Danemarca nu se teme doar de ambițiile lui Trump privind Groenlanda: separatismul reapare în Insulele Feroe

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne in Discover

Analiză El Pais, via Rador: Arhipelagul Insulele Feroe, care face parte din Regatul Danemarcei, menține legături comerciale cu Rusia, o relație care stârnește nedumerire la Bruxelles. Afișele electorale se suprapun în aceste zile pe străzile înguste și îngrijite din Tórshavn, capitala Insulelor Feroe. Locuitorii săi se confruntă cu o dublă întâlnire cu urnele: marți vor participa la alegerile parlamentare daneze; joi, la alegeri care generează un interes mult mai mare, deoarece își vor alege noii membri ai propriului parlament.

Acest arhipelag atlantic îndepărtat, parte a Regatului Danemarcei, deși menține acorduri comerciale controversate cu Rusia, a dobândit o importanță tot mai mare pe scena geopolitică. Și, spre deosebire de Groenlanda – care, confruntată cu amenințările din partea lui Donald Trump, a optat pentru consolidarea legăturilor cu Copenhaga – aici, sentimentul de independență a reapărut puternic în cadrul clasei politice feroeze.

Insulele Feroe, 18 insule vulcanice în mijlocul Atlanticului, unde oile sunt mai numeroase decât oamenii, sunt, împreună cu Groenlanda, ultimele vestigii ale fostului imperiu danez, care controla cândva Islanda și mai multe colonii din Caraibe, Africa și Asia. Timp de decenii, partidele politice ale arhipelagului au fost împărțite între cei care susțineau independența și cei care favorizau menținerea și chiar consolidarea relației cu Copenhaga. Această diviziune politică, însă, s-a estompat în ultimii ani. Anul trecut, cinci dintre cele șase partide reprezentate în Logting (Parlamentul Feroez) au semnat un acord pentru a avansa procesul de autodeterminare. Cel puțin pe hârtie, acestea intenționează să facă acest lucru fără o ruptură completă cu Regatul, aspirând la o „soluție cu trei state”, un fel de Commonwealth nordic în care Danemarca, Groenlanda și Insulele Feroe să devină parteneri egali.

Johan Dahl, un politician veteran în vârstă de 66 de ani, este unul dintre candidații din partea Sambandsflokkurin (Partidul Uniunii), singurul partid care respinge categoric procesul secesionist. „Trebuie să fim realiști. Dacă Insulele Feroe ar deveni o țară independentă, fiind un teritoriu atât de mic în mijlocul pustietății, am fi neprotejați, cu atât mai mult în aceste vremuri, și nu cred că ar fi ușor să ne menținem calitatea vieții”, rezumă el situația. „Este mult mai în interesul nostru să păstrăm uniunea cu Danemarca și Groenlanda”.

O economie înfloritoare, din ce în ce mai puțin dependentă de subvențiile daneze, a alimentat mișcarea de independență. Situate între Scoția și Islanda, Insulele Feroe sunt o putere majoră în domeniul pescuitului: prind mai multe tone de pește în fiecare an decât Franța și aproape la fel de mult ca Spania. PIB-ul lor pe cap de locuitor îl depășește pe cel al Danemarcei, șomajul se situează în jurul a 1%, iar arhipelagul se mândrește cu o infrastructură uimitoare, cum ar fi tunelurile subacvatice care leagă unele dintre insulele sale principale și chiar singurul sens giratoriu din lume construit sub apă.

În 1946, insulele Feroe au votat într-un referendum în favoarea secesiunii cu o marjă extrem de mică. Deși Parlamentul local a declarat independența, regele Christian al X-lea a refuzat să o recunoască, argumentând că, dacă voturile albe și nevalide ar fi fost incluse în numărătoare, sprijinul pentru desprinderea de regat nu ar fi ajuns la 50%. Doi ani mai târziu, a fost adoptată Legea Autonomiei, acordând Insulelor Feroe puteri largi. Acestea au fost extinse din nou în 2005, deși politica monetară, justiția, apărarea, securitatea și o mare parte din relațiile externe rămân sub jurisdicția Copenhagăi.

