De ce a câştigat CTP procesul în cazul „Dăncilă, pavian cu mantie”. Judecătoare: Nu a fost o remarcă anti-feminină, ci una de ordin estetic, iar jurnaliştilor le este permis să exagereze, să provoace, atunci când critică politicieni

Judecătoarea Amelia Raluca Onişor de la Secţia Contencios a Curţii de Apel Bucureşti (de remarcat că e vorba de un magistrat femeie!) a motivat decizia de a-i da câştig de cauză jurnalistului Cristian Tudor Popescu (CTP) în procesul cu Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării (CNCD). ”Felul în care este aranjată podoaba capilară a prim-ministrului în cadrul apariţiilor sale publice excedează aspectelor legate de viaţa privată a acestuia, iar dezbaterile sunt justificate în măsura în care privesc modalitatea în care se prezintă în public o persoană cu o astfel de funcţie în stat”, se arată în motivarea consultată de G4Media.ro. CTP a fost amendat cu 1000 de lei după ce, în februarie, la numirea în funcţia de premier, a comparat-o pe Viorica Dăncilă cu un pavian cu mantie (o specie de babuin) din pricina coafurii. CTP a fost acuzat de CNCD de hărţuire prin discriminare şi încălcarea demnităţii umane.

Curtea a conchis că nu poate fi vorba de aşa ceva, cele două capete de acuzare aduse lui CTP nu stau în picioare. Potrivit judecătoarei, nu suntem în faţa unei discriminări de gen, nu a fost vorba de o remarcă anti-feminină, ci jurnalistul a avut o obiecţie estetică, subiectivă, privind coafura premierului la acel moment şi a considerat-o inadecvată. CTP nu s-a legat de vreun defect fizic imuabil (dacă ar fi existat), ci de ceva revocabil din înfăţişarea premierului, ceva care putea fi schimbat. De altfel, Dăncilă şi-a schimbat coafura după remarca acidă a jurnalistului şi după hohotele de râs de pe reţelele de socializare.

Judecătoarea a conchis că, potrivit CEDO, limitele libertăţii de exprimare în ce priveşte persoanele publice sunt mai laxe, iar jurnalistul nu i-a încălcat premierului dreptul la viaţa privată întrucât o remarcă privind înfăţişarea unei persoane publice nu ţine exclusiv de viaţa privată a acesteia. Judecătoarea a citat din jurisprundenţa CEDO şi a arătat că jurnaliştilor le este permis să exagereze, să provoace atunci când critică persoane publice. De asemenea, a subliniat magistratul, nu a fost vorba de ceva repetitiv, CTP a făcut o singură dată remarci estetice, subiective, din poziţia sa de jurnalist, la adresa premierului, nu de mai multe ori.

În ce priveşte primul capăt de acuzare, hărţuirea prin discriminare, Curtea a arătat:

„Condiţiile încadrării faptei în sfera hărţuirii prevăzute de art. 2 alin. (5) din OG nr. 137/2000 sunt următoarele:

1. existenţa unei acţiuni sau a mai multor acţiuni recurente, întemeiate pe unul dintre criteriile prevăzute de lege, inter alia, pe criteriu de gen;

2. crearea unui cadru intimidant, ostil, degradant ori ofensiv pentru o persoană determinată.

Curtea constată că, referitor la fapta imputată reclamantului, niciuna dintre cerinţele evocate anterior nu este îndeplinită”, a arătat judecătoarea Onişor.

Magistratul a detaliat. „Curtea menţionează că discriminarea pe criteriul genului presupune ca făptuitorul să realizeze fie o diferenţiere între persoane, fie o excludere a unei persoane pe baza genului acesteia, faptă care să aibă ca efect sau scop slăbirea ori anularea recunoaşterii sau exercitării unor drepturi sau libertăţi individuale a persoanei în discuţie, în domenii precum cel politic, economic, social, cultural, civil.

Or, în speţă, reclamantul a făcut o afirmaţie legată de aspectul coafurii unei persoane publice. O faptă de discriminare întemeiată pe acest criteriu ar fi trebuit în mod necesar să reflecte o prejudecată legată de genul feminin al persoanei discriminate, de anumite trăsături fizice sau de personalitate ale acesteia, în contrast cu cele ale unei persoane de sex masculin. Nu rezultă din susţinerile acestuia că alegaţia în cauză, analizată ca atare, dar şi în contextul întregii dezbateri audio-vizuale la care a luat parte, s-a întemeiat pe un stereotip legat de genul feminin al persoanei în discuţie. Reclamantul ar fi putut, în egală măsură, să folosească o atare comparaţie indiferent de sexul persoanei vizate, o restrângere neputând fi realizată pe criteriul genului decât în mod forţat şi prin denaturarea susţinerilor reclamantului.

