EXCLUSIV Mesaj dur al unui preot: Faptul că milioane de români au fost seduși de aberațiile new age deversate solemn de șarlatanul Călin Georgescu reprezintă dovada marelui eșec al activității de pastorație a Bisericii Ortodoxe / Există riscul unei cumplite prăbușiri morale și al unei schisme devastatoare

Un preot ortodox român, căruia îi protejăm identitatea, a transmis pe mai multe grupuri teologice un mesaj extrem de dur în care critică modelul de funcționare a Bisericii Ortodoxe Române ”în parteneriat” cu statul român. El arată că acest model este corupt și falimentar și a dus la rezultatul din alegerile prezidențiale și parlamentare. Preotul român deplânge ”marele eșec al activității de pastorație a Bisericii Ortodoxe” și avertizează că BOR e în fața riscului ”unei cumplite prăbușiri morale și al unei schisme devastatoare”.

”Rezultatele de la aceste alegeri parlamentare și prezidențiale (turul 1) sunt expresia unei rătăciri cumplite a milioane de români în erezie și, nu ezit să o spun, în cea mai crasă prostie”, a mai spus preotul citat.

Mesajul său dur vine după ce G4Media și alte instituții media au documentul modul în care sute de preoți, călugări și ierarhi din BOR s-au amestecat fățiș în politică și au promovat mesajele legionare, antioccidentale și pro-ruse ale candidaților Călin Georgescu, George Simion și Diana Șoșoacă. În ciuda acestor dovezi, BOR nu a sancționat pe nimeni.

Mesajul integral al preotului român:

„Faptul că milioane de români au fost seduși de aberațiile „new age” deversate solemn de șarlatanul de Călin Georgescu în agora românească reprezintă dovada MARELUI EȘEC AL ACTIVITĂȚII DE PASTORAȚIE pe care o realizează Biserica noastră Ortodoxă.

Este absolut șocant să descoperi că există numeroși preoți (și probabil ierarhi, ceva mai discreți în exprimarea opiniilor) care privesc cu admirație, înghit pe nemestecate și comunică mai departe, credincioșilor din parohii, tâmpeniile eretice, naționalist-filetiste, pe care le bălmăjește Georgescu.

Este înfiorător să descoperi că, după 35 de ani de Democrație și Libertate în care Biserica Ortodoxă Română a avut la dispoziție cele mai bogate resurse financiare, materiale și umane din istoria ei (zeci de seminarii și facultăți de teologie, numărul cel mai mare de episcopi din istoria Bisericii Ortodoxe în teritoriile locuite de români, zeci de mii de diaconi, preoți, călugări, profesori de religie, numărul cel mai mare de biserici din existența Creștinismului în România, sume imense primite de la bugetul de stat și din fondurile europene etc.), milioane de români botezați în credința creștină ortodoxă sunt absolut analfabeți în cele ale învățăturii de credință și pot fi rapid transformați în oi proaste de un șarlatan eretic și putinist.

Este descurajant să observi că administrația bisericească are o singură reacție, atunci când vine vremea ca românii să-și voteze conducătorii: reafirmarea interdicției ca membrii clerului și ai Sinodului să facă politică de partid completată cu o înșiruire seacă, formală de așa-zise calități morale pe care trebuie să le dețină candidații care ar merita votați. Se vorbește despre o neutralitate față de politica de partid care, în realitate, nu există și nu mai este crezută de nimeni.

Este de neînțeles cum, într-o Biserică atât de mare și de puternică, nu există preocupări pentru a se discuta pragmatic (nu formal și inutil, pe la simpozioane festiviste organizate prin mânăstiri de protocol ca unii să-și justifice doctoratele „copy-paste”!) despre chestiunile importante ale societății românești, despre cum sunt respectate (sau mai degrabă, încălcate!) poruncile lui Dumnezeu în viața de zi cu zi a românilor, în activitatea politicienilor și a statului.

Este absolut șocantă insistența pe promovarea așa-zisei „simfonii bizantine” care proiectează idealul fantezist al unei relații confortabile dintre Biserică și Stat, o societate ideală (pentru unii!) în care preoții sunt un fel de funcționari ai statului, cu veniturile asigurate de la bugetul public, Biserica este protejată de forța statului care o proclamă partenerul principal (dacă nu chiar unic) în gestionarea sufletelor cetățenilor, statul oferind Bisericii susținerea financiară necesară… o „simfonie” în care, de fapt, Biserica este transformată în unealtă a statului!

