G4Media.ro

De ce cred experții că deciziile luate de Hezbollah sunt cheia crizei…

Sursa foto: ANWAR AMRO / AFP

De ce cred experții că deciziile luate de Hezbollah sunt cheia crizei din Orientul Mijlociu

Acțiunile pe care le va lua gruparea islamistă Hezbollah în perioada următoare, inclusiv o posibilă intensificare a operațiunilor militare împotriva forțelor israeliene sau, dimpotrivă, o evitare a escaladării, ar putea determina modul în care va evolua criza actuală din Orientul Mijlociu, cred unii experți. Printre altele, aceștia consideră că liderii grupării cu baza în Liban, precum și mentorii lor din Iran, nu vor să lanseze un atac total împotriva Israelului de teama declanșării unui război devastator cu Statele Unite. Dar va evita Hezbollah sa atace decisiv Israelul?

Confruntări violente, dar reținute

De la atacul brutal al Hamas de pe 7 octombrie, forțele israeliene (IDF) au fost angajate în schimburi zilnice de focuri cu Hezbollah, un grup militant din Liban, la granița de nord. Potrivit experților, confruntările violente de la frontiera libanezo-israeliană au fost cel mai letale de după 2006, anul în care Israel și Hezbollah au fost angajate într-un conflict major, și probabil ar fi declanșat deja un război total dacă forțele israeliene nu s-ar fi concentrat asupra Hamas.

Liderii Hezbollah s-au întâlnit recent cu Iranul, care susține aripa militară a mișcării. (Hezbollah are legături strânse cu Hamas, care controlează Gaza, și cu Jihadul Islamic, o altă facțiune palestiniană susținută de Iran). Hezbollah a declarat că este în “contact direct cu conducerea rezistenței palestiniene” pe 7 octombrie, ziua în care militanții Hamas au efectuat atacul fără precedent împotriva Israelului, ucigând cel puțin 1.400 de oameni.

De partea lor, oficialii iranieni au avertizat în mod repetat că ar putea fi nevoiți să ia măsuri dacă atacurile împotriva Gaza continuă, iar Teheranul consideră atacurile Israelului asupra poporului palestinian un “act de genocid.”

Există astfel îngrijorări reale că Hezbollah ar putea încerca să deschidă un nou front în războiul Israel-Hamas printr-un atac la scară largă asupra nordului Israelului. Mai ales că liderul adjunct al Hezbollah, șeicul Naim Kassem, le-a spus oficialilor libanezi: “Suntem parte din bătălie.” Iar gruparea susținută de Iran este o amenințare mult mai mare decât Hamas în Gaza. Are un arsenal de aproximativ 150.000 de rachete care sunt mai puternice și mai precise decât cele folosite de Hamas.

Potrivit experților, amenințarea din nordul Israelului, și în special din partea grupării militante Hezbollah, este principalul lucru care îngrijorează acum atât Israelul, cât și Statele Unite.

Michael Oren, fost ambasador israelian în SUA, și-a exprimat temerile că Hezbollah ar putea interveni atunci când Israelul este “deja adânc în interiorul Gazei și este implicat (în lupte) și obosit.”

Dacă se întâmplă acest lucru, Oren a declarat că există posibilitatea ca SUA să-și angajeze puterea aeriană considerabilă pentru a lovi ținte în interiorul Libanului.

La rândul său, Seth Jones – director în cadrul grupului Centre for Strategic and International Studies din Washington – a recunoscut că există riscul extinderii conflictului, dar consideră că acțiunile de descurajare luate de Statele Unite “cresc costurile riscurilor pentru Iran și reprezentanții săi.”

Expertul a spus că dacă Hezbollah s-ar angaja într-o operațiune ofensivă majoră din nordul Israelului, gruparea islamistă “s-ar confrunta probabil cu un răspuns destul de serios.”

