G4Media.ro

Declinul ireversibil al monarhiilor din Europa.  Juan Carlos care fuge din Spania.…

sursa foto: AGERPRES/ EPA/ Juanjo Martin

Declinul ireversibil al monarhiilor din Europa.  Juan Carlos care fuge din Spania. Elisabeta rezistând în Marea Britanie. Scandinavii care dispar. Tinerii care renunță la privilegii: plătesc taxe și-şi iau singuri mâncarea din frigider. Stiluri diferite și un singur destin: pierderea puterii ca singura cale de a supraviețui

În ciuda problemelor cauzate de fostul rege Juan Carlos, monarhia spaniolă nu este în pericol, au scris ziarele de la Madrid: cu un parlament atât de divizat, soluțiile alternative sunt chiar mai rele. Instituția monarhică nu este nevoită să decidă cine ar trebui să domnească. Iar uneori până şi sângele bun minte. Se întâmplă și trebuie să treci peste asta. Este adevărat însă că dacă astăzi monarhia nu ar exista nimeni nu ar mai inventa-o.

Monarhiile europene din acest secol par a avea o poziţie destul de sigură: de la începutul anului 2000 şi până în prezent, doar două din întreaga lume au căzut, cea din Samoa și cea a Nepalului. Prima a devenit republică, a doua a sfârşit tragic cu masacrarea a nouă membri ai familiei regale de către prințul coroanei Dipendra, îmbibat de alcool și hașiș.

Însă acestea sunt regate mici, nesemnificative din punct de vedere economic și nimănui nu îi pasă că nu mai au un rege. În schimb, secolul trecut a făcut adevărata şi extrem de dura selecție a celor mai importante monarhii, care în multe cazuri, domneau de secole. Între revoluții și războaie mondiale, în mai puțin de 90 de ani au căzut casele regale din Portugalia, Rusia, Muntenegru, Prusia, Austro-Ungaria, Finlanda, Polonia, Imperiul Otoman, Albania, Ungaria, Spania – odată cu dictatura lui Franco, China, Ungaria, Italia, Bulgaria, România, Grecia și Iran.

Pe vechea hartă a lumii, coroanele au fost înlocuite cu steaguri republicane sau cu pancartele dictatorilor care au preluat puterea în numele poporului, fiind deseori chiar mai tiranici decât foştii suverani. Examinând recentele primăveri arabe, publicaţia The Economist a subliniat că statele care au un monarh, precum Iordania și Maroc, au suprimat demonstrațiile de stradă cu mult mai puțină violență decât ţări precum Egiptul, Irakul, Siria sau Algeria. Dacă vrea să supraviețuiască, astăzi, o monarhie trebuie să dea dovadă de moderație, aproape că trebuie să se prefacă că nu există: vai de regele care își maltratează supușii.

În lume mai există 44 de țări care au un monarh în funcția de șef al statului, inclusiv cele 16 teritorii ale Commonwealth-ului pe al cărui tron ​​se află regina Elisabeta a II-a a Regatului Unit. Multe dintre aceste monarhii sunt mici, precum cele din Liechtenstein, Tonga, Andorra, Monaco. Numai că uneori dimensiunea nu contează mult. Monaco este o fortăreaţă plină de bani, iar cea mai mică monarhie, cea a Orașului Vaticanului, inspiră miliarde de oameni din întreaga lume și are în vârf ultimul suveran absolut rămas, un împărat care este ales, dar care nu poate fi demis.

Alți monarhi domnesc asupra unor state mai mari, precum Marea Britanie, Japonia, Thailanda, Spania, Danemarca și Suedia. Dacă conducătorii care au rămas pe tron ​​au supraviețuit revoluțiilor și războaielor, este pentru că au înțeles că, cu cât au mai puţină putere, cu atât mai mult va dura dinastia. Rolul lor s-a redus aproape exclusiv la ceremonial: inaugurează spitale, poduri și școli, susțin discursuri prudente care nu nemulțumesc pe nimeni, zâmbesc în fața fotografilor. Politica îi ține la curent cu ceea ce se petrece în lume şi în propria ţară și, uneori, așa cum se întâmplă în Marea Britanie la inaugurarea Parlamentului, vechile ceremoniale sunt păstrate doar pentru a da impresia că suveranul este în continuare cel care comandă.