În siajul acestei „simfonii” a avut loc instituționalizarea activității pastoral-misionare a Bisericii (în sensul de formalizare, de birocratizare), activitate care, în ciuda resurselor bogate puse la dispoziție, a eșuat, efectul vizibil fiind prăbușirea nivelului de înțelegere și mai ales, de asumare în deciziile vieții de zi cu zi, a învățăturii lui Hristos de către majoritatea românilor… și atunci când spunem majoritatea, vorbim despre milioane de indivizi!

Biserica nu trebuie să se amestece cu Statul și nici măcar nu trebuie să fie partener, aliat cu statul. Atunci când Biserica noastră a acceptat o asemenea „împreună lucrare”, a fost un dezastru cumplit, atât pentru Credință, cât și pentru popor, iar politic, Biserica s-a transformat în unealtă a unor dictaturi: regimul carlist (dictatura lui Carol al II-lea) cu Patriarhul pe post de prim-ministru, Statul Național Legionar (cu preoți și ierarhi care au binecuvântat și justificat ideologia naționalist-filetistă și fascistă a Mișcării Legionare, precum și crimele comise în numele acestei aberații!), dictatura fascistă a Mareșalului Antonescu (când Biserica a tăcut și nu a reacționat la Holocaustul comis de statul român, la purificarea etnică și la crimele acestei dictaturi), dictatura comunistă (cu înfiorătoare compromisuri morale și complicități la crimele comise de comuniști împotriva poporului român, culminând cu lașitatea sinistră a ierarhilor la momentul Decembrie 1989, când românii erau uciși pe străzi, iar Patriarhul Teoctist trimitea mesaje de felicitare dictatorului Ceaușescu!).

Biserica oferă Cezarului ce este al Cezarului, în măsura în care cele ale Cezarului nu se dau, nu se solicită din cele ale lui Dumnezeu. Când Cezarul (statul) fie încalcă învățătura lui Hristos, fie vrea ca Biserica să devină componentă a sistemului politic lumesc, unealtă a statului, Biserica îl va refuza pe Cezar.

Teama de a pierde sprijinul și protecția statului reprezintă, de fapt, teama că noi, diaconi, preoți și ierarhi, nu mai suntem în stare să-L mărturisim pe Hristos și, în cele lumești ale noastre, să trăim decent din cele ale altarului. Dumnezeu a așezat cu înțelepciune această interdependență între slujirea altarului și hrana pentru cele lumești ale preotului obținută din această slujire. Sporește Cuvântul în Biserică, are Dumnezeu grijă și de preotul care-L mărturisește pe Hristos…

Această teamă că fără sprijinul statului, Biserica va avea de pierdut, va fi săracă etc. este, de fapt, o lipsă de credință, de nădejde în Hristos.

Teama împinge la compromisuri grave, dintre care cel mai mare este tăcerea în complicitate în fața grozăviilor care au loc în cetate (tăcere care, viclean, este îmbrăcată de multe ori în „hainele” unor predici cu pretenții academice, în care se face multă teorie, dar care predici aproape niciodată nu sunt urmate de fapte, de implicare reală, de mărturisire făcută în agora cetății, repet, prin fapte!).

Nu am făcut și nu voi face vreodată politică de partid (…) Sunt însă implicat în societatea civilă și am interacționat cu mediul politic de aproximativ 30 de ani.

În temeiul experienței mele – atât de militant civic, cât și de preot al Bisericii lui Hristos, pe care o slujesc de aproximativ 24 de ani – pot spune că rezultatele de la aceste alegeri parlamentare și prezidențiale (turul 1) sunt expresia unei rătăciri cumplite a milioane de români în erezie și, nu ezit să o spun, în cea mai crasă prostie.

Nu poți spune că ești creștin și să nu te folosești de învățătura lui Hristos (pe care se presupune că încerci permanent să ți-o asumi) în a decide pe cine alegi, dintre semenii tăi, pentru a conduce cetatea în care Dumnezeu îți îngăduie să trăiești spre dobândirea mântuirii!

Cred că principala concluzie (pentru noi, cei care suntem în ierarhia slujitoare a Bisericii Ortodoxe Române) pe care trebuie să ne-o asumăm în urma acestor alegeri este că modelul „simfoniei bizantine” în relația cu statul și cu societatea NU MAI FUNCȚIONEAZĂ și trebuie înlocuit urgent.

Altfel, erezia se va răspândi și mai mult printre creștinii noștri ortodocși, iar Biserica Ortodoxă Română se va confrunta, poate că destul de curând, chiar în timpul vieții noastre biologice, cu o cumplită prăbușire morală și cu o schismă devastatoare.

Dumnezeu să ne lumineze!