Reuters a citat unele surse care au spus că atacurile Hezbollah de până acum au fost concepute pentru a fi limitate și astfel să evite un alt război major.

De partea sa, Tzachi Hanegbi, consilierul pentru securitate națională al premierului israelian Benjamin Netanyahu, a declarat pe 14 octombrie că atacurile din partea Hezbollah par să fie reținute. Hanegbi a avertizat Hezbollah să nu ia măsuri care ar putea duce la “distrugerea Libanului.” De asemenea, ministrul israelian al Apărării a afirmat după o zi că Israelul nu are niciun interes să ducă un război la frontiera sa de nord și că, dacă Hezbollah va acționa cu reținere, atunci Israelul va păstra situația de-a lungul graniței așa cum este ea la momentul actual.

Ce este Hezbollah?

Înainte de a vorbi despre posibilele acțiuni ale Hezbollah în contextul crizei din Orientul Mijlociu, să vedem ce este gruparea islamistă.

Hezbollah este un partid politic musulman șiit și un grup militant cu sediul în Liban, unde extinsul său aparat de securitate, organizația politică și rețeaua de servicii sociale i-au promovat reputația de “stat în stat.”

Gărzile Revoluționare din Iran au fondat Hezbollah în 1982, la mijlocul războiului civil din 1975-90 din Liban. Crearea organizației a făcut parte din efortul Iranului de a-și exporta revoluția islamică din 1979 în regiune și de a lupta împotriva forțelor israeliene după invazia lor în Liban în 1982.

Hezbollah este condus de Sayyed Hassan Nasrallah, care a preluat funcția de secretar general în 1992, după ce Israelul l-a asasinat pe cofondatorul și fostul lider al grupului, Abbas Al-Musawi. Nasrallah supraveghează Consiliul Shura format din șapte membri și cele cinci subconsilii ale sale: adunarea politică, adunarea jihadului, adunarea parlamentară, adunarea executivă și adunarea judiciară. Departamentul de Stat al SUA estimează că Hezbollah are zeci de mii de membri și alți susținători în întreaga lume. Împărtășind ideologia islamistă șiită a Teheranului, Hezbollah a recrutat musulmani șiiți libanezi.

De la crearea sa, grupul a evoluat de la o facțiune obscură la o forță puternic armată, cu o influență majoră asupra statului libanez. Hezbollah controlează o mare parte din zonele cu majoritate șiită din Liban, inclusiv părți din Beirut, sudul Libanului și regiunea de est a Văii Bekaa.

Hezbollah se opune Israelului și puterilor occidentale care operează în Orientul Mijlociu și funcționează ca un aliat al Iranului, cel mai mare sponsor al său.

Statele Unite, unele guverne occidentale și o serie de alte țări aliate ale americanilor din Golf, inclusiv Arabia Saudită, au desemnat Hezbollah o organizație teroristă. Uniunea Europeană clasifică aripa militară a lui Hezbollah drept grup terorist, dar nu și aripa sa politică.

În timp ce alte grupuri au fost dezarmate după războiul civil din Liban, Hezbollah și-a păstrat armele pentru a lupta împotriva forțelor israeliene care ocupau sudul țării, predominant șiit. Ani de război de gherilă au determinat Israelul să se retragă din zonă în 2000.

Hezbollah și-a demonstrat progresele militare în 2006, în timpul unui război de cinci săptămâni cu Israelul, care a izbucnit după ce militanți islamiști au intrat pe terititoriul statului evreu, răpind doi soldați și ucigând alți câțiva.

În cursul conflictului care a urmat, Hezbollah a tras mii de rachete în Israel. Războiul a provocat moartea a 1.200 de oameni în Liban, majoritatea civili, în timp ce 158 de israelieni, cei mai mulți dintre ei soldați, au fost uciși.

Puterea militară a Hezbollah a crescut după ce s-a implicat în războiul civil din Siria, un alt aliat al Iranului în regiune, pentru a-l ajuta pe președintele Bashar al-Assad să lupte cu rebelii musulmani în mare parte suniți.