Însă lucrurile nu mai stau aşa, iar salvarea regilor este direct proporţională cu discreţia acestora şi cu lipsa intervenţiei lor în evenimentele politice.

Împăratul Japoniei, care este descendent al zeiței luminii Amaterasu, a fost redus la o stare de totală neputință prin acordurile care au urmat înfrângerii țării sale în cel de-al Doilea Război Mondial. Akihito, care a lăsat recent tronul fiului său Naruhito, și-a dat seama că împăratul trebuie să înceteze să fie inaccesibil și a coborât printre oameni, a întâlnit copii cu dizabilități, și-a cerut scuze pentru groaza pe care japonezii au adus-o în Pacific, în Coreea și în China, în timpul conflictului.

A înţeles că aceasta este singura manieră de a domni în zilele noastre, când nici măcar coborârea dintre zei nu mai este suficientă.

La Palatul Buckingham, când se pune întrebarea ce sens are o monarhie într-o democrație modernă, se răspunde că politica divide, în timp ce monarhia unește, iar acest lucru ar trebui să fie suficient. Este adevărat. Într-o monarhie constituțională, suveranii trebuie să vorbească pentru toată lumea, chiar și pentru cei care au votat pentru partidele care nu sunt la guvernare. Acesta este motivul pentru care țările care nu mai au un rege, precum Italia, aleg un președinte al Republicii care are un rol de garanție neutră.

Menținerea țării unite, este exact ceea ce a încercat regina Elisabeta din momentul în care a urcat pe tron, în 1952. Pentru a reuşi, trebuia să vorbească puțin, să nu ia niciodată o poziție clară, să lucreze mereu în interesul națiunii, să o reprezinte în cea mai bună manieră, fără a comite erori, să primească oaspeți străini cu o eleganță impecabilă, să fie îmbrăcată adecvat pentru fiecare ocazie în parte. Să nu aibă niciodată o pată pe rochie, un ciorap rupt, un fir de păr în afara locului. Se comportă așa de 68 de ani și este o viață infernală pe care nimeni nu ar alege-o dacă ar putea, așa cum repetă des soțul ei, Filip de Edinburgh.

În ziua încoronării sale, în afara Marii Britanii Elisabeta mai era regina altor șase națiuni. Pe parcursul domniei sale, au fost adăugate alte zece, şi nu pentru că britanicii le-au cucerit cu bărci şi pistoale, așa cum a făcut regina Victoria, ci pentru că au ales voluntar să facă acest lucru. Elisabeta este atât de populară datorită calităţii extraordinare a modului său de a domni. Mulți cred că britanicii au încetat de mai mult timp să fie monarhiști, dar sunt cu toţii elisabetani înfocaţi.

În timpul reginei Victoria, aproape niciun supus nu o văzuse pe suverană în persoană și nimeni nu-i mai auzise vocea. Într-o zi, Elisabeta a spus: „Trebuie să fiu văzută pentru a fi crezută”. Și a cerut ca ferestrele Rolls-Royces-urilor să fie mai mari, astfel încât toată lumea să o poată vedea atunci când trecea. În plus, a început să poarte haine cu culori neobișnuite, astfel încât să fie mai ușor de localizat în mulțime. Cine era acolo trebuia, ca atunci când ajungea acasă să poată spune: azi am văzut-o pe regină, era mai departe, dar era ea. S-a calculat că 80% dintre britanici au avut ocazia să o vadă cel puțin o dată de-a lungul vieţii lor. Doar unii dintre cei mai tineri nu au avut această posibilitate.

Pentru a continua să rămână pe tron ​​și pentru ca într-o bună zi acesta să fie ocupat de fiul și nepoții ei, Elizabeta a decis să plătească impozite, a deschis palatele poporului, a acceptat ca nepotul ei William să se căsătorească cu o fată obișnuită precum Kate Middleton și ca Harry să aleagă o actriță americană divorțată, Meghan Markle, care ar da coroanei primul prinț cu sânge mixt. Cu siguranță că ea nu se opune schimbărilor și modernizării monarhiei. Dar vrea să o facă la momentul potrivit și cu modurile adecvate, cu siguranță nu primind ordine de la orice necunoscuta care a ajuns la palat, convinsă că știe totul și că poate schimba lucrurile de la o zi la alta după bunul plac.

