Cum am ajuns să numim „narcisism” aproape orice comportament dificil

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne in Discover

Narcisismul a devenit un termen-umbrelă folosit pentru a descrie o gamă largă de comportamente frustrante. Iată câteva concepții greșite despre ce înseamnă, de fapt, conform The New York Times.

Pe TikTok, nu duc lipsă sfaturile despre cum să identifici un narcisist. Caută „agresivitatea pasivă”, sugerează un influencer. Un narcisist este cineva care „creează dependență emoțională”, spune altul. „Extrem de fermecător și carismatic, dar cu o privire goală”, explică o femeie în timp ce se machiază.

Cu câteva decenii în urmă, termenul „narcisism” era rar folosit în afara unui cadru clinic sau a studiilor de specialitate. Astăzi, însă, a devenit „o etichetă generală pentru o varietate largă de comportamente neplăcute sau frustrante”, spune Virgil Zeigler-Hill, profesor de psihologie la Universitatea Oakland din Rochester, Michigan.

Narcisismul, sau dorința de a te simți special și unic este o trăsătură de personalitate care există pe un spectru. Toată lumea are un anumit grad de narcisism; cei aflați mai sus pe acest spectru sunt, de obicei, egocentrici și vanitoși, dar asta nu înseamnă automat că suferă de tulburare de personalitate narcisică (N.P.D.).

Există criterii clare pentru diagnosticarea N.P.D. Printre ele se numără nevoia constantă de admirație, un sentiment exagerat al propriei importanțe și lipsa empatiei față de ceilalți. Aceste trăsături nu apar și dispar — ele sunt persistente și, de regulă, provoacă suferință sau interferează cu relațiile, munca sau alte aspecte ale vieții.

Cât de bine înțelegi, de fapt, narcisismul? Vezi dacă recunoști miturile de mai jos.

MIT: Cei mai nocivi narcisiști au o tulburare diagnosticată

Chiar și cei care nu îndeplinesc criteriile pentru tulburarea de personalitate narcisică pot provoca suferință celor din jur și lor înșiși. N.P.D. este rară: afectează aproximativ 1–2% dintre adulții din SUA.

Nu ai nevoie de un diagnostic pentru a fi considerat narcisist: profesioniștii în sănătate mintală descriu narcisiștii ca persoane care manifestă trăsături sau comportamente narcisice peste medie.

Acestea pot include empatie scăzută, sentiment de îndreptățire, egoism, manipulare, minciună, transferul vinei și o nevoie constantă de admirație, statut și validare, spune Ramani Durvasula, psiholog clinician și autoarea cărții It’s Not You: Identifying and Healing From Narcissistic People.

Narcisiștii devin deosebit de dăunători atunci când sunt vindicativi sau lipsiți de scrupule, ori când profită de vulnerabilitățile altora. De asemenea, au mari dificultăți în a-și gestiona emoțiile, adaugă Dr. Durvasula.

A fi narcisist „înseamnă adesea o viață trăită cu sentimentul de nedreptate, victimizare, suspiciune și deconectare de ceilalți, nu este un mod plăcut de a trăi”.

MIT: Toți narcisiștii sunt la fel

De-a lungul timpului, cercetătorii au identificat mai multe tipuri de narcisism.

Narcisismul agentic este imaginea clasică: persoane încrezătoare, asertive, cu un puternic sentiment al propriei importanțe, orientate spre statut, putere și succes.

Narcisismul nevrotic este caracterizat de o nevoie constantă de validare și o sensibilitate extremă la critică și respingere. Aceste persoane se confruntă frecvent cu rușine, anxietate, instabilitate emoțională, insecuritate și îndoială de sine.

Narcisismul antagonic se manifestă prin competitivitate, exploatare și ostilitate. Aceste persoane sunt dispuse să-i devalorizeze pe alții pentru a se simți superioare și au o empatie foarte redusă.

Oamenii nu se încadrează strict într-un singur tip. De cele mai multe ori, ei prezintă combinații ale acestor trăsături.

MIT: Toți narcisiștii sunt lipsiți de empatie

Persoanele narcisice sunt capabile de empatie, dar aceasta este, în mare parte, interesată. Narcisiștii pot manifesta empatie atunci când au ceva de câștigat, spune Dr. Durvasula.

Uneori, pot afișa empatie pentru a părea empatici. Alteori, înțeleg nevoia de empatie, dar pur și simplu nu sunt motivați să o ofere.

„Nu este empatie profundă sau compasiune autentică, dar arată și se simte ca empatia, un fel de Splenda în loc de zahăr”, explică Dr. Durvasula. Acest lucru „îi derutează adesea pe cei care trăiesc momente ce par empatice, dar care dispar imediat ce narcisistul obține ce dorește”.