Hezbollah beneficiază de un arsenal important de arme, inclusiv rachete de precizie și drone, și spune că poate lovi tot teritoriul Israelului. În 2021, liderul Hezbollah, Sayyed Hassan Nasrallah, a declarat că grupul are 100.000 de luptători.

Iranul oferă cea mai mare parte a pregătirii, armelor și finanțării lui Hezbollah, trimițând grupului sute de milioane de dolari în fiecare an, potrivit Departamentului de Stat. Hezbollah primește un nivel mai mic de sprijin din partea regimului lui Bashar al-Assad din Siria, precum și finanțare din partea unor companii legale, a grupurilor criminale internaționale și a diasporei libaneze.

Hezbollah a fost o sursă de inspirație și sprijin pentru alte grupuri susținute de Iran din Orientul Mijlociu. Mișcarea a antrenat grupuri armate în Irak și a luat parte la luptele de acolo. De asemenea, Arabia Saudită a acuzat Hezbollah că a luptat în sprijinul rebelilor Houthi din Yemen, aliați ai Iranului. Hezbollah a negat însă acest lucru.

Experții susțin că influența Hezbollah la Beirut este susținută de arsenalul său sofisticat și de sprijinul multor șiiți libanezi care spun că grupul apără Libanul de Israel. De partea lor, partidele libaneze care se opun Hezbollah afirmă că gruparea a subminat statul și au acuzat mișcarea că a târât unilateral Libanul în conflicte armate.

În prezent, Hezbollah are miniștri în guvern și parlamentari în legislativul de la Beirut.

De-a lungul ultimelor decenii, mișcarea a fost arătată cu degetul pentru mai multe atentate care au vizat cu precădere interese americane, israeliene și occidentale. Oficialii de securitate libanezi și serviciile de informații occidentale au declarat că grupuri legate de Hezbollah au comis atacuri sinucigașe asupra ambasadelor și țintelor occidentale și au răpit occidentali în anii 1980. Unul din grupuri, Jihadul Islamic, care nu are legătură cu organizația palestiniană, ar fi fost condus de Imad Moughniyah, un comandant de top Hezbollah care a fost ucis într-o explozie cu mașină-capcană în Siria în 2008.

Statele Unite consideră grupul Hezbollah responsabil pentru un atentat sinucigaș cu bombă care a distrus cartierul general al pușcașilor marini americani din Beirut în 1983, în care au murit 241 de militari, și un atac sinucigaș în același an asupra ambasadei SUA. Un atentat sinucigaș cu bombă a lovit și o cazarmă franceză din Beirut în 1983, ucigând 58 de parașutiști francezi. (Referindu-se la aceste atacuri și luări de ostatici, liderul Hezbollah a declarat într-un interviu din 2022 că au fost efectuate de grupuri mici care nu au legătură cu grupoarea islamistă).

De partea sa, Argentina a acuzat Hezbollah și Iranul pentru atacul din 1994 asupra unui centru comunitar evreiesc din Buenos Aires, în care 85 de persoane au fost ucise, și pentru atacul din 1992 asupra ambasadei Israelului din Buenos Aires, care a ucis 29 de persoane. Iranul și Hezbollah au negat orice responsabilitate pentru aceste tragedii.

În ultimii ani, alianțele de lungă durată cu Iranul și Siria au transformat Hezbollah într-o forță militară din ce în ce mai eficientă, una despre care experții spun că ar reprezenta o provocare formidabilă în cazul unor noi lupte împotriva inamicului său de lungă durată, Israel. În același timp însă, oficialii Hezbollah și alți lideri din Liban sunt confruntați cu nemulțumirea publică în creștere, pe măsură ce țara este pe marginea prăpastiei, iar puterea politică a Hezbollah se diminuează.

