacceptabil și periculos,” a declarat pe X franțuzoaica Valerie Hayer, lidera grupului centrist Renew Europe din Parlamentul European.

Pentru Evan Feigenbaum, fost consilier pentru doi secretari de stat americani și expert în Asia, “secțiunea despre Europa este de departe cea mai izbitoare – mult mai mult decât secțiunile despre China/Asia.”

Ea “pare intrinsec mai confruntațională și opune SUA în mod decisiv întregului proiect european, prin această frază: ‘cultivarea rezistenței împotriva traiectoriei actuale a Europei în interiorul națiunilor europene,’” a scris el într-o postare pe X.

AFP a reamintit că, la doar câteva săptămâni după preluarea mandatului, vicepreședintele SUA JD Vance a stârnit consternarea europenilor printr-un discurs la München în care afirma că libertatea de exprimare se diminuează pe continent.

Noua Strategie de Securitate Națională a SUA, care se referă la restaurarea primatului statelor-națiune, se înscrie în aceeași direcție.

“Ceea ce transmite Administrația Trump prin această Strategie de Securitate Națională este că își dorește să vadă o Europă complet diferită,” a declarat Kristine Berzina, cercetător senior la think-tank-ul German Marshall Fund.

Ea a spus că punerea sub semnul întrebării a legitimității guvernelor europene echivalează cu “atacuri politice semnificative” asupra aliaților Washingtonului, chiar în timp ce Administrația Trump susține că vrea să consolideze securitatea europeană în contextul războiului din Ucraina.

Secțiunea strategiei privind libertatea de exprimare în Europa este emblematică, Administrația Trump denunțând “cenzura libertății de exprimare și reprimarea opoziției politice” pe continent, aluzie la eforturile din unele țări de a limita ascensiunea extremei drepte.

Timp de luni de zile, oficialii americani au subliniat presupusa deteriorare a drepturilor omului în Europa, inclusiv în Germania, Marea Britanie și Franța.

Noua Strategie de Securitate Națională nu numește mișcări sau partide politice specifice, dar arată clar dorința Administrației Trump de a vedea politicile sale implementate în Europa, în special în ceea ce privește imigrația.

Unii comentatori au fost însă mai moderați. NSS conține “unele fire de continuitate cu strategiile anterioare de securitate națională și câteva schimbări majore,” a comentat Bradley Bowman, director senior al Centrului pentru Putere Militară și Politică de la Foundation for Defense of Democracies.

“Există elemente lăudabile, unele omisiuni notabile și câteva momente de genul ‘cum adică?’”

“O strategie greșită”

G4Media i-a cerut profesoarei Rachel Epstein, director al Sie Cheou-Kang Center for International Security and Diplomacy de la Josef Korbel School of Global and Public Affairs, University of Denver, să comenteze Noua Strategie de Securitate Națională a SUA legată de Europa, în special afirmațiile strategiei despre provocările de securitate ale Europei și măsura în care aceasta semnalează o schimbare a angajamentelor americane față de regiune.

“Cred că Strategia de Securitate Națională a SUA în raport cu Europa este profund greșită. În primul rând, sugerează că Statele Unite trebuie să ajute Europa să-și restabilească relațiile strategice cu Rusia fără a recunoaște problema centrală, și anume agresiunea rusă – în principal împotriva Ucrainei, dar și împotriva Statelor Baltice, României, Poloniei și, mai recent, a unor ținte din Europa Occidentală,” a spus experta.

În opinia acesteia, “Strategia de Securitate Națională a SUA eșuează, de asemenea, în a recunoaște măsura în care Europa și UE sunt alcătuite în mare parte din democrații prospere – în contrast cu situația din Statele Unite, unde Administrația Trump a erodat în mod clar calitatea democrației. Europa nu limitează, cu foarte puține excepții, libertatea de exprimare și libertatea de cercetare. În schimb, în Statele Unite, ambele sunt în pericol sub administrația actuală.”

