Excizia, o suferință pe viață care ar putea redeveni legală în Gambia

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

La ani după ce a fost supusă exciziei în Gambia, când era mică, Fatou Sanyang încă suferă, având în mod regulat senzația că i se toarnă „apă fierbinte” peste ea. Interzisă din 2015 în țara sa, această mutilare genitală ar putea redeveni legală, scrie agenția AFP, citată de boursorama.com.

Mutilările genitale feminine (MGF) – care includ îndepărtarea parțială sau totală a clitorisului sau, mai larg, a organelor genitale externe – fac obiectul unei dezbateri sensibile în Gambia, unde această practică rămâne înrădăcinată în societate.

În ciuda interdicției în vigoare, Gambia se numără printre cele zece țări din lume cu cea mai mare rată de MGF: 73% dintre fetele și femeile cu vârste cuprinse între 15 și 49 de ani au fost supuse acestei practici în 2020, potrivit UNICEF.

În 2025, moartea a doi nou-născuți care fuseseră recent supuși mutilării genitale a provocat indignare în țară.

Problema MGF se află în centrul unui proces în fața Curții Supreme, care examinează o plângere care vizează revocarea interdicției în această țară cu majoritate musulmană. Gambia ar deveni una dintre singurele țări din lume care ar lua această decizie.

În 2024, Parlamentul a respins un proiect de lege prezentat de deputatul Almameh Gibba, care intenționa să dezincrimineze această practică, invocând respectarea tradiției. În aprilie 2025, deputatul și asociațiile religioase au depus o plângere la Curtea Supremă.

Examinarea de către Curte, care a început în decembrie, a fost întreruptă, dar ar trebui să reînceapă în curând.

„Țipetele”

Fatou, în vârstă de 30 de ani, a fost supusă exciziei la vârsta de șase ani. S-a trezit într-un loc necunoscut, în compania „mai multor femei în vârstă”, cele numite „tăietoare”.

Cu ochii legați, nu a înțeles imediat ce se întâmplă, dar putea „auzi țipetele celorlalte fete” prinse în capcană în același loc, explică ea pentru AFP din casa sa, din orașul Brikima, la 40 km de capitala Banjul.

Chiar și astăzi, „simte o durere foarte puternică de fiecare dată” când are menstruație. „Iar când am relații intime cu soțul meu, la un moment dat, am senzația că mi se toarnă apă fierbinte peste mine…”.

Victimele MGF sunt în majoritate fete sau preadolescente. Pe lângă durerea, trauma și consecințele asupra sexualității viitoare a femeilor, aceste mutilări pot provoca moartea, infecții, sângerări și, mai târziu, sterilitate și complicații în timpul nașterii sau după.

În ciuda interdicției în vigoare din 2015, mai puțin de zece cazuri au fost urmărite în justiție, iar primele condamnări au fost pronunțate abia în 2023.

Membru al Consiliului Islamic Suprem din Gambia, care se ocupă de problemele islamice, imamul Kalipha Dampha susține, la rândul său, dezincriminarea.

„Excizia face parte din credințele noastre religioase. Interzicerea ei echivalează cu încălcarea libertății noastre religioase”, a declarat el unui jurnalist AFP care l-a întâlnit la sediul Consiliului din Kanifing, la vest de Banjul.

„Totul în islam se bazează pe puritate” și, potrivit lui, aceasta include „circumcizia, atât pentru bărbați, cât și pentru femei”.

La rândul său, Oumie Jagne, coordonatoarea programului ONG-ului gambian „Think Young Women”, replică că „MGF nu este o cerință și nici un imperativ religios”.

Potrivit ei, unul dintre motivele pentru care această practică dureroasă persistă este faptul că este considerată un ritual de trecere pentru a fi acceptată în comunitate. Refuzul de a se supune acestei practici poate duce la dificultăți de integrare, izolare socială și presiuni.

Chiar dacă interdicția MGF este puțin aplicată în Gambia, legea „a permis crearea unui precedent clar că această practică nu este acceptabilă”, consideră ea.

„Traumatism pe viață”

Jaha Dukureh a suferit numeroase traume din cauza exciziei. Devenită ambasadoare regională a ONU Femei pentru Africa, ea a fondat ONG-ul „Safe Hands for Girls” (Mâini sigure pentru fete), care vine în ajutorul victimelor MGF în Africa, și lucrează acum în sectorul tehnologic din Statele Unite.

Când era doar un copil, în anii 1990, a văzut-o murind pe sora ei, care avea doar o săptămână. Bebelușul a sângerat până la moarte după ce a fost supus unei excizii.

Apoi, Jaha Dukureh a fost căsătorită la vârsta de 15 ani cu un bărbat mult mai în vârstă decât ea. Provenind din comunitatea soninké – care practică această mutilare din cauza valorilor centrate pe virginitate – ea a suferit o îngustare a orificiului vaginal prin acoperire, prin secționarea și repoziționarea labiilor mici sau mari, uneori prin sutură.

La momentul căsătoriei, femeile sunt „redeschise fără anestezie”, apoi soților li se spune să întrețină relații sexuale în aceeași zi, pentru „a nu se închide din nou”, deplânge Jaha Dukureh.

Mariama Fatajo, în vârstă de 28 de ani, a fost și ea victimă a exciziei.

Tânăra spune că a suferit atât de mult la nașterea celor doi copii ai săi, încât a decis să nu mai aibă alții, a declarat ea pentru AFP.

Ea se teme foarte mult de o depenalizare a practicii.

„Va fi șocant pentru noi, supraviețuitoarele, dar și pentru fetițele pe care încercăm să le protejăm”, se teme ea. „Pentru că MGF poate fi un traumatism de care suferi toată viața”.