Riscurile extinderii conflictului

În acest context extrem de tensionat, Soufan Center – un grup de reflecție din New York fondat de fostul agent FBI Ali Soufan – a scris că, de la atacul Hamas din 7 octombrie asupra Israelului, diplomații americani, regionali și internaționali s-au străduit să împiedice ca represaliile Israelului, care includ bombardarea a sute de ținte din Gaza, să se extindă într-o conflagrație regională.

Experții cred că cursul conflictului ar putea fi determinat mai ales de deciziile pe care Hezbollah le va lua în perioada următoare. Deocamdată, gruparea islamistă pare să încerce, prin schimburi de artilerie și arme de calibru mic, misiuni cu drone armate și raiduri la sol limitate, să blocheze o parte semnificativă a forțelor IDF la granița de nord a Israelului. Probabil, Hezbollah consideră că acest lucru va împiedica Israelul să lanseze o ofensivă terestră totală împotriva Hamas în Fâșia Gaza. Acest lucru explică de altfel și faptul că Hezbollah a evitat până în prezent să dezlănțuie arsenalul său substanțial de până la 150.000 de rachete și proiectile, unele îmbunătățite cu capacități de ghidare de precizie, împotriva orașelor israeliene.

La rândul lor, nici liderii Hezbollah nu au ordonat forțelor lor, care au experiența unui deceniu de lupte în numele regimului Assad din Siria, să efectueze o incursiune terestră majoră în nordul Israelului.

Analiștii sunt de părere că o ofensivă completă lansată de Hezbollah ar influența fără îndoială cursul conflictului prin forțarea unităților IDF de a lupta pe două fronturi simultan. Gruparea islamistă poate face acest lucru. În primul rând, Hezbollah are capacitatea de a copleși apărarea antiaeriană israeliană, inclusiv Domul de Fier, într-o măsură mult mai mare decât Hamas. Barajele cu rachete ale Hezbollah ar cauza un număr fără precedent de victime civile israeliene și ar perturba viața în centrele urbane din Israel.

Apoi, Hezbollah a demonstrat că are capacitatea de a confrunta Israelul în afara regiunii, așa cum au demonstrat atacurile împotriva intereselor israeliene din Buenos Aires în 1992, respectiv 1994, și asasinarea unor turiști israelieni în Europa în anii 2000.

Pe de altă parte însă, comentatorii afirmă că, deși Hezbollah are motive să escaladeze conflictul împotriva Israelului, există și factori importanți care ar putea determina mișcarea islamistă să evite să se implice în războiul dintre Israel și Hamas. De exemplu, analistii cred că, dacă Hezbollah s-ar alătura conflictului, motivațiile sale ar fi menite în primul rând să prevină o înfrângere a Hamas, care ar slăbi semnificativ influența Hezbollah în fața Israelului și a sponsorilor Hezbollah din Teheran.

În acest context, Imad Harb, director de cercetare și analiză la Arab Center din Washington, a afirmat recent că este sceptic cu privire la invadarea Israelului de către Hezbollah în contextul unei perioade de tulburări economice în Liban, dar acest lucru depinde și de dorințele Iranului și de modul în care se desfășoară operațiunea israeliana din Gaza.

“Dacă Hamas este învins,” a spus expertul, acest lucru “este o amenințare împotriva (Hezbollah), deoarece Hamas nu mai este acolo (în Gaza).”

Iranul a reușit să facă presiuni asupra Israelului – și a Statelor Unite – prin promovarea publică a suprijinului acordat unei așa-numite “axe de rezistență” mai largi, constând dintr-o varietate de facțiuni armate ce acționează la granițele Israelului și în alte părți din regiune. Atât Hezbollah, cât și Hamas sunt piloni cheie ai acestei lupte, iar o eventuală pierdere suferită de Hamas ar reprezenta un regres atât pentru Iran, cât și pentru Hezbollah.