MIT: Narcisiștii nu știu că sunt narcisiști

Narcisiștii știu că sunt narcisiști. Studiile arată că sunt conștienți de aspectele negative ale personalității lor.

Ei știu că pot părea aroganți, spune Mitja Back, profesor de psihologie la Universitatea din Münster. Dar, pentru ei, acest lucru nu este o problemă.

Într-un studiu, participanții au fost întrebați în ce măsură sunt de acord cu afirmația „Sunt un narcisist”, apoi au completat Inventarul de Personalitate Narcisică. Cei care s-au autoetichetat ca narcisiști au obținut scoruri ridicate și la test.

MIT: Un narcisist nu se va schimba niciodată

Narcisismul nu este o trăsătură fixă. De fapt, tinde să scadă ușor pe parcursul vieții adulte, spune Ulrich Orth, profesor de psihologie a dezvoltării la Universitatea din Berna.

Empatia crește, de regulă, odată cu vârsta. De asemenea, există cercetări care sugerează că oamenii își pot reduce tendințele narcisice atunci când sunt încurajați să se concentreze mai mult pe ceilalți sau să reflecteze asupra valorilor lor.

Dacă își doresc cu adevărat să se schimbe, narcisiștii pot apela la terapie. Cei cu narcisism agentic sau antagonic rezistă adesea ideii de a cere ajutor, fie pentru că nu cred că au nevoie, fie pentru că percep terapia ca pe un semn de slăbiciune.

În schimb, persoanele cu narcisism nevrotic sunt mai predispuse să caute ajutor, de obicei din cauza anxietății, depresiei sau instabilității emoționale.

MIT: Narcisiștii nu au primit suficientă iubire în copilărie

Dovezile științifice sugerează contrariul. Tendința părinților de a-și vedea copilul ca fiind mai special și mai îndreptățit decât alții a fost asociată cu dezvoltarea trăsăturilor narcisice încă din copilărie.

Influența parentală este, însă, puternic legată de genetică. Studiile arată că un copil al unui narcisist are o probabilitate mai mare de a manifesta aceeași trăsătură.

Alți factori, prieteniile, relațiile romantice, experiențele școlare și profesionale, pot juca un rol chiar mai important decât parentingul.

MIT: Narcisiștii sunt preocupați doar de ei înșiși

Persoanele narcisice pot avea comportamente cooperante sau altruiste, precum voluntariatul sau donațiile.

Diferența constă în motivație, spune Sara Konrath, directoarea Programului Interdisciplinar de Cercetare a Empatiei și Altruismului de la Universitatea Indiana.

Motivația lor nu este pur altruistă: sunt interesați să impresioneze și să obțină beneficii sau recompense. De aceea, sunt mai predispuși să ajute public, nu anonim.

MIT: Narcisiștii sunt, de regulă, de succes

Narcisismul, de unul singur, nu garantează succesul, dar poate oferi avantaje. Un nivel sănătos de narcisism este asociat cu încredere, asertivitate și motivație pentru leadership, ceea ce poate contribui la succes personal și profesional.

Totuși, narcisiștii au și alte trăsături. Dacă au abilități sociale slabe sau sunt dezorganizați, acest lucru le poate limita realizările.

Succesul lor depinde și de context. Liderii narcisici pot fi eficienți în situații care cer schimbări rapide, dar mai puțin potriviți atunci când este nevoie de stabilitate și continuitate.

MIT: Narcisiștii au o stimă de sine ridicată

Narcisismul nu este sinonim cu stima de sine. Cercetările arată că unii narcisiști au, de fapt, o stimă de sine fragilă.

De exemplu, o persoană cu narcisism nevrotic se poate simți încrezătoare doar când primește complimente, dar devine rapid anxioasă sau resentimentară când validarea dispare.

MIT: Narcisiștii nu simt remușcări

Narcisiștii știu când au făcut ceva greșit, dar acest lucru nu îi oprește.

„Vinovăția se transformă rapid în rușine, apoi în transferul vinei”, spune Dr. Durvasula. „În loc să fie vulnerabili și responsabili, atacă atunci când sunt confruntați.”

Dacă simți că cineva din viața ta te manipulează, te minte sau te face să te îndoiești de realitate, poți încerca să abordezi subiectul într-un moment calm. Dr. Durvasula numește asta „a intra în cușca tigrului”.

Dacă persoana își asumă responsabilitatea, există șanse de reparare și evoluție. Dacă reacția este furie și transfer de vină, este mai probabil să ai de-a face cu o personalitate narcisică, caz în care, spune ea, „poate ar fi mai bine să nu mai intri în acea cușcă”.