De ce contează Hannah Arendt (Op-ed)

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne in Discover

Primele cărți le-am citit în franceză. Aveam 20 de ani, m-au cucerit erudiția și neliniștea eseurilor filosofico-politice. Hannah Arendt a întruchipat principiul responsabilității intelectuale. Predau de mulți ani cursuri despre totalitarism, demonism, revoluții, nihilism.

Hannah Arendt este mereu prezentă în prelegerile mele. Cine a citit “Diavolul în istorie” știe cât de îndatorat îi sunt marii gânditoare pentru înțelegerea problemei Răului în lumea modernă. Conceptul arendtian de totalitarism a fost îmbrățișat de intelectuali critici precum Václav Havel, Adam Michnik, Monica Lovinescu, Elena Bonner.

Mai ales acum, reflecțiile ei despre Răul radical și despre Răul banal sunt de o incandescență actualitate. Holocaustul nu ar fi putut să se producă fără dezumanizarea, stigmatizarea Celuilalt. Înainte de genocid a fost masacrul în efigie. Atunci când o întreagă categorie umană este “comprimată” într-o formulă de tip “păduchi” sau, precum Trump despre imigranții din Somalia, drept “garbage”, umanitatea însăși este degradată, umilită și amenințată.

Despre aceste lucruri intenționez să le vorbesc studenților mei azi în seminarul intitulat “Political Radicalism: Comparative Perspectives on Communism and Fascism”. Hannah Arendt s-a stins din viață pe 4 decembrie 1975. Opera ei este unul din acele faruri statornice și stăruitoare care ne ajută să nu ne rătăcim în noaptea totalitară.

“It was this absence of thinking that awakened my interest. Is evil-doing … possible in default of not just ‘base motives’ … but of any motives whatever? … Might the problem of good and evil, our faculty for telling right from wrong, be connected with our faculty of thought?” (Hannah Arendt, Life of the Mind).