Elisabeta știe că un monarh care vrea să supraviețuiască astăzi trebuie să pună interesul instituției înaintea propriului interes. Şi a acționat întotdeauna inspirată de acest principiu. I-a trebuit mai puțin de o clipă să-l elimine pe fiul său Andrew din familia regală, atunci când implicarea acestuia în cazul Epstein a devenit publică, iar situaţia nu mai putea fi tolerată. Nu s-a gândit de două ori când a realizat că Meghan, ducesa de Sussex, dorea să exploateze marca regală în scop comercial și a împiedicat-o, pentru că banii nu sunt o glumă. Supuşii tăi îţi pot ierta multe, dar, pe bună dreptate, în privinţa banilor nu fac compromisuri.

Toată lumea de la Palatul Regal îşi aminteşte de scena pe care Elisabeta i-a făcut-o nepotului ei, Peter Phillips și soției sale Autumn, când a descoperit că fotografiile de la nunta lor au fost vândute în exclusivitate unui săptămânal. Era pentru prima dată când cineva din familie încerca să câștige bani folosind imaginea ei și nu știa nimic despre asta.

Juan Carlos a fost nevoit să fugă din Spania și să accepte exilul, nu din cauza aventurilor galante cu care și-a trădat în mod repetat și în mod semnificativ soția Sofia, ci pentru că este acuzat că a luat mită. Ce nevoie avea de mai mulți bani? Nu-i ajungeau oare palatele, vila din Mallorca, iahtul și privilegiile condiției sale?

Elisabeta stinge luminile din camerele goale ale Palatului Buckingham, folosește lumânările până când sunt complet consumate, serveşte vinul în pahare mici, astfel încât să nu se bea prea mult, își reciclează hainele și nu-și cumperă nimic altceva decât cai de rasă, singurul său viciu, care îi răsplătesc investiţia câștigând cele mai prestigioase curse. În şemineul de la Balmoral are un încălzitor electric care costă puţine lire sterline, la fel ca multe alte pensionare friguroase din regatul ei. Oamenii văd și apreciază.

Regina este econoamă, spre deosebire de acei suverani de prost gust din Qatar, Arabia Saudită, Emirate, care se înconjoară de robinete de aur, călătoresc în Bugatti și Lamborghini și rămân pe tron ​​distribuind o mică parte din veniturile petrolului poporului. Este ușor să fii regele unui stat bogat, dar când economia țării tale este în criză, trebuie să-ţi câștigi zilnic suveranitatea prin exemplu și dăruire.

Monarhiile din nordul Europei au decis în schimb să supraviețuiască ascunzându-se în mulțime. Conducătorii Danemarcei, Norvegiei, Suediei, Olandei, Luxemburgului, Belgiei se iau la întrecere pentru a părea oameni obișnuiți care-şi fac cumpărăturile la supermarket și călătoresc cu transportul public. Regina Margareta a II-a a Danemarcei este foarte populară pentru că a mers cu bicicleta chiar și pe vreme rea, preferând-o trăsurilor și Rolls-Royces-urilor.

Nu ne amintim numele acestor conducători și nici nu ne emoționăm atunci când se căsătoreşte vreunul dintre copiii lor. Nu știm cine sunt, nu ne pasă. Unii regi, precum Carl XVI Gustaf al Suediei, nu au nici măcar sânge albastru în vene. Este un simplu descendent al lui Jean Bernadotte, un general pe care Napoleon l-a pus pe tronul Suediei și Norvegiei pentru că a fost eroul de la Austerlitz. În afara discursului din ziua acordării Premiilor Nobel, Carl Gustaf are doar roluri reprezentative nesemnificative.