Profesoara Epstein a adăugat: “În cele din urmă, consider că americanii și europenii care prețuiesc libertatea ar trebui să fie foarte îngrijorați de afirmația din Strategia de Securitate Națională a SUA potrivit căreia unele țări europene riscă să nu mai fie majoritar europene în două decenii. Această afirmație miroase a rasism. Desigur, țările europene nu riscă să fie copleșite de non-cetățeni. Iar cei care devin cetățeni sunt europeni. Așadar, ce spune de fapt Administrația Trump despre ce înseamnă să fii european? Este cel mai nociv tip de mesaj codificat.”

Mesajul profesoarei de la University of Denver este că “mulți dintre noi, în Statele Unite, sperăm că prietenii și partenerii noștri europeni vor avea răbdare cu noi în timp ce aceia dintre noi care se opun politicilor și ideologiei Administrației Trump fac tot posibilul pentru a schimba politica americană și pentru a readuce ordinea democratică în SUA.”

În ceea ce privește riscul ca o Europă divizată – afectată parțial de imigrația ilegală – să nu-și poată apăra interesele în mod independent și, astfel, să devină o țintă mai ușoară pentru agresiunea rusă, profesoara de la University of Denver ne-a spus: “Cred că o Europă divizată, fie în interiorul UE, fie în interiorul NATO, reprezintă un risc major. Strategia lui Putin în Ucraina și incursiunile cu drone ale Rusiei pe continent sunt, în opinia mea, teste ale determinării acestor două organizații, dar mai ales ale NATO. Putin și-ar dori foarte mult să revină la o lume în care Rusia tratează bilateral cu statele europene individuale. Rusia ar putea exercita mult mai multă putere într-o asemenea configurație, în contrast cu situația în care trebuie să negocieze cu UE ca bloc (sau cu NATO ca bloc). Acesta este un motiv esențial pentru care mă opun atât de ferm Strategiei de Securitate Națională a SUA. Ea servește direct interesele lui Putin, împingând aliații Americii din Europa și mai departe, într-un moment în care comunitatea transatlantică ar trebui, ideal, să-și consolideze angajamentul pentru securitate colectivă, suveranitate democratică și restabilirea integrității teritoriale a Ucrainei. Încheierea războiului din Ucraina în condiții juste pentru Ucraina și care să asigure securitatea europeană pe termen lung nu va fi posibilă dacă NATO este divizată.

Referitor la întrebarea despre imigrație, consider că pactul recent al UE privind imigrația și azilul, care va intra în vigoare în iunie 2026, este din punct de vedere politic un pas constructiv înainte. Înțeleg că criticii au preocupări legate de drepturile omului, de riscurile pentru capacitatea solicitanților de azil de a obține protecție și de problemele persistente privind povara disproporționată asupra țărilor de frontieră. Sunt sensibilă la aceste preocupări. În același timp, în măsura în care UE își poate coordona răspunsul la imigranți și solicitanți de azil și poate crea instituții care să gestioneze colectiv fluxul de persoane, cu atât mai probabil este ca partidele de extremă dreapta din Europa să fie împinse spre centru, dacă nu chiar eliminate.

În plus, țările bogate, vorbind aici atât de Europa, cât și de America de Nord, trebuie în mod clar să facă mult mai mult împreună pentru a îmbunătăți condițiile în cele aproximativ 20 de țări din care fug cei mai mulți imigranți și solicitanți de azil din lume. Asta înseamnă abordarea conflictelor, a schimbărilor climatice și a sărăciei economice din acele țări. Evident, demantelarea USAID de către Administrația Trump a fost o greșeală enormă în acest sens. Din nou, reducerea nevoii oamenilor de a-și părăsi țările este un domeniu în care cooperarea transatlantică ar fi extrem de utilă.”

Surse: Council on Foreign Relations, New York Times, The Hill, Le Monde, whitehouse.org, law.yale.edu, ecfr.eu, X