De ce contează cu adevărat explozia podului: pierderea Crimeei l-ar putea termina pe Putin/Atacul asupra punctului de trecere în Crimeea este un atac direct asupra autorității președintelui Rusiei, scrie Mark Galeotti în The Times

Când Vladimir Putin a inaugurat Podul Crimeei, care traversează strâmtoarea Kerci pe o distanță de 19 km în 2018, el a salutat-o ca pe un „miracol” și a savurat momentul său de triumf: la patru ani după anexarea ilegală a peninsulei, iată dovada că Crimeea va fi rusească pentru totdeauna, scrie Mark Galeotti în The Times.

Atacul îndrăzneț de sâmbătă dimineață împotriva podului rutier și feroviar a fost o declarație și mai puternică: o lovitură directă dată autorității lui Putin și una care semnalează faptul că Crimeea însăși ar putea fi următoarea pe agenda Kievului. Explozia a distrus cel puțin două dintre deschiderile de beton ale podului și a făcut ca o parte din carosabil să cadă în mare.

Oficialii antiterorism de la Moscova au dat vina pe o „bombă”, aparent ascunsă într-un camion condus de partea rusă. Politicienii de la Kiev nu și-au asumat în mod direct responsabilitatea pentru atac – și chiar au sugerat că acesta a fost un simptom al luptelor interne din cadrul regimului lui Putin.

Oricum ar fi fost realizat, epava fumegândă și jubilarea de pe rețelele de socializare ucrainene au servit ca o reamintire a faptului că un număr tot mai mare de oameni sunt hotărâți să se asigure că Crimeea nu mai este rusă pentru mult timp.

Sabotaj sau terorism intern?

Deși Kievul nu și-a asumat în mod oficial responsabilitatea pentru bombardament, președintele parlamentului din Crimeea, Vladimir Konstantinov, a dat vina pentru explozii pe „vandalii ucraineni, care au reușit în cele din urmă să își întindă mâinile pline de sânge până la podul din Crimeea”.

Dacă a fost un atac ucrainean, atunci este încă un exemplu al capacității Kievului de a depăși așteptările. Podul era protejat de mai multe niveluri de apărare care ar fi trebuit să facă imposibilă o astfel de operațiune. Cu toate acestea, a căzut victimă unei forme de atac cu tehnologie relativ redusă, un camion capcană, care a aprins și vagoanele de combustibil ale unui tren care trecea pe podul feroviar.

Cum camionul era înmatriculat și condus din sudul Rusiei, au apăut speculații că acesta a fost un act de terorism comis de activiștii anti-Kremlin interni. Este greu de știut ce este mai jenant pentru agențiile de securitate și mai îngrijorător pentru Putin: faptul că sabotorii ucraineni ar putea organiza un astfel de atac sau că forțele care se opun războiului sunt dispuse și capabile să desfășoare astfel de operațiuni.

Acest lucru ar părea să reprezinte un eșec al Serviciului Federal de Securitate, FSB. Vechiul serviciu al lui Putin a evitat până acum orice repercusiuni reale ale războiului, chiar dacă pare să fi fost unul dintre cei mai înfocați susținători ai invaziei inițiale. Va fi semnificativ dacă eșecurile sale vor începe să primească multă atenție în Rusia, deoarece criticile aduse FSB-ului reprezintă adesea o critică indirectă la adresa lui Putin.

Strategia trebuie revizuită

La fel de imediată este și provocarea pe care acest lucru o reprezintă pentru armata rusă, o durere de cap suplimentară nedorită pentru noul comandant general al „operațiunii militare speciale”, generalul Serghei Surovikin, care este un comandant competent, cu o reputație de brutalitate și cruzime, dar și un general luptător care ar fi putut spera să organizeze cel puțin câteva contraofensive locale pentru a diminua avansurile ucrainenilor în sudul și estul țării lor.

Acest lucru a devenit mult mai dificil, deoarece podul era o linie de aprovizionare cheie pentru Crimeea și forțele rusești din Kherson, capabilă să transporte 13 milioane de tone de marfă pe an. Chiar dacă tronsonul de drum va fi reparat, acest lucru va fi acum foarte limitat.

Rușii vor fi nevoiți să se bazeze pe transportul maritim și pe ruta terestră de-a lungul țărmului nordic al Mării Azov. Dar acestea se află în raza de acțiune a artileriei ucrainene, care a lovit legătura feroviară de la Tokmak, în regiunea Zaporijia. Stilul de război al Rusiei, bazat pe artilerie grea, depinde de un flux constant de sprijin.

În plus, majoritatea covârșitoare a noilor soldați recrutați în urma mobilizării lui Putin nu se află încă în teatrul de operațiuni. Dacă sunt întăriți la Herson sau în Crimeea, ei vor trebui acum să fie mutați și pe rute mai ocolite, mai dificile și mai periculoase.

