Dr. Ovidiu Ferician, medic urolog Medlife: „Vârsta de diagnosticare a cancerului de prostată a scăzut până la 50 de ani. Din fericire, dacă ai deja în familie un caz, există un panel genetic care îți poate identifica acest risc”

Pentru afecțiunile din sfera urologică, există acum diferiți markeri tumorali, teste genetice, chirurgie minim-invazivă și robotică, dar acestea nu pot înlocui atenția la propriile simptome, auto-palparea (în unele cazuri), controalele regulate și prezentarea imediată la medic dacă ceva este în neregulă.

E bine de știut că medicii urologi se adresează și femeilor, nu doar bărbaților. Pentru probleme din sfera ginecologică, ele trebuie să meargă, evident, la ginecolog, dar pentru afecțiuni ale aparatului urinar, urologul este specialistul potrivit, și există chiar supra-specializarea de uro-ginecologie pe care unii urologi o au. De exemplu, incontinența urinară, o problemă frecventă la femei, trebuie tratată de urolog, pentru că diagnosticarea și stabilirea tipului de incontinență sunt esențiale pentru un tratament corect.

Cancerul de prostată e vindecabil dacă e descoperit în stadii incipiente

Dintre cancerele din sfera urologică, cel mai frecvent este cel prostată, urmat de cel renal și vezical, explică dr. Ovidiu Ferician, medic primar urolog la Spitalul MedLife Medici’s și la MedLife Medici’s Academica și asistent universitar la catedra de Urologie a Universității de Medicină „Victor Babeș”, din Timișoara.

Cancerul de prostată apare cel mai des la bărbații din decada a treia de vârstă, adică 60-70 de ani, și are mai mulți factori care creează o predispoziție: sindroamele metabolice, obezitatea, fenomenele inflamatorii ale prostatei, stimularea hormonală a prostatei prin testosteron, cel mai important fiind însă existența în familie a unui cancer de prostată sau mamar. În acest caz, el poate apărea și la vârste mai tinere, la 50 de ani.

„Tuturor bărbaților le recomand efectuarea markerului standard PSA seric (n.r. din sânge) și un control anual la urolog, după 50 de ani”, spune dr. Ferician. Medicul va face o ecografie uro-genitală și un examen clinic și, coroborat cu rezultatul PSA-ului, va decide dacă e cazul de investigații suplimentare. Tușeul rectal, care îi sperie pe mulți bărbați, nu este obligatoriu, ci e destul de subiectiv și are rată de diagnosticare scăzută, completează dr. Ferician.

Dacă există și simptomatologie precum dificultăți la urinare, urgență micțională, urinare mai frecventă sau în timpul nopții, vorbim, cel mai probabil, de o patologie benignă, de adenom de prostată, nu de cancer. „În stadii incipiente, cancerul de prostată e asimptomatic”, spune dr. Ferician. „Poți să ai un nodul mic, de câțiva mm, fără semne, care poate evolua în timp încât să dezvolte patologie avansată și apoi metastatică. De aceea PSA-ul e atât de important.”

Dacă ai în familie pe cineva cu cancer de prostată sau cancer mamar, controlul anual și PSA-ul ar trebui să înceapă mai devreme, de la 35-40 de ani, și ar fi bine să faci și o testare genetică. Dacă se confirmă o mutație a genelor BRCA 1 sau BRCA 2, nu înseamnă că automat vei face cancer, ci doar că ai predispoziție și atunci trebuie să mergi mai des la control. În aceste cazuri, testarea genetică e importantă pentru că, la vârste tinere, PSA-ul poate avea valori normale.

Din păcate, nu există și terapii genice, țintite, ca să stopeze evoluția spre cancer de prostată, ci doar aceste teste care identifică predispoziția.

„Cancerele depistate în stadii inițiale, când boala e localizată la organ, sunt tratabile și curabile”, explică dr. Ferician. Pentru prostată, procedura standard este prostatectomia radicală, adică îndepărtarea completă a prostatei, cu refacerea continuității vezicale și uretrale. La MedLife, prostatectomia se poate face și prin chirurgie laparoscopică sau robotică, cu riscuri mult mai mici decât cea clasică (incontinența urinară sau problemele de erecție post-operator), iar pacientul poate pleca acasă după 2-3 zile, față de 1-2 săptămâni.

Bărbaților tineri li se recomandă auto-palparea testiculelor

O formă de cancer mai puțin cunoscută la bărbați este cel testicular, care apare după adolescență și până pe la 30-35 de ani, mult mai rar după aceea. De aceea, medicul Ovidiu Ferician le recomandă tinerilor bărbați auto-palparea, o dată la două-trei luni.

„Toți care descoperă formațiuni nodulare, dure, nedureroase, să vină imediat la medic”, avertizează dr. Ferician. Cancerul testicular evoluează repede (câteva luni de zile), e foarte agresiv și poate da metastaze la distanță, în abdomen.

Există niște markeri tumorali care se recomandă doar când există suspiciuni, dar nu există testare genetică în cazul în care ai avut în familie o rudă cu această formă de cancer. Din fericire nu există nici o predispoziție genetică dovedită, spune medicul, însă orice formă de cancer presupune o modificare a ADN-ului, deci ceva în neregulă cu „genetica” acelei persoane.

Hematuria nedureroasă poate indica formațiuni tumorale

Atât la bărbați, cât și la femei, hematuria, adică prezența sângelui în urină, vizibilă sau nu cu ochiul liber, reprezintă un serios semnal de alarmă, mai ales dacă este persistentă (mai mult de trei luni), recurentă și nu doare.

Ea apare și în alte afecțiuni, precum infecția urinară sau colica renală, dar dacă nu doare, poate indica formațiuni tumorale, explică dr. Ferician: „Hematuria macroscopică e primul semn de îngrijorare în tumorile uroteliale – adică ale mucoasei care tapetează nu numai vezica urinară, ci și ureterele și sistemul colector renal”.

Dintre tumorile uroteliale, unele sunt non-musculo-infiltrative, adică sunt localizate, pot fi scoase ușor, endoscopic, iar pacientul e considerat vindecat și trebuie doar monitorizat foarte atent. Altele însă au pătruns deja în peretele vezicii urinare și atunci trebuie îndepărtate vezica și prostata, respectiv vezica și uterul (din cauza vecinătății cu vezica urinară) și, probabil, e nevoie și de radioterapie, chimioterapie sau imunoterapie.

Pentru cancerul vezical nu există încă markeri tumorali și nici teste genetice de rutină, dar cele din urmă sunt în dezvoltare. Pentru diagnosticare, medicul recomandă citologia urinară (sumarul de urină), ecografia și, dacă e cazul, cistoscopie și biopsia mucoasei. Controlul anual e obligatoriu mai ales dacă există cineva în familie cu cancer vezical.

Pentru unele cancere renale, o altă formă des întâlnită în sfera urologică, există unele teste genetice, dar, ca și la cancerul de prostată, dacă am moștenit mutația genetică nu înseamnă că vom face și noi cancer, ci doar că avem un risc mai mare.

Însă până la aceste teste și diagnostice complicate, e nevoie ca pacientul să vină la medic pentru o problemă care persistă și deranjează. S-ar putea să nu fie nimic și, cu o discuție lămuritoare, spune dr. Ferician, pacientul poate să plece vindecat din cabinet. Iar dacă totuși problema este serioasă și te-ai prezentat din timp, există opțiuni de tratament.