Cum este prezentat poporul român într-un raport publicat pe site-ul Administrației Prezidențiale și discutat de președintele Nicușor Dan cu autorii din societatea civilă: ”Înclinație spre improvizație și descurcăreală / Cultul amânării, resemnare non-conflictuală” / Raportul cere reforma serviciilor de informații

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Președintele Nicușor Dan a participat miercuri la Palatul Cotroceni la o o dezbatere pe tema „Identitate și populism în Europa”, organizat de Grupul de reflecție strategică „România în UE”, potrivit unui anunț al consilierului prezidențial Valentin Naumescu. La discuție a fost prezentat un raport elaborat de profesorii Sergiu Miscoiu (UBB Cluj) și Silviu Rogobete (UV Timișoara), pe baza răspunsurilor primite de la mai multe voci din spațiul public. Raportul, publicat pe site-ul Administrației Prezidențiale, analizează tensiunile dintre curentul suveranist/populist și proiectul european, oferind un diagnostic al societății românești și un ghid de măsuri pentru prevenirea derivelor ultraidentitare. În raport sunt trecute și câteva ”trăsături de caracter și mentalitate” ale românilor, printre care ”înclinația spre improvizație și descurcăreală”, ”cultul amânării” și ”resemnarea non-conflictuală”.

Raportul a fost realizat, potrivit consilierului Valentin Naumescu, pe baza răspunsurilor la 5 întrebări furnizate de Teodor Baconschi, Remus Ioan Stefureac, Adrian Papahagi, Raluca Moldovan, Sever Voinescu, Ovidiu Pecican, Dorin Popescu, Antonia Pup, Mihai Sebe, Chisalita Dumitru, Adrian Corpădean.

Iată ce apare în raport la capitolul ”Trăsături de caracter și mentalitate”:

”Dincolo de elementele „obiective”, contribuțiile identifică trăsături percepute, de temperament și mentalitate colectivă:
– Latinitatea ca mod de a fi — valorizarea familiei, prieteniei și afectelor, uneori în dauna rigorii și pragmatismului.
– Contemplativitate și fatalism blând — înclinație spre improvizație și „descurcăreală”.
– Încredere în viitor — convingerea că „ne descurcăm mereu cumva”.
– Răbdare strategică — cultul amânării, o resemnare non-conflictuală, produs al secolelor de schimbare dictată din exterior.
– Ospitalitate, umor și autopersiflare — însoțite de sensibilitate la umilință și de o oscilație între complexe de inferioritate și de superioritate, ușor de manipulat populist”.

Raportul Integral: Identitate Si Populism

Raportul mai arată că ”in ansamblul contribuțiilor se desprinde o concluzie comună: identitatea națională românească nu este o esență fixă, ci o identitate de sinteză, construită istoric prin suprapunerea mai multor moșteniri și aflată într-o permanentă redefinire. Departe de a fi un dat imuabil, ea este descrisă drept un proces neîncheiat, plural și dinamic, care combină elemente moștenite, stabile, cu elemente dobândite, schimbătoare. Tocmai această capacitate de a integra influențe diverse — latine, bizantine, slave, occidentale — este văzută de majoritatea autorilor ca trăsătura ei cea mai profundă și ca sursă a rezilienței sale”.

În documentul citat se mai arată că ”lupta cu naționalismul radical nu se poate purta cu instrumente penale — este contraproductivă. Terenul corect este al convingerilor: se combat ideile, nu oamenii. În paralel, fermitate față de rețelele de propagandă ostilă și reformarea serviciilor de informații”.

”Provocarea nu este alegerea între identitatea românească și cea europeană — cele două pot evolua împreună. Prevenirea derivelor presupune un stat care produce siguranță, competență și reprezentare și un patriotism democratic care nu are nevoie de „adversari imaginari”. Izolarea ultraidentitară se previne prin eliminarea condițiilor care fac radicalismul credibil”, mai arată raportul citat.