În Norvegia, Harald al V-lea, are atribuții pur ceremoniale și este foarte cunoscut doar în lumea navigantă pentru că a participat la trei Jocuri Olimpice. Ducele Luxemburgului este un Bourbon și este un descendent al lui Ludovic al XIV-lea, dar cine îi cunoaște numele? Familia regelui Belgiei este Casa de Saxa-Coburg și Gotha, aceeași cu cea a soțului reginei Victoria, însă și el este aproape complet necunoscut în afara țării. Portretele acestor suverani cu soțiile lor, atârnate de pereții hotelurilor, arată la fel ca cele ale proprietarilor. În aspectul lor burghez nu a mai rămas nimic regal: pentru a supraviețui s-au camuflat atât de bine, încât și-au pierdut identitatea.

Regina Elisabeta în schimb este cea mai faimoasă femeie din lume, lucru care se datorează însă şi faptului că monarhia britanică este singura care-şi păstrează intact prestigiul, simbolurile puterii, hainele de ceremonie, coroanele, bijuteriile și paradele minunate ale soldaților călare cu paltoanele roșii și cizmele înalte, unul dintre cele mai maiestoase spectacole care se pot vedea la Londra. Elisabeta a decis pe bună dreptate că trebuie să se arate și să se amestece cu oamenii, să dea mâna și să zâmbească. Însă puţin mister și magie trebuie să mai fi rămas în palatele regale. Ce se întâmplă în spatele acelor perdele? Unde este oare regina? Ce mănâncă la micul dejun? Ce bea? Este adevărat că servește peștele fără cuțitele de pește? Este adevărat că Filip doarme dezbrăcat? Întrebări stupide și inutile, care contribuie totuși la justificarea existenței monarhiei.

Atunci când suveranii devin ca noi și merg la supermarket, aplaudăm cu toții spiritul democratic și sosirea lor în modernitate. Însă după un timp, ne săturăm de ei: dacă au devenit la fel ca noi, atunci de ce ar trebui să ne pese de ceea ce fac?

Succesiunea unui rege nu se bazează pe rațiune, iar puterea este transferată prin mecanisme care nu aduc mereu pe tron meritele și inteligența. Unii cred că prințul Charles nu este potrivit să domnească, însă greșesc: este un om cultivat și rafinat, care are grijă de tradițiile țării sale și luptă de zeci de ani pentru o agricultură durabilă, polemizează din cauza ravagiilor arhitecturale de la Londra, iar motorul autoturismului Aston Martin pe care îl conduce de 50 de ani este alimentat cu un combustibil care provine din presarea strugurilor.

Charles are în minte o monarhie mai simplă în care vor conta doar oamenii care se află în linia directă a succesiunii. El și Camilla, William și Kate și copiii lor George, Charlotte și Louis. Harry și Meghan au fost și ei pe listă, însă au părăsit-o și au ales o altă cale. Toți ceilalți vor trebui să își câștige traiul muncind și nu vor mai primi prerogative reale. Numărul castelelor va fi şi el redus, iar Palatul Buckingham nu va mai fi sediul suveranului.

De restul se va ocupa William, atunci când îi va veni rândul.

Obișnuit să trăiască în casa socrilor săi, unde mănâncă servindu-se direct din frigider, William va fi de acord cu eliminarea ceremoniilor scumpe și aparent inutile, precum schimbarea gărzii și Trooping the Color, interminabila paradă care celebrează ziua de naștere a suveranului.

El și Kate vor îmburghezi monarhia și vor deveni la fel ca supușii lor, ignorați de lume și convinși că au făcut ceea ce trebuie.

Sursa: La Stampa / Articol de Giuseppe Salvaggiulo, Vittorio Sabadin şi Stefano Scarpa / Traducerea Cătălina Păunel (Rador)

Foto: Regele Felipe al VI-lea al Spaniei alături de regele emerit, Juan Carlos / Sursa: AGERPRES/ EPA/ Juanjo Martin

Susține-ne activitatea G4Media logo
Donație Paypal recurentă

Donează lunar pentru susținerea proiectului G4Media

Donează prin Transfer Bancar

CONT LEI: RO89RZBR0000060019874867

Deschis la Raiffeisen Bank
Donează prin Patreon

Donează

Citește și...

26 comentarii

  1. Monarhia in Europa e un anacronism, doar traditia mai tine monarhiile europene in functiune.
    Viitorul lor inevitabil e disparitia, mai devreme sau mai tirziu. Cu cit mai devreme cu atit mai bine.

