G4Media.ro

Este NATO în moarte cerebrală?

Este NATO în moarte cerebrală?

Câtă dreptate are Macron să afirme că NATO e în moarte cerebrală? Dar Merkel să-l contrazică, iar Putin să-l aplaude? A cui e vina stării deplorabile a alianţei la 30 de ani de la triumful ei asupra imperiului comunist?

Dacă NATO ar fi pe dric, cum greşit pretinde Emmanuel Macron, moartea nu i-ar fi cerebrală, ci provocată de un infarct. Bolnavă e, în ocurenţă, mai degrabă inima decât creierul alianţei, scrie postul de radio Deutsche Welle.

Nu Trump e în chestiune, cum crede preşedintele Franţei. Ori refuzul său de a conduce şi de a împărtăşi ideile stângii politice europene. Şi cu atât mai puţin sunt SUA problema lumii libere, de vreme ce America asigură în continuare, manu militari, apărarea flancului estic al defensivului Pact nordatlantic, protejând de pildă pe români, polonezi şi ţările baltice de rerusificare. Iar democraţiile lor liberale de reîngurgitarea şi lichidarea lor de către neostalinistul lider de la Kremlin.

E cert că Trump a comis prostii incomensurabile, cum a fost hotărârea lui fatală de a-şi contrazice consilierii cei mai competenţi, de a-şi retrage militarii şi a da lumină verde invaziei turceşti în nordul Siriei. Nu mai puţin catastrofale au fost deciziile politice externe ale predecesorului său, Obama.

Fostul şef al Casei Albe a spălat putina în faţa Chinei, a Rusiei lui Putin şi a Iranului islamist, lăsând dictatorii să-şi facă de cap în Siria, să elimine forţele prooccidentale din zonă spre a lăsa trupele tiraniilor libere să comită crime proprii, ori să se dedea complicităţii la crimele în masă ale lui Bashar el Assad.

Cu toate acestea, America a continuat să investească enorm în apărarea continentului, pe care l-a salvat în mai multe rânduri de propria sa inepţie, laşitate, cădere în nebunie totalitară şi inadecvare militară. Tocmai asta deranjează, între altele, Moscova. Normal, prin urmare, că Rusia lui Putin, care ar vrea să vadă SUA rapid şi definitiv despărţite de Europa, îl aplaudă pe Macron.

Cu totul altfel s-au comportat aliaţii vesteuropeni, între care germanii, care se cantonează cu superbie în pacifism şi refuză de ani să-şi sporească la 2% din PIB, aşa cum au promis, jalnicele bugete şi investiţii militare. Totuşi, până şi aliata sa principală, Angela Merkel, a înţeles cât rău iscă lipsa de măsură dictată de interese politice egoiste şi de vechiile tradiţii antiamericane ale Franţei, debordând din aprecierile extremiste ale lui Macron.

Ca atare, cancelara a simţit nevoia să-şi exprime dezacordul, contrazicând, ca şi secretarul general al NATO, Stoltenberg, „drasticele cuvinte” articulate de francez.

Dar ce-a urmărit Macron în interviul dat revistei The Economist? Să-şi amplifice popularitatea în Franţa şi Europa şi să distragă atenţia de la neajunsurile Hexagonului, ca şi de la slăbiciunile şi restanţele europene în materie de relaţii cu dictatorii răsăriteni de la Putin la Erdogan şi Kamenei.

În fapt, problema Pactului nordatlantic rezidă, esenţialmente, în smintirea naţiunilor şi despărţirea statelor NATO de ataşamentul la valorile fondatoare, liberale ale alianţei, ca şi în politicianismul menit să ascundă acest divorţ. Ca şi într-un clivaj nu doar transatlantic, ci şi religios şi ideologic, ţinând de deriva Turciei în islamism şi de un relativism, care a luat minţile multora, a tulburat distincţiile şi a distrus claritatea morală a unei civilizaţii apusene cantonate în progresism.

În fond, pe cine mai interesează azi, în vestul obsedat de anticapitalism, de Greta Thunberg şi de prezumtiva urgenţă a combaterii schimbărilor climatice, ori de presupusa supremaţie a bărbatului alb, moartea unui student chinez, ucis în Hong Kong pentru că revendica democraţie reală? Pe cine mai scoate în stradă apărarea liberalismului în lume?

Pe cine incită la proteste violarea drepturilor omului într-o Chină comunistă care-i oprimă în masă pe uiguri, îi reprimă pe tibetani şi-şi controlează la sânge propriul popor, şantajând fără jenă concernele occidentale? Pe cine mai încălzeşte în Apus soarta şi cauza kurzilor care, luptând împotriva terorismului „statului islamic”, se văd mai nou abandonaţi de vest şi expuşi epurărilor etnice operate cu ajutorul tancurilor turceşti?

Pe cine mai scoate din minţi, în vest, că Franţa sau Germania pactizează cu Moscova, de pildă în amplificarea dependenţei continentului de livrările de gaz rusesc, în detrimentul ţărilor şi regiunilor ameninţate ori ocupate de noul ţar, un subiect abordat, la Berlin, de şeful diplomaţiei americane?