• Cele mai importante idei din raport:

Identitatea românească: O sinteză deschisă, nu un trecut exclusivist

Raportul arată că identitatea națională românească nu este o esență fixă, ci o construcție de sinteză formată istoric prin suprapunerea și integrarea diferitelor influențe latine, bizantine, slave și occidentale. Principalii piloni ai acestei identități rămân limba română ca prim marker identitar, continuitatea istorică, credința creștină și orientarea istorică constantă către Occident.

Totodată, cu peste cinci milioane de români trăind în afara granițelor, identitatea națională a devenit una transnațională. Experții avertizează împotriva politizării identității, respingând în egală măsură naționalismul agresiv precum dacismul sau protocronismul și deconstrucția totală a valorilor naționale.

Identitatea europeană: „Unitate în diversitate”

Cetățenia europeană este descrisă ca o identitate multistratificată care se adaugă celei naționale, fără a o anula sau înlocui. Aceasta se manifestă pe mai multe planuri conexe, pornind de la cel istoric și cultural definit de moștenirea mediteraneană, continuând cu cel normativ și juridic bazat pe statul de drept și drepturile cetățenilor UE, până la cel geopolitic, ce vizează reziliența și autonomia strategică în fața provocărilor externe.

Patriotism vs. Suveranism. Ce spun datele de opinie publică (INSCOP 2026)

Analiza delimitează net patriotismul, înțeles ca un atașament legitim față de țară și compatibil cu UE, de suveranismul radical, care construiește opoziții artificiale între națiune și Bruxelles. Raportul subliniază că suveranitatea modernă este una partajată, iar cooperarea europeană întărește capacitatea reală a statului în raport cu marile puteri ale lumii.
Sondajele INSCOP din ianuarie 2026 confirmă tezele raportului, arătând că 69,1% dintre români doresc renegocierea unor condiții mai bune în interiorul Uniunii, abordând un naționalism de negociere, în timp ce doar 11,2% susțin o eventuală ieșire. De asemenea, 54,9% dintre cetățeni cred că viața lor ar fi mai grea dacă UE s-ar desființa. Cu toate acestea, experții atrag atenția că sprijinul românilor rămâne unul pragmatic și condiționat, un pro-europenism prin calcul bazat pe teama de pierderi economice sau de securitate, ceea ce îl face vulnerabil la discursuri populiste.

Populismul național nu este imbatabil, dar indică o criză reală

Populismul nu este un simplu accident politic, ci un simptom al unei crize profunde de reprezentare democratică, alimentat de neîncrederea în instituții, serviciile publice slabe, inegalitățile regionale și corupția. În timp ce populismul vorbește limbajul emoțiilor, Uniunea Europeană folosește adesea un limbaj preponderent administrativ.

Experții amintesc că alegerile prezidențiale din 2025 au demonstrat clar plafonul populismului în România: deși candidații suveraniști au strâns peste 40% în primul tur și 46,4% în turul al doilea, o majoritate pro-europeană de 53,6% a reușit în final să prevaleze.

Recomandări: Cum pot fi prevenite derivele ultraidentitare

Raportul subliniază că extremismul nu se combate prin interdicții penale sau prin ignorarea ideii de națiune, ci pe terenul convingerilor și al bunei guvernări. Refacerea încrederii în instituții și reducerea decalajelor de dezvoltare regională reprezintă prima linie de apărare împotriva radicalizării. În plus, forțele democratice și pro-europene sunt îndemnate să recupereze discursul patriotic, asumându-și un patriotism civic și incluziv, în loc să îl abandoneze grupurilor extremiste.

O altă direcție prioritară este investiția în educația civică și istorică matură, neprezentată prin mitologizări triumfaliste, precum și protejarea spațiului informațional în fața dezinformării și a războiului hibrid rusesc, fără a recurge la cenzură. Nu în ultimul rând, domeniul energetic trebuie abordat ca un patriotism al competenței, iar România trebuie să devină un actor proactiv în UE, trecând de la statutul de beneficiar pasiv la cel de stat capabil să își afirme și să își susțină ferm obiectivele strategice.