Mai mult, o decizie a secretarului general al Hezbollah de a nu participa la lupte va pune sub semnul întrebării identitatea Hezbollah ca “mișcare de rezistență” împotriva Israelului – o identitate creată atunci când fondatorii Hezbollah și-au impulsionat aderenții să lupte împotriva invaziei Israelului în Liban în 1982. (De altfel, pretenția Hezbollah că reprezintă rezistența Libanului față de Israel servește drept justificare pentru a menține o miliție independentă ca o excepție recunoscută de la Acordurile de la Taif din 1989, intermediate de Arabia Saudită, care impuneau desființarea tuturor celorlalte miliții).

Cu toate acestea, riscurile ca Hezbollah să se alăture efortului de război al Hamas sunt formidabile și explică, fără îndoială, ezitarea mișcării de a-și angaja forțele și arsenalul în luptă. Percepția provocărilor cu care se confruntă Hezbollah ar putea explica reticența de până acum al lui Nasrallah de a amenința în mod specific că va interveni dacă Israelul invadează Fâșia Gaza.

La 23 octombrie, aniversarea a 40 de ani de la atacul sinucigaș al Hezbollah împotriva cazărmii infanteriștilor americani din Beirut, Nasrallah s-a întâlnit cu lideri de rang înalt ai Hamas și Jihadului Islamic Palestinian (PIJ). Potrivit unei declarații Hezbollah, cei trei “au convenit asupra următorilor pași” pe care ei, împreună cu alți militanți susținuți de Iran, ar trebui să îi ia în această “etapă sensibilă” din Orientul Mijlociu.

Așa cum au remarcat însă analiștii, Hezbollah nu a specificat ce pași au fost de acord să întreprindă cei trei, sugerând că mișcarea nu a vrut să emită amenințări pe care nu are intenția să le pună în practică.

Liderii Hezbollah par să ia în serios avertismentele din partea SUA – susținute de desfășurarea a două grupuri navale de atac, zeci de avioane de luptă, trupe și baterii de apărare aeriană – că actorii anti-Israeli din regiune nu trebuie să caute să extindă conflictul. Un eventual război cu IDF ar distruge o mare parte din infrastructura militară a Hezbollah-ului, iar o confruntare cu Statele Unite – dacă ar avea loc – ar putea reduce rolul Hezbollah ca putere majoră în Liban și în regiune pentru viitorul apropiat.

Probleme pentru gruparea islamistă

Hezbollah suferă, de asemenea, de provocări politice care nu sunt valabile în mod neapărat în cazul Hamas. În Liban, Hezbollah a devenit principalul reprezentant al comunității musulmane șiite, care constituie o pluralitate, dar nu o majoritate a populației libaneze. Principalele comunități religioase includ creștini, dintre care unul, conform Acordurilor de la Taif, ocupă postul de președinte; musulmani suniți, dintre care unul servește ca prim-ministru; și musulmani șiiți, dintre care unul este președintele Parlamentului.

În rândul comunității șiite, mulți resping gruparea Hezbollah ca reprezentant al lor din cauza afilierii strânse a acesteia cu Iranul, care este în mare parte persan din punct de vedere etnic, precum și a angajamentului său față de ideologia islamistă și a utilizării repetate a violenței pentru atingerea obiectivelor politice.

De exemplu, în timpul războiului din 2006 dintre Hezbollah și Israel, mulți libanezi s-au opus eforturilor Hezbollah – fără un vot al Parlamentului libanez sau autorizarea președintelui sau a primului ministru – de a provoca un război cu Israelul care a dus la distrugerea pe scară largă a infrastructurii și capacității economice a Libanului.

La sfârșitul lunii octombrie, ambasadorul SUA în Liban, Dorothy Shea, s-a referit la opoziția largă față de rolul autoproclamat al Hezbollah ca “stat în stat,” spunând: “Noi (Satele Unite) respingem, iar poporul libanez respinge, amenințările unora de a trage Libanul într-un nou război. Continuăm să nu recunoaștem vreo încercare de a modela viitorul regiunii prin intimidare, violență și terorism.”

