Dilemă în vremea corona: Apartament în oraș sau casă în zona metropolitană?

Oamenii au avut mereu de ales între urban şi rural, dar argumentele pro şi contra dintr-un anumit moment pot fi total diferite faţă de cele din urmă cu 10 ani şi mai ales faţă cele de peste 10 ani.

În ultima perioadă, argumentele principale, „clasice”, ale apartamentului în oraş au fost: accesul mai rapid la magazine, la birou, la instituţii şi diverse servicii, şcoli / gradiniţe de stat, spitale, bănci, parcuri, acces la transportul în comun în lipsa unei maşini, proximitatea unor zone de distracţie, etc.

Iar argumentele principale pentru casă în zona metropolitană pot fi: curte / gradină, locuri de parcare asigurate, mai puţină aglomeraţie, linişte, aer mai curat, camere mai mari sau posibilitatea de a avea 1-2 camere suplimentare, mai mult spaţiu pentru depozitare (pod), mai uşoară cresterea copiilor mici, şansa mai mică de a avea vecini care să te deranjeze la ore nepotrivite, etc

Bineînţeles, comparaţia corectă o putem face doar la un buget de achiziţie similar. În acest moment, un apartament într-o zonă bună poate fi similar la preţ cu o casă cu un teren mic/mediu, într-o zonă din exteriorul oraşului.

În ultimii ani, procesul de digitalizare a început să schimbe perspectiva şi multe argumente pot să se modifice.

Accesul la magazine de proximitate nu mai este neaparat un argument pro-apartament, în momentul în care reţelele de supermarket-uri s-au extins şi în plus majoritatea cumpărăturilor se pot face on-line. Nu mai contează aşa de mult unde stai. Mulţi oameni au descoperit recent şi cumparaturile din supermarketul on-line, pe langă alte tipuri de produse neperisabile pe care deja le comandau de cativa ani (electrocasnice, cărţi, jucării, etc).

Nevoia de acces fizic în sediul bancilor deja s-a micşorat mult în ultimii ani, de cand internet-banking-ul şi folosirea cardurilor s-au generalizat la o mare parte din populaţie.

O mare speranţă este legată de comunicarea on-line cu instituţiile statului, printr-un proces de digitalizare extins, uşor de implementat, daca există vointă politică.

Scoala on-line, experimentată recent, este încă departe de a suplini relaţia directă cu învăţătorul/profesorul şi nevoia de socializare a copiilor, dar există şi aici oportunităţi şi sansa de a avea acces on-line la niste resurse de calitate superioară, ca o completare la educaţia din şcoala fizică. Aici lucrurile se vor schimba profund în urmatoarea perioadă, în toata lumea. De remarcat însă că scolile şi liceele de top de la noi nu mai sunt neaparat doar cele de stat şi în unele zone rezidenţiale din afara oraşelor au aparut şcoli foarte bune. Şcolile, ca şi magazinele, apar ca urmare a cererii, prin creşterea zonelor rezidentiale.

Experienţa recentă în abordarea lucrului de acasă a facut ca mulţi oameni să descopere şi să prefere această variantă, pentru a evita timpul pierdut in trafic, la ore de trafic intens.

Zonele de distracţie nu mai sunt neaparat legate de centrul orasului. În plus, la orele cu trafic intens din weekenduri, accesul spre munte sau mare poate fi mai rapid din anumite parţi ale zonei metropolitane, decat din centrul oraşului.

Tele-medicina a început să funcţioneze recent la noi, în contextul pandemiei, dar nu poate înlocui, de obicei, un consult clasic la medic. Se poate caştiga insă mult timp prin aplicarea ei în anumite cazuri: obţinerea unor trimiteri sau consulaţii care nu implică un consult fizic, ci doar o discuţie cu un medic. Unele estimări spun ca 50%-70% din consulturi se pot face prin tele-medicină. Este un domeniu care se va dezvolta puternic şi va oferi oportunitatea oamenilor din diverse zone ale ţării să discute cu un medic foarte bun, fără a se deplasa până într-un oras mare.

Transportul alternativ de tip Uber poate fi o soluţie pentru cei care nu au acces la transportul public.

În următorii ani, preţul maşinilor electrice se va apropia de cel al maşinilor clasice şi ele vor avea o pondere din ce în ce mai mare din totalul maşinilor. Cei care locuiesc la case pot avea mai uşor o zona de încărcare domestica (power-wall), combinată eventual cu folosirea unor panouri fotovoltaice, montate pe casă.

Folosirea în general a resurselor de energie regenerabilă este mai uşoară la case: panouri solare termice şi fotovoltaice, pompe de căldură, ventilaţie cu recuperare de căldură, racire pasivă, etc. Chiar dacă toate aceste tehnologii au un cost suplimentar de achiziţie, ele pot fi gândite ca investiţie şi ca o sursă de venituri pasive, în sensul că micşorează cheltuielile lunare, iar investiţia se amortizează într-un numar de ani. A aparut recent şi posibilitatea pentru persoane fizice de a deveni prosumatori.

Bineînţeles, argumentele de mai sus nu sunt valabile pentru toate familiile, dar reprezintă un trend al societăţii.

Lumea se schimbă, iar decizia de achizitie sau de construcţie a unei locuinţe trebuie luată pe o perspectivă de 10-20 de ani şi cu o anticipare corectă a schimbărilor viitoare din viaţa noastră.

Notă: Adrian Iovescu este arhitect şi auditor energetic, dar şi autor al blogului www.ArhitecturaEcologica.ro

Sursa Foto: Inquam Photos / Alberto Grosescu