G4Media.ro

Democrații vor să facă un stat federal din capitala Washington DC. Care…

Foto: Washington / G4Media.ro

Democrații vor să facă un stat federal din capitala Washington DC. Care este miza lor?

Camera Reprezentanților din Statele Unite a votat joi un proiect de lege pentru a acorda statalitate capitalei federale Washington DC și pentru a acorda drepturi electorale la mai mult de 712.000 de americani, o cauză care se bucură de un sprijin fără precedent în rândul democraților, dar care are șanse reduse de a trece de votul Senatului. Dacă totuși va fi aprobat, noul stat va avea dreptul la un reprezentant cu drept de vot în camera inferioară a Congresului și doi senatori și va fi primul stat american cu o majoritate de culoare. Care este însă miza democraților în crearea „Washington, Douglass Commonwealth” și de ce republicanii se opun acestei inițiative?

Pentru a doua oară în tot atâția ani, Camera Reprezentanților – controlată de democrați – a aprobat joi un proiect de lege prin care se acordă statalitate pentru Districtul Columbia. Votul pentru legea H.R.51 a fost dat pe linii de partid, cu 216 democrați votând în favoarea inițiativei și 208 de republicani opunându-se proiectului. Șase membri nu au votat.

Conform inițiativei, H.R.51 „va decupa” o zonă de 2.5 de km2 din terenul orașului pentru a servi drept district federal. Acesta ar include Casa Albă, Capitolul și National Mall.

Ceilalți 170 de km2 de teren vor fi rezervate pentru cel de-al 51-lea stat american, cunoscut sub numele de „Washington, Douglass Commonwealth,” în onoarea lui Frederick Douglass, faimosul aboliționist de culoare. H.R.51 nu elimină așadar Districtul Columbia, ci îl reduce la o zonă mult mai mică, care include multe dintre clădirile în care guvernul federal își desfășoară activitățile oficiale. Restul a ceea ce este în prezent DC ar deveni cel de-al 51-lea stat american. (Un document similar care oferă statalitate insulei Puerto Rico a fost introdus în octombrie 2019 în Camera Reprezentanților).

Noul stat va primi un reprezentant cu drept de vot în Camera Reprezentanților și doi senatori, lucru care va avea o importanță semnificativă în balanța de putere politică din Congresul de la Washington.

Constituția Statelor Unite a creat Districtul Columbia, cu mențiunea că acesta nu trebuie să depășească 25.9 km2, ca sediu al guvernului federal. Districtul a fost creat cu terenuri cedate de statele Maryland și Virginia. Ulterior, Virginia și-a recuperat terenul.

Conform Constituției, Congresul a primit controlul asupra Districtului și a restricționat imediat drepturile de vot ale rezidenților din D.C. Al 23-lea Amendament, ratificat în 1961, le-a acordat rezidenților un cuvânt de spus în alegerile prezidențiale, dar orașul nu a avut un primar ales până la adoptarea Home Rule Act în anii 1970.

Ce susțin democrații

Delegata Eleanor Holmes Norton, o democrată care reprezintă orașul ca membru fără vot al Camerei Reprezentanților, a declarat că Congresul are atât obligația morală, cât și autoritatea constituțională de a adopta H.R.51.

„Această țară a fost întemeiată pe principiile ‘nu impozitării fără reprezentare’ și ‘consimțământul celor guvernați.’ Dar rezidenții DC sunt impozitați fără a avea reprezentare și nu pot consimți la legile în baza cărora trebuie să trăiască în calitate de cetățeni americani,” a afirmat delegata democrată.

De altfel, democrații susțin, în esență, că lupta pentru statalitate este o luptă pentru o reprezentare egală și citează frecvent faptul că locuitorii din DC plătesc mai mult în impozite federale decât 21 de state americane și mai mult pe cap de locuitor decât orice alt stat american, potrivit datelor IRS din 2019.

„Republicanii nu văd impozite fără reprezentare. Nu văd serviciul militar fără reprezentare, când zeci de mii de oameni din capitala națiunii au servit America în fiecare război pe care l-am avut vreodată,” a afirmat democratul Jamie Raskin (Maryland). „Tot ceea ce ei văd sunt doi noi senatori liberali democrați, dar asta se opune la tot ceea ce noi credem despre democrația americană. Nu le refuzăm oamenilor dreptul de a vota în funcție de așteptările noastre cu privire la modul în care vor vota. Nu îi privăm pe oameni de drepturi civile pentru că nu suntem de acord pe cine ar putea alege.”

