Capcana „amortizoarelor” umane: De ce genunchii noștri îmbătrânesc mai repede decât noi

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

O mișcare banală la ieșirea dintr-o mașină joasă sau o pivotare entuziastă pe terenul de tenis pot schimba radical viața unui om. Într-o lume în care sedentarismul se întâlnește la colț de stradă cu sportul de weekend, meniscul, acest „amortizor” ingenios al genunchiului, a devenit una dintre cele mai vulnerabile piese ale anatomiei umane. Dr. Vlad Gican, medic primar ortopedie și traumatologie la Spitalul de Ortopedie MedLife, explică de ce „trosnitul” genunchilor nu trebuie ignorat și cum medicina modernă poate reconstrui mobilitatea pierdută prin tehnici de finețe chirurgicală.

Cifrele unei „epidemii” tăcute: leziunea de menisc

Aproximativ 12-14% din populație suferă o leziune de menisc pe parcursul vieții. ,,Peste 60% din populația cu vârsta peste 65 de ani este considerată ca având leziuni meniscale degenerative. Leziunile de menisc sunt de 4 ori mai frecvente la bărbați față de femei”, a precizat dr. Vlad Gican.

Datele internaționale din studii publicate confirmă că prevalența leziunilor degenerative crește exponențial după vârsta de 50 de ani, adesea fără un traumatism specific.

Teoria Evoluției în cabinetul de ortopedie: Cazul meniscului „discoid”

În practica medicală, există momente în care anatomia pare să facă un pas înapoi în timp. Dr. Vlad Gican povestește despre o raritate întâlnită la aproximativ 3% din populația caucaziană: meniscul discoid.

„Meniscul are, în mod normal, forma literei «C». Însă, în acest caz rar, el are forma unui disc plin, exact ca la primate. Este o dovadă vie a evoluției speciei umane”, explică medicul.

Până acum, ortopedul a întâlnit doar trei cazuri de menisc discoid. Cel mai recent a fost operat anul acesta, fiind vorba despre un pacient de 51 de ani, diagnosticat cu leziune de menisc extern pe un menisc discoid. Deși rară, această formă crește semnificativ riscul de leziuni, deoarece ocupă tot spațiul articular. Prin artroscopie, medicul a „sculptat” meniscul discoid, aducându-l la forma anatomică corectă.

„Artroscopic, leziunea a fost identificată în zona centrală a meniscului discoid, iar cu ajutorul instrumentarului specific s-a realizat remodelarea acestuia, pentru a-i reda forma anatomică corectă”, a explicat dr. Vlad Gican.

Pacientul nu a avut restricții postoperatorii privind sprijinul pe membrul operat și urmează un program de recuperare de aproximativ 30-45 de zile, bazat pe fizioterapie și kinetoterapie.

„Amortizorul” unic: De ce meniscul nu se repară singur

Meniscul nu este doar o bucată de cartilaj; este un țesut fibrocartilagos unic, comparabil ca structură cu pavilionul urechii. Rolul său este vital: acționează ca un tampon (amortizor) între femur și tibie, asigură stabilitatea și distribuie lichidul sinovial pentru lubrifiere.

Marea problemă a meniscului este vascularizația sa precară. Dr. Gican explică împărțirea pe culori a acestui „amortizor”:

• Zona Roșie: Bogată în sânge, situată lângă capsulă, unde vindecarea este facilitată natural sau prin terapii regenerative (PRP, Sanakin).
• Zona Albă: Privată de vase de sânge, unde regenerarea este extrem de dificilă.

Când ar trebui să ne îngrijorăm? Semnele de alarmă

„Trosnește genunchiul, e grav?” Răspunsul medicului ortoped este nuanțat:„Motiv de îngrijorare este atunci când trosnitura este însoțită de durere. Dacă trosnește după ce ai stat mult pe scaun și apoi urci scări, fără durere, este adesea doar lichidul sinovial care circulă.”

Simptomele care necesită vizita la ortoped sunt: blocajul articular, atunci când genunchiul rămâne „înțepenit” în flexie sau extensie, inflamația-articulația se umflă din cauza excesului de lichid și dificultatea care apare la scări, durere ascuțită, în special la coborâre.

Dr. Gican a precizat că sunt multe situații în care durerea de genunchi nu reprezintă un semn care să indice obligatoriu o leziune de menisc.

RMN, investigația de bază pentru a pune diagnosticul

Astăzi, diagnosticul se bazează pe RMN, considerat „standardul de aur” cu o acuratețe de peste 95%. Dr. Gican subliniază că nu orice ruptură necesită bisturiul: doar leziunile de gradul III au indicație chirurgicală.

O meta-analiză recentă publicată în ResearchGate confirmă că rezonanța magnetică are o sensibilitate de 86-96% pentru leziunile de menisc, fiind esențială pentru a evita intervențiile inutile în cazul leziunilor de grad I sau II.

De altfel, această investigație nu doar identifică leziunea, ci și o clasifică: leziunile meniscale de grad I (minime), grad II (A sau B) și grad III (grad maxim).

Artroscopia de genunchi este o intervenție minim invazivă

Medicul ortoped recomandă intervenția chirurgicală când leziunea este grad III, cu excepția pacienților vârstnici care sunt diagnosticați cu artroză articulară avansată (gonartroza), beneficiul tratamentului chirurgical artroscopic în acest caz fiind minim și doar pentru a amâna artroplastia totală de genunchi (protezarea).

Intervenția modernă, artroscopia, este minim invazivă și durează doar 24 de ore de spitalizare.

Dr. Gican efectuează în medie între 10 și 15 astfel de intervenții lunar. ,,Riscurile sunt cele comune unei operatii laparoscopice. Riscul unei intervenții chirurgicale artroscopice la nivelul genunchiului este minim dacă protocoalele medicale sunt respectate”.

Mobilizarea precoce salvează articulația

Medicina modernă recomandă mobilizarea cât mai precoce după aceste intervenții. Studiile internaționale arată un beneficiu net superior când recuperarea începe rapid. Protocoalele ERAS (Enhanced Recovery After Surgery) demonstrează că mobilizarea timpurie reduce riscul de complicații postoperatorii și accelerează revenirea la funcția normală a mersului.

,,Protocolul de recuperare postoperator începe la 1-2 zile după intervenție și constă în fizioterapie și kinetoterapie. Fizioterapia se recomandă pentru scăderea inflamației postoperatorii, pentru controlul durerii și pentru tonifierea musculară, iar kinetoterapia (gimnastica medicală), care reprezintă baza protocolului de recuperare, se recomandă pentru reluarea mobilității, tonifiere musculară și reintegrare în activitatea de rutină. Timpul mediu de recuperare este considerat a fi de aproximativ 3-6 luni de la intervenție, cu o frecvență a procedurilor de 3-4 ori pe săptămână”, a subliniat ortopedul.

Recuperarea completă este considerată atunci când pacientul revine la activitățile pe care le desfășura înainte de accidentare, fără niciun disconfort existent.

„Dacă indicațiile sunt respectate, leziunea de menisc devine doar o amintire”, este concluzia dr. Vlad Gican.

Surse:

• https://jarem.org/pdf/df902063-0ec2-4245-8d72-4b997c70c061/articles/jarem.2018.2420/jarem-8-203-En.pdf
• https://www.researchgate.net/publication/397028697_Diagnostic_Accuracy_Of_Magnetic_Resonance_Imaging_MRI_In_The_Diagnosis_Of_Meniscal_Tears_Keeping_Arthroscopy_As_The_Gold_Standard
• https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/35045757/