Totodată, trebuie subliniat că, în hotărârea atacată, CNCD s-a limitat doar să indice generic existenţa unei astfel de încălcări, fără a expune detaliat în ce a constat tratamentul diferenţiat la care ar fi fost supus prim-ministrul în cauză faţă de o persoană aparţinând genului masculin”, a arătat judecătoarea-

Comparaţia folosită de reclamant nu poate fi percepută prin filtrul vreunui alt criteriu enumerat la art. 2 alin. (5) din OG nr. 137/2000, întrucât coafura prim-ministrului reprezintă exclusiv o alegere estetică, fără legătură cu vreunul dintre criteriile enunţate în textul legal anterior amintit.

În ce priveşte caracterul repetitiv al afirmaţiilor lui CTP, Curtea de arătat. „Fapta imputată reclamantului este constituită dintr-un act material singular, care ar putea fi circumscris elementului material al contravenţiei numai dacă ar avea o gravitate semnificativă, reflectată în crearea unui cadru intimidant, ostil, degradant ori ofensiv pentru persoana vizată şi dovedită prin însăşi săvârşirea faptei.

Critica reclamantului nu are astfel de însuşiri, din moment ce, după cum s-a precizat mai sus, coafura persoanei în discuţie este voluntară şi nu este legată de o caracteristică fizică imuabilă. Astfel cum s-a susţinut în cererea de chemare în judecată, reclamantul a intenţionat să evidenţieze o presupusă inadecvare a felului în care se prezintă în public un prim-ministru.

În plus, din perspectiva libertăţii de exprimare, potrivit unei jurisprudenţe constante a Curţii Europene a Drepturilor Omului, limitele criticilor admisibile în cazul unui politician sunt mult mai laxe în comparaţie cu cel al unui simplu particular, în lumina calităţii acestuia de persoană publică (a se vedea în acest sens Hotărârea Lingens împotriva Austriei din 8 iulie 1986 …). De asemenea, este mai puţin importantă forma concretă de expresie, care poate fi chiar şi injurioasă (Hotărârea Oberschlick împotriva Austriei din 23 mai 1991 …), sub rezerva că cele afirmate să nască o dezbatere de interes public, fără a viza în mod exclusiv viaţa privată a omului public (Hotărârea Tammer împotriva Estoniei din 6 februarie 2001 …).

Or, felul în care este aranjată podoaba capilară a prim-ministrului în cadrul apariţiilor sale publice excedează aspectelor legate de viaţa privată a acestuia, iar dezbaterile sunt justificate în măsura în care privesc modalitatea în care se prezintă în public o persoană cu o astfel de funcţie în stat.

În consecinţă, Curtea constată că nu sunt îndeplinite cerinţele prevăzute la art. 2 alin. (5) din OG nr. 137/2000 referitor la încadrarea juridică a faptei reclamantului în noţiunea de hărţuire prin discriminare.

În ce priveşte al doilea capăt de acuzare adus de CNCD jurnalistului, încălcarea demnităţii, judecătoarea a conchis că nici acesta nu stă în picioare.

„Pentru a intra în domeniul de aplicare material al prevederilor art. 15 din actul normativ citat anterior, fapta imputată trebuie să îndeplinească următoarele cerinţe:

1. să fie manifestată în public

2. fie să aibă caracter de propaganda naţionalist-şovină, de instigare la ură rasială sau naţională, fie să aibă drept scop sau să vizeze atingerea demnităţii ori crearea unei atmosfere de intimidare, ostile, degradante, umilitoare sau ofensatoare

3. să fie legate de apartenenţa persoanei la o anumită rasă, naţionalitate, etnie, religie, categorie socială sau la o categorie defavorizată ori de convingerile, sexul sau orientarea sexuală a acestuia.

Cele trei condiţii sunt cumulative, astfel că, în lumina celor statuate (mai sus – n.r.), se observă <<prima facie>> caracterul neîntemeiat al imputării unei astfel de fapte în sarcina reclamantului. Totuşi, Curtea consideră necesar să clarifice anumite aspecte particulare referitoare la pretinsa atingere adusă demnităţii persoanei vizate.