Președintele Joe Biden, care și-a exprimat în repetate rânduri sprijinul pentru statalitatea DC, s-a referit și el la reprezentarea echitabilă a locuitorilor din DC. Casa Albă a cerut marți în mod oficial Congresului să „asigure o tranziție rapidă și ordonată către statalitate pentru locuitorii din Washington DC… De mult prea mult timp, cei peste 700.000 de rezidenți din Washington DC au fost privați de reprezentare deplină în Congresul SUA,” se afirm[ într-o declarație a Biroului de Management și Buget. „Această impozitare fără reprezentare și negare a autoguvernării este un afront pentru valorile democratice pe care a fost fondată națiunea noastră” (sursa) În acest context, trebuie menționat că, la alegerile din 2020, Biden a primit 92,1% din voturi în DC, în condițiile în care, după 1988, niciun candidat republican la președinție nu a primit mai mult de 10% din voturile districtului.

Avocații acordării statalității pentru DC susțin, de asemenea, că cauza lor este și o luptă pentru justiția rasială, în condițiile în care majoritatea locuitorilor capitalei federale americane sunt afro-americani. Dacă ar fi aprobat, Washington DC ar fi primul stat cu o pluralitate de rezidenți de culoare.

De altfel, democrații afirmă că adevărata cauză a opoziției agresive a republicanilor la perspectiva intrării în Uniune a Districtului Columbia este încercarea lor de a suprima și de a priva de voturi minoritățile. Ei se referă la faptul că, atunci când democrații au vorbit pentru prima dată de statalitatea DC în anii 1980, populația districtului era majoritar neagră. Districtul Columbia are în prezent o populație afro-americană de circa 47% din total, fiind totuși un oraș în care minoritatea de culoare reprezintă majoritatea populației (albii sunt a doua comunitate demografică, formând circa 45.1% din totalul populației).

În sfârșit, democrații afirmă în principiu că statalitatea pentru Districtul Columbia, precum și pentru insula Pentru Rico (care este un teritoriu asociat Statelor Unite), este justificată deoarece cetățenii SUA trebuie să beneficieze de reprezentare politică adecvată în Congresul american. Obiectivul democraților este însă și unul pur electoral: permițând intrarea în uniune a celor două zone, Partidul Democrat va beneficia de încă patru senatori și va reuși astfel să domine camera superioară a Congresului de la Washington pentru mulți ani de-acum înainte.

Camera Reprezentanților condusă de democrați a adoptat deja în vara trecut un proiect de lege care prevede statalitatea pentru Districtul Columbia, prima dată când un astfel de document a fost aprobat de o cameră a Congresului. Președinta Camerei Reprezentanților, Nancy Pelosi, a declarat cu acea ocazie că proiectul de lege ar îndrepta o „nedreptate gravă, care este un afront pentru democrația noastră.” Senatul nu a votat pe marginea proiectului de lege, după ce republicanii, care dominau atunci camera superioară a legislativului, și președintele Donald Trump și-au exprimat opoziția publică față de această idee.

Opoziția republicanilor

De partea lor, republicanii se opun cu înverșunare inițiativei democraților de a transforma Washington DC în stat american de sine-stătător. Ei afirmă că, deși este adevărat că Districtul Columbia nu are un mandat în Senat, are un delegat în Cameră și trei voturi electorale la alegerile prezidențiale – lucru de care nu se bucură niciun alt oraș din America.

Iar eforturile republicanilor de blocare a acestui proiect par să reușească și de această dată. Pentru ca H.R.51 să treacă de Congres și să ajungă pe masa președintelui Biden, democrații trebuie să aibă 60 de voturi în Senat, o misiune aproape imposibilă în actuala împărțire legislativă. (50 de democrați și independenți, respectiv 50 de republicani. Vicepreședinta Kamala Harris are votul decisis). Așadsar, chiar dacă liderul majorității din Senat, Charles Schumer (New York) a promis că H.R.51 va ajunge rapid în dezbaterea camerei superioare a Congresului, adoptarea ei stă sub un mare semn de întrebare. Și nu doar din cauza opoziției republicanilor. Senatorii democrați Joe Manchin (Virginia de Vest) și Kyrsten Sinema (Arizona) nu sunt în prezent co-sponsori ai proiectului de lege privind statutul DC, iar menținerea procedurii de filibuster legislativ în Senat, care permite uni minorității din cameră să împiedice voința majorității, este și ea o piedică uriașă.

De asemenea, trebuie spus că opoziția republicanilor este și ea una cu implicații pur politice: ei se tem că cei patru senatori care vor reveni aproape cert Partidului Democrat (2 din DC și 2 din Puerto Rico) vor da peste cap balanța de putere în Senat, permițându-le democraților să preia controlul acestei camere pentru mult timp de acum-înainte. Acest lucru va permite stângii radicale americane să avanseze multe dintre proiectele din agenda sa, suțin conservatorii.

De altfel, înainte de votul de joi din Camera Reprezentanților, politicienii republicani au legat acordarea statalității DC de o listă de politici progresiste. „Nu este vorba despre un echilibru al puterii, ci despre mai multă putere,” a spus Nancy Mace, care reprezintă Carolina de Sud în Camera Reprezentanților. „Este vorba despre sistemul de asistență medicală controlat de guvern, un pachet Green New Deal de 93 trilioane de dolari, de mărirea numărului de judecători la Curtea Supremă, impozite mai mari și o formă de guvernare mai mare și mai puțin eficientă,” a adăugat ea.