Izolate geografic și cu o climă extremă – plouă în jur de 300 de zile pe an, iar vânturile cu forță de uragan sunt frecvente – Insulele Feroe își mențin propria identitate politică și culturală distinctă. Arhipelagul face parte din NATO, dar nu și din UE: când Danemarca a aderat la blocul comunitar în 1973, a ales să rămână în afara acestuia pentru a-și proteja interesele legate de pescuit. Locuitorii săi, majoritatea descendenți ai vikingilor care au sosit pe insule în urmă cu mai bine de un mileniu, mențin vii tradițiile ancestrale, cum ar fi controversata vânătoare de balene și delfini, care le înroșește apele în fiecare vară. În același timp, arhipelagul avansează cu reforme de amploare: în decembrie anul trecut, Parlamentul Insulelor Feroe a aprobat – cu 17 voturi pentru și 16 împotrivă – legalizarea avortului până la 12 săptămâni, punând capăt uneia dintre cele mai restrictive legi din Europa.

Insulele Feroe au o populație de 55.000 de locuitori, practic identică cu cea a Groenlandei, deși suprafața lor – comparabilă cu Menorca și Ibiza la un loc – este de 1.550 de ori mai mică decât cea a giganticei insule arctice.

„Cazul Groenlandei nu este comparabil cu al nostru”, subliniază Heini i Skorini, profesor la Facultatea de Istorie și Științe Sociale de la Universitatea Insulelor Feroe. „Subvențiile daneze reprezintă 60% din bugetul groenlandez și aproximativ 10% din bugetul insulelor feroeze. Și aici nu există resentimentul față de fosta putere colonială atât de răspândit în Groenlanda: nu există perioade atât de întunecate în istoria noastră ca în a lor – sterilizarea forțată a femeilor indigene, copii smulși din familiile lor…”, explică el. „Independența insulelor feroeze se bazează pe motive economice și pe scopul de a-și atinge propria voce în diverse organizații internaționale”, clarifică el.

Colegul său de la universitate, Tór Marni Weihe, expert în securitate, subliniază că așa-numitul „compromis național” convenit de cinci dintre cele șase partide feroeze „a fost formulat ambiguu pentru a evita polarizarea societății. Deși unii politicieni susțin în privat că obiectivul este suveranitatea deplină, ei insistă în fața presei că ceea ce doresc este o reformă profundă a relației dintre cele trei națiuni care alcătuiesc Regatul. Dar chiar și aceasta reprezintă o schimbare radicală față de acum cinci ani, când aproape toate partidele au respins independența”.

În ianuarie, guvernul de la Tórshavn urma să reia negocierile cu Copenhaga pentru a extinde și mai mult autonomia arhipelagului. Cu toate acestea, planurile s-au schimbat când Trump și-a intensificat amenințările de a anexa Groenlanda la Statele Unite. Confruntat cu o situație atât de delicată, guvernul feroez a optat pentru amânarea discuțiilor. „Unii politicieni au susținut contrariul. Ei au spus că, din moment ce guvernul danez se afla într-o poziție atât de vulnerabilă, era timpul să exercite mai multă presiune și să atingă obiectivele, dar mă îndoiesc profund că Danemarca ar fi făcut multe concesii. De fapt, cred că ar fi răspuns: ‘Mâine vom retrage toate subvențiile și vom înceta să ne implicăm în securitatea și apărarea dumneavoastră. Mult succes’ „, spune Heini i Skorini.

Autoritățile feroeze au lăsat deoparte negocierile cu Danemarca, dar, în același timp, au prelungit un acord controversat de pescuit cu Rusia pentru schimbul de cote. Pactul, în vigoare din 1977 și reînnoit anual, le permite pescarilor feroezi să prindă cod în Marea Barents, lăsându-i în același timp pe ruși să pescuiască putaș albastru în apropierea arhipelagului danez.