  2. Ce sa scrie intr-un ziuar cu inclinatie spre stanga, care des citeaza theguardian, washPost, bcc &co reteaua globalist stangista.
    masonii au ca scop distrugerea altarului si tronului de nu ieri de azi si instituirea unei noi ordini mondiale care nu poaet veni fara deconstructie.
    A fain ca era nasol ca tineretul sai aiba modele gen Regele Mihai, Regina Maria etc cand poti sa il ai pe dzidzi, hadzi, halep, conectar, velea, sheli, mitraliere, badalai, tudosi, basei samd majoritaeta personaje cu puternice lacune dar ie din popor…
    Iar in functie de vremuri si obiectrive stapanii schimba clovnii.

    • Amice, vezi ca-ti resofteaza reptilienii noaptea chip-ul. Esti mai spalat pe creier decat iti imaginezi. Vorbesti de ‘Reteaua’ care mai e cat de cat independenta politic si traieste din donatii, premium(WP, The Guardian, BBC — unii dintre cei mai obiectivi wordlwide). Si legat de ‘rege’, am zis deja ce era de zis. Au fost atat de puternice incat au lasat tara sa piara.

    • *worldwide 🙂

    • Tovarasic, eu am un mare avantaj nu am studiat in comunism sa fi invatat toate balivernele care le indrugi matale despre monarhie.

    • @Ion
      WP independent si traieste din donatii…🤣🤣🤣🤣 Stiam ca Bezos e zgarcit dar nici chiar asa.
      BBC e British Broadcasting Company, sunt la fel de independenti ca TVR-ul nostru.
      Ai nimerit-o cu The Guardian

    • @BPS,
      Ai dreptate, stimabile, tu ai „studiile” mai recente, bașca faptul că aparții celor 44% de tineri funcționali care-i scoate anual învățământul românesc în democrația noastră horiginală.

  3. Dintotdeauna, monarhia a fost bazata pe-o minciuna crasa: Trimisul lui Dumnezeu pe pamant, ‘masculul alfa’. Dupa ce a jefuit Spania cu nerusinare, sa zica merci ca ramane in libertate. Ce atata ‘Monarhie’ ? Am avut un rege fugar care n-a avut puterea sa-si faca o armata 60 de ani. A venit in ’90 in Romania, l-au gonit securistii, n-a avut nimic de zis. Pai in locul lui detonam mass-media din lumea intreaga, mai ales cu ce pofta(ca rege) imi doream tarisoara inapoi. „Murim mai bine-n lupta decat sa fim sclavi iarasi in vechiul ‘nost pamant”,asta-i filosofia unui rege, sa moara pt. Patrie. Altfel, totu-i doar o ipocrizie prafuita. Bineinteles ca s-or gasi spalaciti pe creier sa-mi zica cate si mai cate a facut casa regala pt. Romania, se vad toate rezultatele … Lucruri Mari, Semnificative.

    Pe scurt, Monarhia, o ipocrizie care a bagat in pamant sute de milioane de oameni, de cele mai multe ori, prin mijloace inimaginabil de dureroase. D’asta s-a si autodistrus. Orgolii puternice au creat Primul Razboi Mondial si loc inevitabil pt. al II-lea. Acum unde sunt ? Romanovii au fost executati in cel mai barbar stil, Fosila din Anglia e pe cale de disparitie, nepotii se leapada de toata pomposenia, Charles mulge vaca in Romania, iar restul sunt total irelevanti, foarte probabil niste persoane demne de anchetat. 🙂 Poate se apuca candva Codruta de ei … Banul furat e ban furat, nu conteaza de cine. 🙂

    • Excelentă radiografie a monarhiei. Sigur, sunt și excepții, dar insuficiente.

  4. Tovarasic – stim crezul d-vostra – Monarhia mare dusman. Dar dusmanul cui – al bolsevismului, comunismului si a noului tip de cominism ce se pregateste.
    Legat de mass-media independenta politic te vei dumiri matale, in timp.