Oricâte greşeli ar comite Mike Pompeo, şeful său Trump, ori o Americă ispitită de izolaţionism, poate şi din pricina exploziei de antiamericanism ţăcănind de ani un Bătrân Continent care a uitat ce fericit e să nu fie silit să se apere singur, e cert că nu Lumea Nouă poartă vina stării jalnice a alianţei.

A singurei alianţe care apără efectiv libertatea în lume. Cauza diagnosticatului infarct al NATO e bine de căutat altundeva. Ar putea fi lesne depistată în lipsa cooperării celor două lumi şi în carenţele unui dialog transatlantic care, în interesul Europei, se cer urgentissim remediate.

Fiindcă Bătrânul Continent nu-şi va depăşi în timp util slăbiciunea, înlăturând riscul destabilizării durabile, dacă se plasează în contra partenerului de peste ocean. Se va ajuta în schimb substanţial, dacă se va abţine de la trădări şi recriminări stupide, ori ipocrit-politicianiste, dacă va reaprecia valorile situate la baza NATO şi, în temeiul lor, va promova un real dialog cu primus inter pares dintre aliaţi.


Donează prin PayPal paypal icon
Donație recurentă

Donează lunar pentru susținerea proiectului G4Media

Donează prin Transfer Bancar

CONT LEI: RO89RZBR0000060019874867

Deschis la Raiffeisen Bank
Donează prin Patreon

Donează

Abonează-te la newsletter

8 comentarii

  1. Se trezeste un oligifren sa vorbeasca si voi repede cu analize.

  2. Cam cum se numeste cumpararea rachetelor ruse, de catre un stat din NATO?

  3. Este in stare DW, organul de presa al conservatorilor nemti, sa-si foloseasca creierul pentru a citi un text integral si de la sursa care il pune la dispozitie gratis?

    Macron in The Economist:
    „Ensuite, au fond, l’Europe a été construite comme le « Junior Partner » des Américains. C’est ce qu’il y a derrière le Plan Marshall dès le début. Cela allait de pair avec des Etats-Unis bienveillants, garants en dernier ressort d’un système et d’un équilibre de valeurs, fondé sur la préservation de la paix dans le monde et l’hégémonie des valeurs occidentales. Il y avait un prix pour ça, c’était l’OTAN et le soutien à l’Union européenne. Mais un changement s’est opéré ces dix dernières années, et il ne s’agit pas que de l’administration Trump. Il faut regarder ce qu’il se passe très profondément du côté américain. C’est l’idée théorisée par le Président Obama : « Je suis un président du Pacifique ».

    Donc les Etats-Unis regardent ailleurs, ce qui est d’ailleurs très intelligent de leur point de vue à ce moment-là : ils regardent la Chine et le continent américain. Le Président Obama, le théorisant ensuite par une géopolitique des blocs commerciaux, a fait ses traités et s’est désengagé du Moyen Orient en disant « Ce n’est plus ma politique de voisinage ». Mais après, cela a engendré un problème et un affaiblissement : c’est le sens de la crise 2013-2014, la non-intervention face aux armes chimiques en Syrie, qui marque déjà un premier effondrement du bloc occidental, parce qu’à ce moment-là les grandes puissances de la région se disent “les Occidentaux sont faibles”. Implicitement les choses qui s’amorcent alors, se sont révélées ces dernières années.”

    Bun. Atunci Deutsche Welle cu cine se cearta aici:
    „Nu mai puţin catastrofale au fost deciziile politice externe ale predecesorului său, Obama.

    Fostul şef al Casei Albe a spălat putina în faţa Chinei, a Rusiei lui Putin şi a Iranului islamist, lăsând dictatorii să-şi facă de cap în Siria, să elimine forţele prooccidentale din zonă spre a lăsa trupele tiraniilor libere să comită crime proprii, ori să se dedea complicităţii la crimele în masă ale lui Bashar el Assad.”

    Radeam ieri de g4media ca preiau do renews.ro chiar si cand The Economist e gratis, de dragul unui titlu mincinos pentru a atrage postacii, dar uite ca si jurnalistii din Germania sunt lenesi si necredibili. @DW vezi ca va critica la greu pentru lipsa de actiune mai jos in interviu, sarirati degeaba sa aparati trumpeta dementa.

    Baieti… abonamentul e 12 lire iar interviul asta e gratis pentru orice utilizator nou inregistrat. Interesant totusi ca ieri ati preluat preluarea altora cu fragmente traduse pe genunchi, in schimb Cuvantul (prost informat) al conservatorilor germani e tradus integral…

  4. Dovada este ca Geoana a fost cooptat in conducere!

  5. Pacat pt cititorii vostri, G4madia. Daca aveati bune intentii, ca orice presa independenta, asa cum a afirmat Tapalaga mai zilele trecute la Bruxelles, puteati sa traduceti integral interviul lui Macron la The Economist. Ati facut o traducere din DW, practic o interpretare a interviului lui Macron in ziarul de casa al CDU. Evident ca Merkel a luat pozitie, din moment ce Macron a criticat Germania pt impunerea anumitor reguli in UE, care pun in genunchi aproape toate statele, privind acel deficit bugetar de 3% care nu trebuie depasit sub nicio forma.
    Probabil ca cititorii vostri cunosc limbi straine si se informeaza corect din alte parti.
    N-am reusit pana in prezent sa decelez daca faceti jocurile cuiva sau traduceti articole de can can de dragul click urilor.

  6. Un articol ff bun

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.