Dezmembrarea AUR și cazaciocul jucat de George Simion

Operațiunea de dezumflare a partidului extremist AUR continuă în forță. În luna februarie am scris despre evacuarea AUR și a liderului său, George Simion, din spațiul mediatic, despre tăierea accesului la microfon, stingerea reflectorului. De atunci, partidul extremist nu a pierdut teren doar în plan mediatic, ci a început să piardă oameni în ritm accelerat.

Dezertările candidaților la primărie din partea AUR sau susținuți de partidul extremist au devenit tot mai frecvente în ultimele luni. Andrei Tinu, candidat la Sectorul 2 din partea Partidului Republican, cu care AUR a făcut în noiembrie 2023 un așa numit pol suveranist, este ultimul care și-a anunțat, joi, retragerea din cursa electorală. La fel ca în toate celelalte cazuri, AUR a reacționat cu acuzații de trădare, de blat cu PSD. G4Media a inventariat recent lunga listă a dezertărilor: zeci de membri și șefi de filiale sau candidați au părăsit partidul extremist AUR în opt episoade care au avut loc începând cu luna februarie.

La prima vedere, pare un fenomen greu de explicat. Cum se face că un partid în creștere este părăsit în masă tocmai înaintea alegerilor? Cum se explică faptul că aceleași televiziuni care transmiteau în direct orice scandal generat de George Simion sau orice enormitate scoasă pe gură îl ignoră azi cu desăvârșire? Unde a dispărut brusc ”pericolul extremist” asupra căruia liderii PNL și PSD tot avertizau plini de îngrijorare?

Așa cum am scris de nenumărate ori, AUR este un produs de laborator, nu este o mișcare politică autentică și autononomă. O dovadă suplimentară a lipsei lor de credibilitate este însuși faptul că n-au reușit nici până azi să se lipească de un grup european al dreptei conservatoare. Fie că s-a opus premierul maghiar Viktor Orban, fie că i-au ținut departe polonezii din cauza narativului pro-rusesc, AUR nu este nici azi în ECR (grupul conservatorilor din Parlamentul European).

Ca orice creație artificială, AUR are tot atâtea identități cât e nevoie la un moment dat.

Lanțul lui George Simion poate fi mai lung sau mai scurt, dar nu el decide cât de tare poate să latre. Partidul extremist a avut valoare de întrebuințare în plan intern și extern, dar acum nu mai are nimeni nevoie de Simion și partidul lui, dimpotrivă, încurcă pe toată lumea. Prin urmare, este scos brutal din priză, tăiat accesul la microfon, coborât cu forța de pe scena politică.

În paralel, se înmulțesc acuzațiile că liderul partidului extremist, George Simion, a făcut jocurile Rusiei în Ucraina și Moldova, unde are interdicție de intrare în țară. Pe data de 17 martie, premierul Marcel Ciolacu a declarat că a primit documentele care au stat la baza deciziilor luate de cele două ţări. „Este o decizie administrativă întemeiată” a subliniat liderul PSD care a adăugat că „documentele au un regim secret, nu pot să divulg lucruri pe care nu am voie să le vorbesc. Doar statul căruia îi aparţin le poate face publice”.

De atunci, George Simion nu a făcut decât să supra-confirme pozițiile sale pro-rusești și anti-occidentale. Nu mai departe de ieri, liderul partidului extremist a declarat, după vizita președintelui Iohannis la Casa Albă, că ”România nu trebuie să dea arme altor state”, adică Ucrainei, servind astfel interesul Rusiei. Tot ieri, Simion l-a  numit pe noul premier al Serbiei Miloș Vucevic ”prietenul  meu”. Vucevic este un susținător al Rusiei, respinge sancțiunile UE pentru Kremlin și are în cabinet doi miniștri sancționați de SUA.

Acestea sunt doar cele mai recente ieșiri pro-rusești pe față, însă George Simion și partidul său extremist propagă în general narativele Moscovei într-un mod mult mai subtil, în plan ideologic, promovând suveranismul politic și euroscepticismul. Nici acest pro-rusism nu pare autentic, ci este tot un rol jucat cam strident și grosier, de sperietoare politică. Cazaciocul jucat de Simion tot mai apăsat va fi utilizat foarte probabil în campania pentru alegerile prezidențiale și generale de liderii celor două mari partide pentru a se profila drept pro-occidentali, în antiteză totală cu ”pericolul extremismului” care vrea să scoată România din NATO și UE.

Cât de mult va fi afectat rezultatul AUR la locale și europarlamentare? Încă e greu de estimat, deoarece convulsiile interne nu s-au încheiat. Unii lideri AUR, cum este Claudiu Târziu, încearcă să folosească aceste crize interne drept motor de mobilizare a alegătorilor, simpatizanților și membrilor de partid pe principiul ”cetății asediate”. Suntem atacați din toate părțile, inclusiv din interior, deci trebuie să ne mobilizăm mai mult decât acum patru ani.

Procesul de dezmembrare a partidului extremist, care a crescut la un moment dat periculos în sondaje și a părut că scapă de sub control, va continua probabil și după alegerile din 9 iunie. Un scor sub așteptări, mai mic de 20%, eventual mai slab decât al USR, faptul că nu va câștiga nici o primărie importantă, jocul majorităților în Consiliile locale și județene, toate la un loc vor accelera migrația oportunistă dinspre AUR spre marile partide, în special spre PSD.

Este o chestiune de timp până când poziția de lider a lui George Simion va fi pusă în discuție, mai ales când se va stabili viitorul candidat al partidului la președinția României. Un război la vârf este aproape inevitabil. În funcție de rezultatele de la locale și europarlamentare, s-ar putea ca până la sfârșitul anului să asistăm chiar la scindarea partidului extremist între o facțiune pro-rusă, virulent anti-occidentală condusă de George Simion și una tradiționalistă, de factură neolegionară, condusă de Claudiu Tîrziu.