Donează aici. Susține o presă liberă.
Funcționăm ca organizație non-profit, iar banii rezultați din contribuțiile cititorilor sunt destinați integral finanțării proiectului G4Media.
CONT LEI: RO89RZBR0000060019874867
Deschis la Raiffeisen Bank
Un studiu realizat de cercetători de la Universitatea Yale arată că retina umană funcționează într-un mod mult mai interconectat decât sugerau teoriile acceptate până acum, relatează Science Daily.
Rezultatele cercetării contestă ideea potrivit căreia informațiile vizuale sunt procesate pe căi separate și independente înainte de a ajunge la creier.
Potrivit cercetătorilor, noua descoperire ar putea explica mai bine modul în care oamenii reușesc să distingă obiecte slab vizibile sau să vadă în condiții de lumină redusă.
Sistemul vizual este capabil să analizeze simultan numeroase caracteristici ale unei imagini, precum culoarea, contrastul, mișcarea sau forma.
Acest proces, cunoscut drept procesare vizuală paralelă, permite creierului să interpreteze rapid scene complexe.
Până acum, oamenii de știință considerau că diferitele tipuri de informații vizuale sunt transportate prin canale distincte, care rămân în mare parte separate pe traseul dintre retină și creier.
Noul studiu sugerează însă că aceste canale comunică între ele prin conexiuni electrice, ceea ce poate contribui la amplificarea semnalelor vizuale slabe.
Procesul vederii începe în retină, unde bastonașele și conurile detectează lumina și transmit informațiile către celulele bipolare.
În această etapă, semnalele sunt distribuite pe mai multe căi specializate în procesarea unor caracteristici diferite, precum vederea diurnă, vederea nocturnă, culoarea sau contrastul.
Analizând în detaliu punctele de comunicare dintre aceste celule, cercetătorii au observat că informațiile nu rămân strict separate. În schimb, ele sunt transferate și între canale considerate anterior independente.
Neuronii folosesc două tipuri principale de conexiuni: sinapse chimice, bazate pe neurotransmițători, și sinapse electrice, care transmit semnale prin curenți electrici direcți. Până acum se credea că celulele bipolare utilizează în principal mecanismele chimice.
Experimentele realizate pe țesuturi retiniene de șoarece și de om au arătat că sinapsele electrice conectează majoritatea canalelor de procesare vizuală.
Atunci când cercetătorii au stimulat o singură celulă bipolară, efectele s-au propagat mult dincolo de acea cale specifică.
În locul unor reacții izolate, oamenii de știință au observat modele extinse de activitate neuronală, semn că diferitele tipuri de celule bipolare schimbă informații între ele.
Un rol important pare să îl aibă un tip de celulă bipolară denumit BC6. Cercetătorii spun că aceasta funcționează ca un nod central al rețelei, distribuind semnalele către multiple căi vizuale într-un mod organizat.
Autorii studiului subliniază că retina este parte a sistemului nervos central, astfel că descoperirile ar putea avea implicații mai largi pentru înțelegerea modului în care funcționează creierul.
Rezultatele cercetării ar putea contribui și la dezvoltarea unor noi abordări pentru studierea și tratarea afecțiunilor oculare, inclusiv degenerescența maculară, glaucomul sau orbirea nocturnă congenitală.
Studiul sugerează că mecanismele prin care vederea procesează informațiile sunt mai sofisticate decât se credea, iar comunicarea dintre diferitele căi vizuale joacă un rol esențial în percepția imaginilor.