Demnitatea persoanei reprezintă una dintre valorile matriciale ale reglementărilor privind drepturile şi libertăţile cetăţeneşti, o valoare intrinsecă fiinţei umane. Conform art. 1 alin. (3) din Constituţie, „demnitatea omului, drepturile şi libertăţile cetăţenilor, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme”. Demnitatea şi libertatea de exprimare se limitează reciproc, după cum semnalează şi art. 30 alin. (6) din legea fundamentală, având exigenţe contradictorii, iar concilierea acestora trebuie să se analizeze în fiecare caz particular.

Trebuie să se reamintească faptul că, potrivit unei jurisprudenţe constante a Curţii Europene a Drepturilor Omului, presa îndeplineşte un rol esenţial într-o societate întemeiată pe valori democratice. Deşi nu trebuie să depăşească anumite limite, în special în ceea ce priveşte reputaţia şi drepturilor altora, îndatorirea acesteia este, totuşi, de a împărtăşi informaţii şi idei în toate sferele interesului public (a se vedea în special Hotărârea Lombardo şi alţii împotriva Maltei din 24 iulie 2007 …). Societăţile democratice nu pot funcţiona adecvat în lipsa protejării libertăţii de a critica politicienii care deţin funcţii importante în stat. În opinia Curţii de la Strasbourg, astfel de politicieni pot fi criticaţi mai aspru tocmai din acest motiv, fiind obligaţi să accepte interesul crescut al publicului faţă de ei.

Aşadar, reclamantului, în calitate de jurnalist, trebuia să i se recunoască şi dreptul de a recurge la o anumită doză de exagerare, chiar de provocare, cu privire la un politician precum persoana vizată în cauză, fără a se considera că afirmaţiile referitoare la o alegere revocabilă de natură estetică a acestuia îi pot leza demnitatea.

În plus, spre deosebire de criticile care se întemeiază pe acţiuni ale politicienilor a căror veridicitate nu poate fi determinată în mod facil de public, susţinerile reclamantului s-au bazat pe un aspect uşor de stabilit – înfăţişarea publică a acestuia – şi au comportat, încă de la început, o notă de subiectivism, care nu a fost ascunsă publicului.

În astfel de condiţii, ţinând seama şi de precizările anterioare referitoare la natura criticilor efectuate, ingerinţa adusă libertăţii de expresie a reclamantului nu este justificată de o nevoie socială imperioasă, precum protecţia drepturilor sau intereselor altei persoane.

În consecinţă, Curtea observă că nu sunt îndeplinite cerinţele prevăzute la art. 15 din OG nr. 137/2000, pentru a considera că fapta reclamantului a avut drept scop sau urmare atingerea demnităţii ori crearea unei atmosfere de intimidare, ostile, degradante, umilitoare sau ofensatoare pentru persoana publică vizată. Se constată astfel că Hotărârea nr. 51/31.01.2018 a Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării este nelegală în ceea priveşte punctele 1, 3 şi 5 din dispozitiv care se referă la reclamant, motiv pentru care aceasta va fi anulată în limitele precizate”, a arătat judecătoarea Onişor în motivare, consultată de G4Media.ro.

A obligat CNCD să îi plătească daune de 1 leu lui CTP şi cheltuielile de judecată. Nu doar că a anulat amenda primită, dar judecătoarea a obligat CNCD să îi achite jurnalistului daune de 1 leu, cât a solicitat, şi să îi plătească cheltuielile de 416 lei cu avocaţii.

Context. Jurnalistul Cristian Tudor Popescu a câştigat pe 19 iunie procesul intentat Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării (CNCD), care l-a amendat cu 1.000 de lei pentru că a comparat coafura premierului Viorica Dăncilă cu cea a unui pavian cu mantie. Decizia Curţii de Apel nu este definitivă şi poate fi atacată de CNCD. Iinstituţia s-a autosesizat după declaraţiile făcute în ziua în care Viorica Dăncilă a fost propusă pentru funcţia de premier. În februarie, colegiul director a votat unanim decizia prin care CTP a fost amendat contravenţional cu 1.000 de lei, considerând că asocierea reprezintă hărţuire prin discriminare şi încalcă dreptul la demnitate.

”Încep să mă gândesc că Susănica Gâdea (membră marcantă a regimului ceauşist) sau Maria Bobu (fosta soţie a lui Emil Bobu) erau nişte lumini în guvernul lui Ceauşescu din anii 80. Cum a ajuns această doamnă? Nu pot să mă abţin… E incorect ce fac… Coafura aceasta îmi aminteşte de pavianul cu mantie (babuin), o specie pe cale de dispariţie. Nu pot să nu mă gândesc, este exact modul cum e aşezată podoaba capilară a pavianului cu mantie”, a declarat la acel moment Cristian Tudor Popescu, pentru Digi24.