Dr. Oana Neagu, medic primar anatomie patologică OncoTeam Diagnostic : „Mă aștept să fie declasificate unele tumori pediatrice care acum sunt considerate agresive”

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne in Discover

Medicii constată o creștere semnificativă a numărului cancerelor pediatrice în ultimii ani, iar cauzele nu se cunosc. În schimb, au apărut markeri tumorali care pot indica eventuale mutații genetice și care ghidează oncologul în alegerea unui tratament țintit, explică dr. Oana Neagu, medic primar anatomie patologie la OncoTeam Diagnostic,parte a grupului MedLife,  un laborator de anatomie patologică al MedLife.

În plus, odată cu noile criterii de clasificare ale Organizației Mondiale a Sănătății, unele tumori care până în 2020 erau considerate cu potențial agresiv sunt considerate acum benigne și cu o evoluție lentă, chiar dacă și acestea trebuie excizate chirurgical.

Cancerul pediatric – diferit de cel al adultului

Tumorile maligne la copii (cancerul) sunt considerate un alt tip de patologie decât a adultului, cu alte clasificări, subtipuri și scoruri de agresivitate, iar cei care le clasifică și stabilesc diagnosticul de certitudine sunt medicii anatomopatologi, care examinează țesutul primit în urma biopsiei sau rezecției tumorale.

Un exemplu relevant ar fi tumorile renale, pentru care stadializarea la copii se face în funcție de cât de localizate sau avansate sunt, „avansat” însemnând, cel mai frecvent, stadiu metastatic. La adulți stadializarea se face diferit, în funcție de parametri precum: dimensiunea tumorii, numărul ganglionilor limfatici invadați și prezența metastazelor, spune dr. Oana Neagu, care are un interes aparte și studii specializate pentru identificarea cancerelor la copii.

„Din 50 de lame pe care le văd, jumătate reprezintă tumori – benigne și maligne”, afirmă ea, „cele mai multe fiind tumori renale, osoase sau de părți moi, adică țesut adipos, muscular și neural, unele cu potențial agresiv crescut”. Tumorile pediatrice sunt descoperite fie când devin vizibile, fie când provoacă durere, pentru că apasă pe nervi sau țesuturi din jur.

La copii, chiar și unele tumori benigne pot fi agresive local și trebuie excizate chirurgical sau tratate cu chimioterapice, cu toate că nu sunt considerate cancere, spune medicul. Cauzele apariției tumorilor la copii nu se cunosc de cele mai multe ori.

Sunt foarte puține malignități în care se poate identifica o anumită mutație responsabilă, însă nu este obligatoriu moștenită genetic. „Spre deosebire de adulți, unde intuim că tumorile apar pentru că se acumulează mutații în ADN”, spune dr. Neagu, „la copii nu e chiar așa, pentru că nu sunt expuși atât de mult la factori de risc, ci intuim că e o problemă în dezvoltarea normală a celulelor”.

Există tumori maligne care apar în primii doi ani de viață, uneori sunt prezente chiar la naștere, cum ar fi tumorile embrionare (neuroblastom – în sistemul nervos periferic, nefroblastom – la rinichi, hepatoblastom – în ficat).

Ulterior, după vârsta de 5 ani, cele mai frecvente sunt sarcoamele osoase (osteosarcom, sarcom Ewing), musculare (rabdomiosarcomul) și limfoamele, iar la adolescenți tumorile pot fi asemănătoare cu ale adulților: „Rămân rabdomiosarcoamele sau osteosarcoamele, dar nu o să mai găsim nefroblastom sau neuroblastom, pentru că celulele au depășit stadiul embrionar”, afirmă dr. Neagu.

Uneori, chiar înainte de a primi proba, dr. Neagu e sunată de chirurgul care a făcut biopsia, iar prima ei întrebare e legată de vârsta copilului. „Și atunci am deja o listă scurtă de diagnostice la care aș putea să mă gândesc și să le exclud pe altele.”