Cu 13 membri în parlamentul cu 128 de membri, câteva zeci de aliați în legislativul de la Beirut și cu unii dintre membrii săi care servesc ca miniștri ai cabinetului, Hezbollah face parte din structura de guvernare a Libanului și are responsabilitatea pentru siguranța și bunăstarea economică a tuturor cetățenilor libanezi.

Complicând calculele Hezbollah este realizarea, de către liderii săi, că gruparea islamistă nu se bucură de un sprijin larg în lumea arabă sau în comunitatea internațională. Spre deosebire de Hamas, Hezbollah nu poate pretinde rolul de reprezentant al unui popor care este oprimat sau care suferă din cauza ocupației și a politicile israeliene. În 2000, parțial din cauza atacurilor Hezbollah, forțele israeliene s-au retras de pe tot teritoriul rămas din sudul Libanului pe care l-a ocupat după 1982.

Și mai semnificativ, lumea arabă și lumea musulmană în general sunt în mare parte sunnite, iar Hezbollah este văzut pe scară largă ca o mișcare exclusiv șiită aliată cu principala putere șiită a regiunii, Iran. Multe dintre statele arabe, în special Arabia Saudită, au căutat să slăbească politic Hezbollah în Liban, ca parte a luptei lor mai ample împotriva guvernului de la Teheran. În același timp, multe dintre statele arabe au acum tratate de pace cu Israelul – încheiate în mare parte pentru a contracara Iranul – și nu ar susține Hezbollah dacă mișcarea ar intra cu forță în războiul din Orientul Mijlociu.

Concluzia analiștilor este că factorii care argumentează împotriva escaladării acțiunilor Hezbollah împotriva Israelului par, cel puțin în faza actuală a acestui conflict, să cântărească mai mult decât acele considerații care ar putea obliga Hezbollah să se alăture Hamas într-o luptă totală cu forțele israeliene. Așa cum scris și Foreign Affairs, Hezbollah ar putea fi reticent să se implice prea mult în conflict, având în vedere riscul de a-și pune în pericol poziția politică de-acasă.

Sau, pur și simplu, Hezbollah a luat de data aceasta în serios avertismentele repetate lansate de americani în ultimele săptămâni. “Urmărim foarte serios interesele noastre de securitate națională în regiune,” a afirmat recent John Kirby, coordonatorul de comunicații strategice al Consiliului Național de Securitate de la Casa Albă, referindu-se la trimiterea în regiune de grupuri navale, cu portavioane, distrugătoare și avioane de atac, menționând că scopul întăririi forței SUA în zonă este acela “de a acționa ca un factor de descurajare pentru orice alt actor, inclusiv pentru Hezbollah, care ar putea crede că extinderea acestui conflict este o idee bună.”

Un avertisment lansat și de șeful diplomației americane, Anthony Blinken, care a remarcat că au fost desfășurate mijloace militare suplimentare ale Statelor Unite în regiune “nu pentru a provoca, ci pentru a descuraja, pentru a clarifica că, dacă cineva încearcă să facă ceva, suntem acolo.” În timp ce, la Casa Albă, președintele Joe Biden a folosit în mod repetat expresia ‘Nu o faceți!’ pentru a-i avertiza pe inamicii Israelului, inclusiv Hezbollah, împotriva încercării de a profita de situația fierbinte din regiune.

Surse: Reuters, Washington Post, Soufan Center, Council of Foreign Relations, Foreign Affairs

Susține-ne activitatea G4Media logo
Donație Paypal recurentă

Donează lunar pentru susținerea proiectului G4Media

Donează prin Transfer Bancar

CONT LEI: RO89RZBR0000060019874867

Deschis la Raiffeisen Bank
Donează prin Patreon

Donează

Citește și...