G4Media.ro

Doru Căstăian: Zâmbetele peste deşert şi improbabila solidaritate (câteva gânduri despre deschiderea…

Doru Castaian / Foto: Captura Youtube.com

Doru Căstăian: Zâmbetele peste deşert şi improbabila solidaritate (câteva gânduri despre deschiderea şcolilor)

„V-au spus cu un zâmbet hotărât că şcoala va în-ce-pe pe 14-septembrie! Cu-copiii-în-clase. Că aşa e normal. Că numai ce se desfăşoară aşa este şcoală. Că totul e sub control. Că e o ocazie să ne modernizăm. Să descentralizăm. V-au spus-o privindu-vă în ochi. Tare. Limpede. Clar. Sa-ca-dat”, scrie Doru Căstăian pe EduPedu.ro.

Şi cei mai mulţi i-aţi crezut. Pentru că aţi vrut să-i credeţi. Pentru că trebuie să lucraţi, pentru că nu poţi rezista la infinit ideii reconfortante ca nu e chiar aşa rău şi că dracul nu e aşa de negru. Pentru că aţi văzut că mulţi profesori n-au ştiut sau n-au vrut să facă şcoală online. Pentru că a fi profesori pentru copiii voştri v-a epuizat. Pentru că vreţi să revenim dintr-o dată la ceva ce seamănă cu normalitatea.

Din toate aceste motive i-aţi crezut.

N-ar trebui.

Nu ştiu câtă naivitate este în aceste luări de poziţie, câtă grijă pentru copii, pentru profesori, părinţi sau pentru propriile interese electorale. Mă uit la felul în care au fost stabilite pragurile statistice pentru cele trei scenarii (o discuţie despre alegerea indicatorilor la mia de locuitor aici), la numărul inexplicabil de mic de teste făcut în ultimele zile (chiar dacă, aşa cum arăta Octavian Jurma, numărul cazurilor noi creşte mai repede decât scade numărul de teste, iar indicatorii absoluţi, precum numărul de bolnavi din ATI nu scade, ba dimpotrivă) şi la năucitoarele recomandări ale INSP ca elevii să nu poarte mască în timpul orelor (când există un consens ştiinţific că măştile sunt cu atât mai eficiente cu cât sunt purtate de mai mulţi; dau un regat oricui îmi explică de ce trebuie purtate azi măştile şi în aer liber, iar peste câteva săptămâni, probabil la un număr dublu de cazuri noi pe zi, ele vor trebui purtate în spaţii închise sau semideschise cu expunere reciprocă prelungită!). Mă uit şi nu înţeleg. Sau poate mi-e frică să înţeleg.

În principiu, descentralizarea este o idee bună. Dar poate că ea trebuia să înceapă de mult, să se desfăşoare conform unei cronologii previzibile, să vină dintr-un proiect naţional, coerent. A arunca în plină pandemie hotărârea exclusiv în curtea şcolilor şi autorităţilor locale înseamnă pur şi simplu a alege calea cea mai simplă. Şi probabil cea mai dezastruoasă. Da, este o oportunitate şi poate că nu ar trebui ratată, dar, după cum voi încerca să argumentez mai jos, ea trebuie în mod obligatoriu dublată de anumite principii şi practici.

Citește articolul complet pe EduPedu.ro

Susține-ne activitatea G4Media logo
Donație Paypal recurentă

Donează lunar pentru susținerea proiectului G4Media

Donează prin Transfer Bancar

CONT LEI: RO89RZBR0000060019874867

Deschis la Raiffeisen Bank
Donează prin Patreon

Donează

Citește și...

1 comentariu

  1. Am citit articolul integral.
    Si dl. Castaian (tot respectul pentru preocuparile sale), „furat” de pozitia sa = profesor de liceu, scapa din vedere elevii „mici”. Sunt numerosi parinti (cred ca majoritatea) care trebuie sa fie prezenti la serviciu (sa dau o lista de exemple?). De la ce vârsta poate fi lasat singur acasa un copil (pe motiv ca la scoala, after-school, etc. e riscant)? Dar daca sunt mai multi copii (ex. nepotii mei, 6 si 11 ani, gata oricând sa se strânga de gât sau alte „dragalasenii”)? Sau unde sa fie în timp ce face scoala on-line?
    Va rog priviti societatea în ansamblu, abandonati „ochelarii de cal”!