Biopsia trebuie făcută imediat

Tocmai pentru că, la copii, evoluția tumorilor e foarte rapidă, biopsia trebuie făcută imediat, spune medicul. Dă exemplul tumorilor embrionare, care evoluează vizibil, de la o zi la alta – de la 5 cm poate ajunge la 8 cm în doar o săptămână. La adolescenți, multiplicarea celulelor tumorale e mai lentă, astfel că osteosarcomul nu va crește de la o zi la alta.

Multă lume se teme de biopsie pe motiv că ar împrăștia celulele tumorale, dar asta nu e dovedit cu certitudine, spune dr. Oana Neagu. Biopsia înseamnă că se prelevează o mică parte dintr-o formațiune, de multe ori cu acul, iar asta e considerată o abordare țintită și sigură –vorbim de câteva firișoare de țesut subțiri cât firul de păr.

Într-adevăr, prin definiție, cancerele sunt niște mase de țesut foarte vascularizate și, când se face biopsiere prin chirurgie deschisă, există un risc de diseminare sau de sângerare masivă, de aceea se preferă biopsierea cu acul.

„Cronologia abordării unei tumori”, explică dr. Neagu, e următoarea: se face biopsia, se pune diagnosticul histopatologic, în funcție de care se stabilește tipul și durata terapiei (chimio- sau radioterapie), iar apoi se înlătură chirurgical tumora reziduală.

Sunt câteva cazuri când nu e obligatorie biopsia înaintea tratamentului oncologic, precum tumorile de ficat depistate la copii de 1-5 ani. Acestea se diagnostichează ca fiind hepatoblastom în funcție de aspectul imagistic și nivelul alfa-fetoproteinei din sânge, iar pacientul merge direct la chimioterapie și, ulterior, la chirurgie.

Testarea genetică în cancerele pediatrice

Pentru anumite tumori, printre criteriile de diagnostic este și biologia moleculară, adică „genetica tumorii”. Un exemplu, explică dr. Neagu, sunt tumorile cerebrale, pentru care se fac automat teste genetice în urma cărora se stabilește mutația, se încadrează în clasa de risc: scăzut sau înalt și se stabilește terapia țintită. La MedLife se pot identifica aceste mutații și, în funcție de risc, oncologii știu ce schemă de terapie să folosească.

O mutație poate apărea oricând în genele noastre care repară continuu ADN-ul, explică dr. Neagu, iar într-un an se spune că putem dobândi până la 14 mutații. Când aceste mutații se acumulează și modifică semnificativ metabolismul celular apare o tumoră, de aceea oamenii care fac cancer au, în general, la vârste foarte înaintate.

Dacă s-ar fi născut cu acest deficit de reparare al ADN-ului, tumora ar fi putut apărea în copilărie sau adolescență. Acest deficit se poate transmite genetic, de aceea medicii pun accent pe istoricul familial al pacienților pediatrici. Așadar, dacă părinții au istoric de cancere la vârsta de 20-40 de ani, copiii ar trebui investigați pentru sindroame care predispun la anumite malignități, precum sindromul Lynch.

„Acum cinci ani nu prea se vorbea despre testare genetică tumorală”, observă dr. Neagu, „iar acum e obligatorie în unele cazuri”. Lista de markeri tumorali se actualizează constant și asta înseamnă diagnostice tot mai precise: „Toate diagnosticele pe care noi le stabilim sunt în conformitate cu ce clasifică Organizația Mondială a Sănătății, iar lista se modifică o dată la 3-5 ani”.

Ultima clasificare a fost în 2022 pentru tumorile pediatrice, iar următoarea ar trebui să vină destul de curând, spune dr. Neagu.

„Mă aștept să mai dispară dintre neoplaziile care acum sunt considerate maligne și care, din punctul meu de vedere, sunt tratate agresiv, deși au o evoluție blândă. S-a mai întâmplat asta: de când m-am angajat eu, în 2020, aceeași tumoră, cu aceeași structură și localizare a fost retrogradată la stadiul de leziune benignă, pentru că proba timpului a arătat că nu are rost să o tratăm excesiv, ci doar să o excizăm”, afirmă dr. Neagu. „De exemplu, condroblastomul, o tumoră osoasă, care acum e complet benignă, sau anumite tumori ale sistemului nervos periferic, pentru care simpla excizie chirurgicală este curativă.”