Umilirea lui Putin

Vineri, Putin își sărbătorea cea de-a 70-a aniversare cu un tractor primit în dar de la dictatorul belarus, Alexander Lukașenko, și un munte de pepeni de la președintele Tadjikistanului, Emomali Rahmon. A doua zi, el se confrunta cu o criză care îi subminează eforturile de a prezenta războiul altfel decât ca pe un eșec umilitor.

Podul a simbolizat reunificarea Crimeei cu Rusia. Deși nu a fost distrus, Putin s-a identificat îndeaproape cu podul, conducând primul camion pe carosabil atunci când a fost deschis. Prin urmare, aceasta este o lovitură nu doar pentru mândria națională rusă, ci și, în mod special, pentru cea a lui Putin.

Atacul a generat deja o multitudine de meme triumfătoare și comentarii triumfătoare pe rețelele de socializare („arsură bolnavă”, a scris pe Twitter contul oficial al guvernului ucrainean) și, chiar mai mult decât scufundarea navei amiral rusești Moskva din Marea Neagră în aprilie, scoate în evidență foarte vizual eșecurile Kremlinului.

O populație vulnerabilă

Mai puțin mediatizate, dar fără îndoială mai semnificative, au fost cozile care s-au format rapid sâmbătă în supermarketurile din Crimeea. Mihail Razvojayev, guvernatorul orașului naval Sevastopol, a declarat localnicilor: „Nu suntem izolați de continent! Păstrați-vă calmul. Nu intrați în panică”. În timp ce cele două milioane de persoane care trăiesc în peninsulă vor trebui să fie aprovizionate, este clar că acestea nu prea au încredere că bunăstarea lor va fi o prioritate pentru Putin.

Deși Moscova susține că legătura feroviară va fi redeschisă în scurt timp, reconstruirea completă a secțiunii rutiere ar putea dura mai mult de o lună, presupunând că nu vor fi alte atacuri.

Este Crimeea în joc?

Răspunsul oficial al Kremlinului este de a minimiza atacul. Podul a fost doar avariat, nu distrus, există legături de transport alternative, iar reparațiile au început deja: nimic de văzut aici.

În particular, demnitarii de la Moscova trebuie să fie furioși și, foarte probabil, îngrijorați. Kievul a lansat deja atacuri asupra unor ținte din Crimeea, dar până de curând ucrainenii nu au fost în măsură să lanseze o operațiune credibilă pentru a recuceri peninsula și se pare că nu au considerat-o o prioritate.

În parte, acest lucru a reflectat modul în care aliații americani și europeni îi îndemnau cu tărie în culise să nu facă o astfel de mișcare. Crimeea nu este doar puternic apărată; este, de asemenea, un teritoriu pe care majoritatea rușilor – indiferent dacă îl susțin sau nu pe Putin – consideră că le aparține de drept, după ce a fost transferată sub control ucrainean abia în 1954, când cele două țări erau încă părți ale aceleiași națiuni: Uniunea Sovietică.

Indiferent ce ar putea spune Putin despre celelalte regiuni ocupate ale Ucrainei, care acum sunt rusești „pe baza afinității noastre istorice”, nu există nicio dovadă că rușii obișnuiți au sentimente puternice față de acestea. Crimeea este diferită, iar pierderea ei ar afecta speranțele lui Putin de a fi amintit ca un mare constructor al statului rus. De asemenea, ar putea fi ultima picătură care să-l doboare.

Reacția podului

De la anexarea unor părți din patru provincii ucrainene la sfârșitul lunii trecute, comandanții de la Kiev l-au pus pe Putin în fața unui bluf. Aceștia au continuat să atace forțele rusești din Luhansk, Donețk, Zaphorijie și Herson. Crimeea și-a pierdut statutul unic de enclavă ocupată care fusese absorbită de Rusia. Kievul consideră acum în mod clar că și Crimeea este din nou în joc. Acest atac ar putea fi un prim pas pentru recucerirea acesteia, prin tăierea arterei principale de realimentare, înainte de un atac care să ocolească Herson și să lovească direct în istmul Perekop care duce în Crimeea. Sau ar putea fi o altă manevră ucraineană, o manevră de diversiune pentru a-l determina pe Putin să-și concentreze atenția și forțele acolo, în timp ce Kievul lovește în altă parte.

Aceasta a ridicat miza. Chiar în momentul în care Occidentul începe să se îngrijoreze cu privire la riscul ca Putin să folosească arme nucleare tactice, o amenințare serioasă la adresa Crimeei ar putea reprezenta genul de provocare care să-l facă să simtă că nu are altă alternativă decât să escaladeze. Să pierzi podul este o rușine; să pierzi Crimeea ar putea fi de neconceput.