De ce ne îmbrăcăm în vacanță ca și cum am fi altcineva? Explicații și istoricul „modei de călătorie”

De ce ne îmbrăcăm ca altcineva când plecăm în vacanță? De la haine multifuncționale la rochii maxi și pălării floppy potrivite pentru Instagram, un lucru este sigur – nu ne îmbrăcăm așa acasă, scrie BBC.

„O prietenă americană m-a întrebat recent ce să poarte în primul ei zbor spre Europa. „Vreau să fiu confortabilă, dar și elegantă”, mi-a spus. A apelat la persoana nepotrivită. Ca jurnalistă de turism, fie sunt în misiune, unsă cu cremă de protecție solară, încălțată cu bocanci de drumeție și cărând un rucsac greu ca o carapace de broască țestoasă, fie călătoresc ușor, cu o garderobă capsulă de cinci piese în nuanțe neutre de bej, pentru a lăsa spațiu pentru suveniruri comestibile.

Între timp, multe dintre colegele mele de călătorie defilează în rochii florale, ținute albe de vară sau straturi confortabile, asemănătoare pijamalelor. Uneori îmi zăresc propria reflecție și simt o durere de FOMO. Ar fi trebuit să port o rochie florală pentru a fotografia ruinele? Nici măcar nu am una. Sau poate că, în loc de bocanci greoi de drumeție, m-aș simți mai confortabil într-o pereche de Birkenstock, cu șosete albe groase ridicate până la genunchi”, scrie editorialistul BBC.

Oricât de disparate și uneori dramatice ar putea fi ținutele de călătorie, un lucru este sigur: acasă nu ne îmbrăcăm așa. Deci, de ce ne îmbrăcăm atât de diferit când suntem în vacanță – aproape ca și cum am fi altcineva?

Marta Franceschini, șefa departamentului de comunicare și editorial al Asociației Europene pentru Patrimoniul Modei, spune că garderoba de vacanță a apărut odată cu călătoriile de agrement în secolul al XIX-lea. „Înainte de aceasta, îmbrăcămintea pentru călătorii era în primul rând utilitară, asociată cu migrația, pelerinajul sau expedițiile militare și comerciale”, a explicat ea. Potrivit Franceschini, creșterea clasei de mijloc și extinderea căilor ferate în Europa la mijlocul secolului al XIX-lea au făcut ca stațiunile de pe litoral să devină destinații la modă, determinând dezvoltarea garderobelor de călătorie care îmbinau eleganța cu confortul. Vremea caldă a impus utilizarea unor țesături mai ușoare și mai respirabile, precum inul și mătasea, iar în perioada interbelică, designeri precum Coco Chanel promovau stiluri relaxate, precum tricotaje casual, pantaloni largi și costume de baie.

„Boom-ul economic de după al Doilea Război Mondial, combinat cu apariția aviației comerciale, a democratizat și mai mult călătoriile”, a adăugat Franceschini. „Din anii 1950 până în anii 1970, îmbrăcămintea de agrement a evoluat într-un gen distinct: pantalonii capri, imprimeurile de stațiune, caftanele și colecțiile de croazieră au devenit articole de bază.”

Franceschini observă, de asemenea, că necesitatea de a se îmbrăca pentru temperaturi nefamiliare „permite o anumită relaxare a codurilor vestimentare sociale”.

Asta explică sandalele purtate cu șosete…

Rucsacuri și reacții negative
Și totuși, este o adevăr universal recunoscut că nimeni nu vrea să arate ca un turist.

Publicațiile de lifestyle abundă în articole care îndepărtează călătorii de echipamentul turistic tradițional disprețuit – tricou, rucsac și pălărie – propunând, în schimb, garderobe capsulă inspirate de destinația în sine. Când Vanessa Friedman, criticul șef de modă al New York Times, primește întrebări de la cititori despre cum să nu arate ca un turist în vacanță, ea apelează la localnici pentru a-i cere părerea înainte de a face recomandări. „Cred că oamenii se îmbracă pentru a se integra”, a declarat ea pentru BBC. „Așadar, când călătorești, nu vrei să ieși în evidență.”

Dar dacă termenul „turist” transmite un sentiment de evadare din cotidian, ce este atât de groaznic în a arăta ca unul?

„Există câteva conotații negative interesante legate de a fi turist”, a spus dr. Charlotte Russell, fondatoarea The Travel Psychologist. „Ideea de a fi perceput ca naiv, lipsit de experiență sau de cunoștințe turistice, poate neîndemânatic în ceea ce privește diferențele culturale și potențial victimă a prețurilor nedrepte. Niciunul dintre noi nu vrea să fie astfel, așa că nu este surprinzător că oamenii vor să se diferențieze de aceste stereotipuri.”

Articolul complet, pe BBC.com

Sursa foto: Martinmark | Dreamstime.com