    • Nu duc lipsuri, concetatene. Pt. mine lucrurile-s limpezi. Vezi cu versiunea la chip. A venit timpul sa evoluam. Societatea a fost intotdeauna bolnava, daca tinem germenii care au tot distrus-o de dragul unui trecut care intotdeauna a fost oribil pt. majoritatea, ramanem aceeasi neputinciosi. N-a pomenit nimeni nici de comunism, nici de dusmanie. Sunteti voi niste debusolati care alunecati ba intr-o parte, ba -ntr-alta, viata voastra fiind bazata pe contraste monocromatice tari, si asta pt. ca-i o modalitate a creierului (euristica) de’a ‘judeca’, din pacate, la majoritatea. Dati cu parul si pe urma puneti intrebarile … Iti dai seama ce comunism se pregateste … Poate ala care chiar o sa fie comunism si-o sa functioneze … Nomenclatura a fost o clasa pe care ‘comunismul’ n-a avut cum s-o distruga. Dupa mine, pe Terra n-a existat ‘comunism’, doar totalitarism. + ca ideea de revolutie a proletariatului e o tampenie ‘failed by design’. Sluga e facuta sa fie sluga si va fi sluga toata viata, asta-i natura ei(viziune de dreapta), dar asta nu inseamna ca nu poate fi ajutata sa deschida ochii plini de carbunele varat din toate partile, pt. a-i tine slugi in continuare, obturandu-le capacitatea de-a vedea alternative si eventual ‘culori’.

    • *aceiasi, pardon.

    • E normala evolutia, schimbarea, dar nu cand este impusa de sus, de o mana de oameni practicanti ai ocultismului, multi psihopati, avizi de putere si putred de bogati. Modelul lor declarat la un moment dat flawless – „raiul” pe pamant – probabil va fi cea mai grea puscarie ever – cea in care nu realizezi ca esti inchis, legat de maini de picioare , gandesti cu voie de la „ministerul adevarului”.

    • Fratiorul, „Ministerul Adevarului” s-a ocupat deja de tine. Pana cand n-o aparea vaccin anti-prostie lumea e compromisa. Iti recomand sa citesti : https://www.elefant.ro/the-blank-slate_68648fc9-6baa-4fd2-a3c3-27854fc69e2b , era la reducere dar au scumpit-o la loc. Ma mir ca te crezi liber … lasa iarba, fratiorul, ca asta robeste. + ca nu inteleg mai deloc despre ce vorbesti… Pretezi de dreapta … Nu stiu ce varsta ai dar aparent n-ai inteles mare lucru legat de pe ce lume traiesti. Mai fa ordine-n minte ca-i haos. Eventual, citeste cartea ca e foarte buna.

      Oamenii sunt prin natura lor lenesi, ignoranti, fricosi, pe putere pune mana cine poate si e natural … Nu stiu de ce va plangeti pana la urma ? Sunteti furnici, furnicariti in continuare, nu va mai smiorcaiti. Oricum, lumea actuala e mult mai groaznica decat a lui Orwell. Azi ai iluzia de libertate dar esti mai sclav ca niciodata, nu numai sluga Sistemului dar si a propriilor vicii, mult mai multe, mai nocive si mai distrugatoare de sens si timp, aparent ireversibile de reparat. Discutia poate continua dar te las in lumea ta …

  5. Chestiunea monarhiilor moderne e complexă și tratată superficial în text. Problema reală nu e subțierea sau întărirea monarhiilor ci echilibrul fragil între puterea aleasă și cea ereditară precum și dintre descentralizare și centralism. Toate cele patru variante pot duce la abuzuri grave dacă sunt aplicate în formă pură. Echilibrul e însă mai greu de găsit decât pare iar publicul larg nu e cel mai bun arbitru în acest echilibru, pentru că e vorba de evoluții cu bătaie mult mai lungă decât viața unui om. Deocamdată, monarhiile constituționale moderne prezintă o soluție hibridă care ponderează ciclurile electorale scurte, de 4-5 ani, prin puterea ereditară, exercitată indirect, neexecutiv de structura din jurul monarhiei (structură mult mai complexă decât familiile regale). Influența monarhică se bazează pe menținerea unui anume grad de respect și relevanță în comunicare, și e bine să fie așa. Echilibrul alunecă deocamdată către descentralizat și electiv, pentru că nu există un climat care să justifice întărirea autorității centrale și tradiționale. În condițiile astea e normal ca monarhiile să pară fragile. Dar bascularea în sens invers e inevitabilă din când în când, și ar fi mult mai bine să putem conta pe o suprastructură monarhică bine rodată când e nevoie, decât să inventăm autorități centrale și morale ad-hoc asumate pe fond de criză de te miri cine. Puține lucruri sunt mai periculoase decât zelul celor care-și doresc simplificări crezând că lumea se reduce la nevoile înțelese și identificate de ei în timpul vieții lor. Începând cu arhitecții anilor 50 care au proiectat spații de locuit inadaptabile în timp (monumente de fudulie intelectuală) și continuând cu cei care din când în când se trezesc să curețe, simplifice și reproiecteze societatea. Dacă vrem pace, statul trebuie întreținut ca un bonsai, nu replantat în fiecare an ca o petunie.