Relația dintre Tórshavn și Moscova a fost o sursă de fricțiuni la Bruxelles timp de decenii. În 2013, UE a interzis importul de hering și macrou din Insulele Feroe, considerând că pescuitul excesiv pune în pericol sustenabilitatea acestor specii. În plus, le-a interzis navelor din arhipelag accesul la porturile UE, inclusiv la cele daneze. În anul următor, după anexarea Peninsulei Crimeea de către Rusia, guvernul feroez a ales să nu se alăture sancțiunilor occidentale împotriva Rusiei. Prin urmare, insulele – care au fost excluse de la contra-sancțiunile Moscovei – au putut să-și mențină exporturile de pește către țara eurasiatică, exporturi care crescuseră exponențial în lunile de boicot impus de Bruxelles.

„Consider nedreaptă critica privind menținerea exporturilor de pește către Rusia”, subliniază Weihe. „Danemarca și Belgia, printre alte țări, importă încă mult oțel rusesc. Iar asta înseamnă finanțarea mașinii de război. Le vindem doar pește, iar alimentele nu sunt incluse în sancțiunile occidentale”, argumentează el. Expertul apără, de asemenea, menținerea acordului bilateral de pescuit cu Moscova: „Dacă acesta nu ar fi în vigoare, rușii ar pescui pur și simplu în apele noastre cât ar dori. Și nu i-am putea împiedica”.

Atli Gregersen, cofondatorul Hiddenfjord, o companie de creștere a somonului, a decis într-adevăr să oprească vânzările către Rusia. „Ani de zile am câștigat mulți bani din aceste exporturi, dar după invadarea Ucrainei [în februarie 2022] , am ales în mod liber să le întrerupem complet”. Celelalte două companii de creștere a somonului din Feroe s-au alăturat interdicției. Spre deosebire de restul sectorului piscicol, care respinge integrarea în UE pentru a împiedica navele franceze, spaniole sau portugheze să pescuiască în apele lor, aceste trei companii, care exportă împreună peste 120.000 de tone anual, sunt în mod clar angajate să adere la Uniune pentru a avea acces la piața unică.

Interesul Moscovei pentru Insulele Feroe nu se limitează la importurile de somon și la cotele de pescuit convenite bilateral. „Rușii sunt conștienți de faptul că Insulele Feroe sunt potențial utile pentru a încerca să destabilizeze Regatul Danemarcei”, subliniază Weihe. În plus, arhipelagul danez este situat în așa-numita „Gâscă GIUK” (zona dintre Groenlanda, Islanda și Regatul Unit), un coridor maritim al cărui control și supraveghere sunt esențiale pentru NATO, deoarece este ruta prin care submarinele rusești pot traversa din Arctica în Atlantic.

„Înainte de invadarea Ucrainei, între zero și cinci nave de război navigau prin apele Insulelor Feroe în fiecare an; acum pot fi chiar 20. Și acesta este un indicator empiric care arată creșterea traficului militar în zonă”, adaugă colegul său Skorini. „Acum cinci ani, ar fi fost science fiction să vezi un submarin nuclear american ieșind la suprafață în largul insulei Tórshavn. Acum, nu aș spune că este ceva obișnuit, dar se vede din când în când”.

Magni Arge, fost membru al Parlamentului danez și una dintre cele mai influente figuri din mișcarea de independență din Insulele Feroe, consideră că secesiunea este doar o chestiune de timp. Politicianul în vârstă de 66 de ani și-a finalizat recent teza de doctorat despre modul în care Danemarca interpretează dreptul la autodeterminare al fostelor sale colonii. „Criza din Groenlanda ne oferă o oportunitate pe care nu ne putem permite să o ratăm. Nu am nimic împotriva danezilor și nici nu consider desprinderea de Regat o prioritate, dar avem nevoie de o mai mare libertate de a acționa la nivel internațional. Și singura modalitate de a realiza acest lucru este să devenim un stat independent”, afirmă el.

Traducerea Rador: Rodezia Costea