James Comer, un congresman republican din Kentucky, a susținut că efortul democraților pentru a obține statalitatea DC este o încercare transparentă de a-și crește puterea în Washington. „Mă întreb, ascultând dezbaterea de față, dacă prietenii noștri din cealaltă parte a culoarului politic ar fi atât de pasionați dacă Washington DC ar fi republican 90% față de 90% democrat,” a afirmat el. „H.R.51 contravine intenției Părinților Fondatori și este neconstituțional, nepracticabil și o acaparare flagrantă a puterii.”

În principiu, republicanii spun că acordarea statalității DC nu are legătură cu reprezentarea, ci cu încercarea Partidului Democrat de a pune mâna pe controlul Senatului, în condițiile în care districtul este majoritar democrat. De asemenea, republicanii afirmă că este vorba de un efort radical al stângii de a prealua controlul asupra instituțiilor și guvernului de la Washington.

În opinia Partidului Republican, există un motiv important pentru care Districtul Columbia există ca o enclavă federală specială și deține un statut unic în sistemul american de guvernare, așa cum a fost creat de Constituție. Potrivit Părinților Fondatori, dacă capitala Americii ar fi situată într-un stat, acel stat ar avea o influență extraordinară asupra guvernului federal. Constituția a fost concepută în mod explicit pentru a evita acest lucru, creeând un district federal în care capitala Statelor Unite să află pe un teren neutru.

În plus, chiar dacă H.R.51 ar fi adoptat, democrații ar trebui să abroge al 23-lea Amendament la Constituția SUA, legat de extinderea dreptului de vot în alegerile prezidențiale pentru locuitorii din DC, o modificare care ar trebui să ratifice cel puțin 38 de state american. Acest lucru este el însuși o misiune (aproape) imposibilă.

În sfârșit, republicanii se opun acordării statalității DC argumentând că acest lucru ar reprezenta un precedent care ar deschide o cutie a Pandorei și în cazul altor teritorii. Mai ales că unii democrații au afirmat că, alături de Districtul Columbia și Puerto Rico, Congresul ar trebui să ofere șansa intrării în uniune și pentru Insulele Virgine americane, Samoa americană, Guam și Insulele Mariane de Nord. Criticii susțin însă că acest lucru nu ar fi în conformitate cu tradiția americană de a admite noi state doar atunci când acestea ating o masă critică de populație și prezintă un consens local pentru statalitate. De exemplu, în ceea ce privește cele patru teritorii, populația lor combinată este de doar 375.000 de locuitori, mai mică decât populațiile din cele mai mici state, Wyoming și Vermont (579.000 și, respectiv, 624.000 de locuitori).

Surse: CBS News, Washington Times, NPR, FoxNews, CBS News

Foto: G4Media.ro

Susține-ne activitatea G4Media logo
Donație Paypal recurentă

Donează lunar pentru susținerea proiectului G4Media

Donează prin Transfer Bancar

CONT LEI: RO89RZBR0000060019874867

Deschis la Raiffeisen Bank
Donează prin Patreon

Donează

Citește și...

3 comentarii

  1. În sfârşit, democraţii au învăţat să facă politică şi nu mai aşteaptă nimic de la înapoiaţii de republicani.

    De ce există 2 state Dakota? Aşa au vrut republicanii, să le iasă mai mulţi senatori.

    • On February 22, 1889, outgoing President Cleveland signed an omnibus bill that divided the Territory of Dakota in half. North Dakota and South Dakota became states simultaneously on November 2, 1889. President Harrison had the papers shuffled to obscure which one was signed first and the order went unrecorded.[12] . The four new states would be admitted into the Union in nine months. This plan cut Democratic New Mexico out of statehood and split Republican Dakota Territory into two new Republican states. Rather than two new Republican states and two new Democratic states that Congress had considered the previous year, the omnibus bill created three new Republican states and one new Democratic state that Republicans thought they would capture. The Dakota Territory was divided into the states of North Dakota and South Dakota on November 2, 1889.

      Washington DC are cam aceeasi populatie ca Dakota de Nord si Dakota de Sud, dar zero reprezentare electorala in Congres. Era timpul, poate urmeaza Puerto Rico (desi asta nu va favoriza neaparat Democratii, Trump a demonstrat ca nu toti votantii hispanici sunt democrati).

  2. Corectați, vă rog : Porto Rico ( și nu Pentru Rico )
    Evident, este vorba despre întenții din partea democraților, care vizează camera superioară a Congresului. Cele câteva luni în noua structură de putere a Senatului le-a demonstrat democraților, cât de greu se pot trece acte normative chiar în situația în care echilibrul de forțe este egală. Instituția ”filibuster”-ului este folosit în mod denaturat, dar cu efect de către republicani.