După răsturnarea regimului Bashar al-Assad, aura lui Vladimir Putin se estompează tot mai mult

Un zâmbet care să mascheze proasta dispoziție… Surprins de căderea fulgerătoare a regimului de la Damasc, „ca și restul lumii”, conform propriilor declarații, Kremlinul trebuie să ofere „service post-vânzare” pentru a salva ceea ce mai poate fi salvat din Siria, capul său de pod din Orientul Mijlociu, arată o analiză Liberation.

Conform vechiului său credo, poate singurul pe care nu l-a încălcat, Vladimir Putin nu și-a părăsit aliatul, dictatorul Bashar al-Assad, și i-a acordat azil la Moscova, împreună cu familia. În deplină discreție. „Nu suntem obligați să comentăm”, a declarat purtătorul de cuvânt al acesteia, Dmitri Peskov.

Ministerul rus al Afacerilor Externe, la rândul său, urmărește „cu extremă îngrijorare evenimentele dramatice care au loc în Siria”, Rusia – care l-a menținut pe Assad la putere din 2015 manu militari – fiind hotărâtă să rezolve „toate chestiunile de guvernare prin mijloace politice”. Totul este sub control, crede Moscova: „În urma negocierilor purtate de Bashar al-Assad cu un anumit număr de actori ai conflictului armat, acesta a decis să demisioneze și să părăsească țara, apelând pentru un transfer pașnic al puterii. Rusia nu a participat la aceste negocieri”, mai arată Ministerul rus de Externe.

Mai mult, nu se mai pune problema „grupurilor teroriste” pentru care ar fi „inadmisibil” ca acestea să preia „controlul asupra teritoriilor cu încălcarea acordurilor existente”, după cum șeful diplomației, Serghei Lavrov, la Doha. De acum înainte, Rusia intenționează să discute despre continuarea evenimentelor cu „grupurile armate” sau chiar cu „opoziția siriană care a ajuns la putere”.

Luni dimineață, steagul grupărilor rebele siriene era arborat pe frontonul ambasadei siriene la Moscova, în timp ce ambasadorul rostea o critică usturătoare la adresa lui Assad la postul public de televiziune RT: „Fuga liderului într-o manieră atât de mizerabilă și umilitoare […] confirmă corectitudinea schimbării și aduce speranță pentru o nouă epocă.”

Cu toate acestea, sfârșitul regimului lui Bashar al-Assad riscă să dea o lovitură prestigiului și credibilității Moscovei. Trimițând mii de soldați în ajutorul regimului sirian în 2015, Rusia a revenit în mijlocul scenei internaționale, impunându-se ca un jucător cheie, chiar dacă divorțul de Occident era complet.

În schimbul acestui ajutor militar, Siria a acordat Rusiei un contract de închiriere pe o perioadă de patruzeci și nouă de ani asupra aerodromului militar Hmeimim și a bazei navale din Tartus, un important centru de reparații și reaprovizionare în estul Mediteranei și centre pentru transferul de mercenari și arme către și dinspre continentul african.

„Bazele militare ruse de pe teritoriul sirian sunt în alertă. Pentru moment, nu există nicio amenințare serioasă la adresa securității lor”, asigură Moscova. Deloc surprinzător, o sursă de la Kremlin, citată de agențiile ruse, a indicat duminică seara că Rusia este în contact cu rebelii sirieni care „garantează securitatea bazelor militare ruse și a instituțiilor diplomatice de pe teritoriul Siriei”.

„O înfrângere geopolitică colosală”

Dar în timp ce Kremlinul temporizează, schimbă tonul și transmite mesaje liniștitoare, bloggerii militari ruși, care au sute de mii de cititori și adesea contrastează cu limbajul de lemn triumfalist al propagandei oficiale, sunt în dificultate, subliniază observatorul politic independent Michael Naki.

„Un astfel de nivel de descurajare, dezamăgire și apatie nu a fost atins nici măcar la pierderea Hersonului”, scrie el pe canalul său Telegram. „Cert este că în Siria au început carierele multor bloggeri și corespondenți de război de astăzi. Este literalmente leagănul mitului „Rusia s-a trezit”. Și acum totul s-a pierdut în unsprezece zile”.

Prăbușirea armatei lui Assad în Siria „este foarte asemănătoare cu ceea ce am văzut în Afganistan în timpul ofensivei talibane și a plecării americanilor. Zece ani de prezență, soldați ruși morți, miliarde de ruble cheltuite și mii de tone de muniție, toate acestea ar trebui compensate într-un fel sau altul, nu?” scrie bloggerul Starche Eddy. „Se pare că în sfârșit ne retragem din Siria. Este greu de crezut, este o înfrângere geopolitică colosală și simbolizează pierderea prezenței militare în Orientul Mijlociu pentru care am luptat în ultimii nouă ani”, scrie Voenni Osvedomitel.

Orice s-ar spune, aura lui Vladimir Putin este afectată de dezertarea lui Assad, care este doar ultimul episod dintr-o serie de nemulțumiri, de la votul pro-UE din Moldova de la sfârșitul lunii octombrie până la manifestațiile de pe străzile Georgiei împotriva guvernului prorus, fără a uita anularea alegerilor prezidențiale din România ca urmare a suspiciunilor de ingerință rusă.

Donald Trump, la rândul său, neașteptând învestirea sa în ianuarie, cere deja președintelui unei Rusii „slăbite” să pună capăt războiului din Ucraina și să încheie un acord cu Zelenski. Dar, după cum avertizează politologul Tatiana Stanovaia, „Prăbușirea lui Assad l-a zguduit pe Putin, făcându-l mai puțin înclinat să dea dovadă de flexibilitate în Ucraina. Războiul din Ucraina l-a costat, într-o oarecare măsură, Siria, ceea ce îi întărește reticența de a face compromisuri”.

Sursa: LIBERATION / Rador Radio România / Traducerea: Ruxandra Lambru