Cum pot fi convinși românii să se vaccineze: lipsa de informații (34%) rămâne principala problemă, nu accesul. „Nu am timp” – un motiv frecvent de amânare / Consecințele bolii, argument mai puternic decât eficiența vaccinului

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne in Discover

Vaccinarea pe parcursul vieții rămâne un subiect sensibil în România, în contextul în care nivelul de încredere a scăzut după pandemie, iar ratele de acoperire sunt sub mediile europene, arată datele prezentate într-o dezbatere dedicată vaccinării. Specialiștii spun că problema nu este lipsa accesului, ci reticența alimentată de neîncredere, mituri medicale și amânare.

Potrivit datelor prezentate în cadrul dezbaterii, în timp ce în majoritatea țărilor europene vaccinarea antigripală a crescut după pandemie, în România aceasta a scăzut. Luminița Vâlcea, project manager al Forumului Român Pro-vaccinare, a explicat că fenomenul are mai multe cauze suprapuse. „Pandemia a accentuat lipsa de rutină și a crescut neîncrederea. În plus, pacienții cronici sunt adesea convinși, în mod greșit, că nu e bine să se vaccineze, când de fapt este exact invers.”

Datele OECD arată că vaccinarea antigripală în rândul persoanelor de peste 65 de ani este de aproximativ 23% în România, față de o medie de 51% în statele OECD, iar acoperirea HPV în rândul fetelor de 15 ani este de 23%, comparativ cu 63% media UE.

Ce arată datele despre reticență

Un chestionar realizat recent, prezentat în cadrul dezbaterii, indică faptul că:

• 34% dintre respondenți au refuzat vaccinarea din cauza lipsei de informații clare;
• aproximativ 23% invocă neîncrederea;
• 12% consideră că nu au nevoie de vaccinare;
• peste 60% consideră vaccinurile sigure;
• 70% cred că riscurile vaccinării sunt mai mici decât riscurile bolii.

Medicul de familie rămâne principala sursă de informare, urmat de știrile online, în timp ce rețelele sociale sunt mai puțin influente decât se presupune adesea.

„Nu am timp” – un motiv frecvent de amânare

Un alt obstacol des întâlnit este amânarea. Luminița Vâlcea a vorbit inclusiv din experiență personală „Mulți spun: mai am o săptămână, mai am o treabă. Amână până când se îmbolnăvesc și își dau seama că au greșit.”, a spus ea. Această amânare, spun specialiștii, duce frecvent la forme severe de boală, spitalizări și costuri ridicate pentru sistemul medical.

Rolul medicului de familie: încredere, nu constrângere

Grindovel Dumitra, coordonator al grupului de vaccinologie din cadrul Societății Naționale de Medicina Familiei, a afirmat că doar aproximativ 3% dintre pacienți refuză categoric vaccinarea, restul fiind ezitanți sau deschiși la dialog. „Cei mai mulți nu spun «nu» definitiv. Spun «mai târziu» sau «mi-e teamă». Diferența o face discuția calmă, bazată pe consecințele bolii, nu pe presiune.”, menționează el.

Potrivit acestuia, cele mai frecvente motive invocate de pacienți sunt teama de reacții adverse și subestimarea riscurilor bolii. Însă, din experiența sa, există cazuri în care pacienții vin la cabinetul medical convinși că nu vor să se vaccineze și se reîntorc după un timp scurt cerând vaccinul.

Consecințele bolii, argument mai puternic decât eficiența vaccinului

Prof. univ. Simin-Aysel Florescu, manager al Spitalului de Boli Infecțioase „Victor Babeș”, a atras atenția că gripa și alte infecții respiratorii nu sunt boli „banale”, mai ales pentru persoanele vulnerabile. „Există o legătură demonstrată între infecția gripală și decompensările cardiovasculare. În sezonul rece crește mortalitatea inclusiv la persoane care nu au gripă diagnosticată.”, spune ea. Specialiștii susțin că prezentarea consecințelor reale ale bolii – spitalizare, terapie intensivă, sechele – este adesea mai eficientă decât discuțiile abstracte despre procente de eficiență.

Ce poate convinge oamenii să se vaccineze ar fi ca discuțiile despre vaccinare să aibă loc în timpul consultațiilor de rutină, mesajele să fie adaptate vârstei și contextului pacientului, accentul să fie pus pe prevenirea formelor severe de boală.

Potrivit specialiștilor, implicarea medicilor de familie și a jurnaliștilor ca vectori de încredere, este alături de politici publice coerente și predictibile, esențială pentru a transmite informații privind importanța vaccinării.

De ce vaccinurile nu apar „peste noapte”

Dan Zaharescu, expert în cercetarea vaccinurilor, a explicat că dezvoltarea unui vaccin durează în mod obișnuit 10–15 ani, iar pandemia COVID-19 nu a „scurtat” procesul, ci a beneficiat de tehnologii studiate de decenii. „Tehnologia ARN mesager era cercetată încă din anii ’90. Vaccinurile nu sar peste etape. Farmacovigilența continuă și după autorizare.”, a declarat el.

Specialistul a precizat că doar un produs din zece ajunge să fie aprobat, iar fiecare etapă implică riscuri financiare și științifice majore pentru producători.