  6. Cu cativa ani in urma daca nu ma insel au fost discutii aprinse in Australia, Canada si Noua Zeelanda privind renuntarea la regina ca si sef al statului, un nou drapel in NZ fara miniatura regatului unit . Presupun ca „perfidul Albion” le-a propus sa astepte si sa nu franga inima batranei. Nu se stie niciodata ce adduce ziua de maine, mai ales cati ani o mai duce Elisabeta.

  7. „monarhiile” din ziua de azi sind doar baloane de sapun.

  8. „Sângele bun” Ce-i mizeria asta??? Adică sîngele consangvinizat până la extrem este bun???
    De când Suedia este țară mare?
    ORICUM, NOȚIUNEA DE MONARHIE ESTE CEVA PERIMAT. CA ȘI CEA DE NOBILIME. ORI DE RELIGIE. TOATE SUNT FRÎNE ÎN CALEA EVOLUȚIEI, A PROGRESULUI.
    De ce nu-i semnat articolul?

    • Apropo de „consangvinizat”.
      Cativa ani in urma i-a luat valul pe cei din Marea Britanie cu analiza ADN a sangelui nobil .
      Avantul le-a fost curmat brusc dupa descoperirea unor indivizi mai putin nobili in linia ereditara.

  9. monarhiile au avut si mai pot avea un rol important si in viitor multe asa zise republici nu au fost decat dictaturi sangeroase iar unele sunt si in prezent monarhiile pot fi un factor de echilibru in societate cu conditia ca monarhii sa aiba prin constitutie puterea reala a unui arbitru nu cred ca monarhii trebuie sa renunte la protocol si sa fie excesiv de modesti un monarh nu trebuie sa fie tratat ca un om de rand si niciel nu trebuie sa se comporte ca un om de rand fiindca nu este si nu va fi niciodata un om de rand adica un simplu cetatean protocolul da si el prestigiu monarhilor si nu trebuie in nici un caz abandonat prefer oricand un monarh unui presedinte care fiind un om politic nu este deasupra partidelor si intra adesea in dispute mai mult sau mai putin urate cu alti politicieni Rolul si demnitatea functiei monarhice il situeaza pe monarh deasupra balacarelilor politice si da natiunii stabilitate si increderere iar prin protocol si demnitate restul nu sunt decat laturi republicane si un fals si de nedorit egalitarism

    • Actuala societate din România duce lipsa de modele pozitive. Parca cineva a răsturnat ierarhia valorilor și avem cățărati impostori hoți dame ușoare șpăgari oameni fără morala și frica de Dumnezeu, lipsiți de respect pentru oameni șamd.

    • Pana și „pocaitii” liberali clasici de pe la noi care zic ca îl slăvesc pe Regele Regilor sunt duplicitar cu Răul.

  10. Cele mai importante țări din Europa dpdv al economiei și influenței internaționale sunt Franța, Germania și UK. Franța și Germania s-au descurcat excelent și fără monarhie.

    La nivel global, SUA au ieșit de sub monarhie acum 250 de ani și din colonie au ajuns cea mai mare putere a lumii. Dacă stăteau după monarhia britanică, acum ar fi fost la același nivel cu UK, asta în cel mai bun caz pentru că știm că cu cât e mai departe un teritoriu de capitală, cu atât e mai rămas la coada priorităților.

    În cele mai multe cazuri, monarhia a fost o frână la orice.