G4Media.ro

Cum a ajuns un partid islamist pe punctul de a arbitra jocurile…

Sursa Foto: Facebook/ Mansour Abbas

Cum a ajuns un partid islamist pe punctul de a arbitra jocurile în parlamentul Israelului / Lista partidelor care au intrat în Knesset și ponderea lor în balanța puterii

Al patrulea scrutin parlamentar în mai puțin de doi ani în Israel nu a reușit să spargă blocajul între sprijinitorii și oponenții premierului Binyamin Netanyahu, cu un partid arab islamist nou înființat putând deține balanța puterii în Knesset (parlamentul unicameral cu 120 de mandate al Israelului).

Au mai rămas de numărat circa 400.000 de voturi (din totalul de 4,5 milioane) prin corespondență și ale militarilor, dar împărțirea mandatelor prin scrutin proporțional cu prag de intrare 3,25% se profilează a fi următoarea:

  • Likud (dreapta naționalistă, lider premierul Binyamin Netanyahu) 30 mandate
  • Yesh Atid (liberal, Yair Lapid) 17
  • SHAS 9 (ultra-religios sefard, Arie Deri) 9
  • Albastru și Alb (liberal, Benny Gantz) 8
  • Yamina (dreapta naționalist-religioasă, Naftali Bennett) 7
  • Partidul Muncii (social-democrat, Merav Michaeli) 7
  • Israel Beitenu (dreapta naționalistă anti-religioasă, Avigdor Liberman) 7
  • Unitatea Torei (ultra-religios așkenaz, Yaacov Litzman) 7
  • Lista Unită (arab/comunist, Ayman Odeh) 6
  • Sioniști Religioși (extrema dreaptă religioasă, anti-arab, Bezalel Smotrich) 6
  • Speranța (centrist, Gideon Saar) 6
  • Meretz (stânga, Nitzan Horowitz) 6
  • Raam (arab islamist, Mansour Abbas) 4

Așadar, 13 partide vor intra (după toate probabilitățile) în noul Knesset, dar după cum se profilează structura politică va fi greu de format o coaliție stabilă la guvernare.

Premierul Netanyahu dispune de sprijinul a 52 de deputați (Likud, SHAS, Unitatea Torei, Partidul Sionist Religios) și l-ar mai putea atrage și pe fostul ministru Naftali Bennett cu Yamina, cu 7 mandate pentru un total de 59.

Adversarii săi – o colecție de șapte partide mergând de la dreapta naționalistă la stânga radicală și partide arabe – întrunesc 57 de mandate.

Un islamist homofob

Ultimele patru mandate aparțin unui partid nou format – Raam – care își trage voturile din populația arabilor palestinieni cetățeni ai Israelului (20% din populație). Liderul său, Mansour Abbas, un dentist de 46 de ani, a fost deputat în Knesset-ul precedent din partea Listei Unite, dar a creat noul partid de orientare islamistă la începutul lui 2021.

Cele patru mandate ale Raam pot da o majoritate absolută (61 de mandate) atât partizanilor lui Netanyahu cât și oponenților săi. Declarațiile liderilor Raam au fost contradictorii: fie s-au declarat dispuși să colaboreze cu Netanyahu, fie au spus că nu vor susține rasiștii (o referire la Partidul Sionist Religios, care reprezintă interesele coloniștilor evrei din Cisiordania și este ostil palestinienilor cetățeni ai Israelului).

Dar Abbas este dispus să colaboreze cu partidele evreiești din Israel, fiind apropiat de cele religioase. De pildă, el împărtășește cu acestea homofobia, fiind cunoscut ca un adept al conversiei homosexualilor, o poziție considerată drept homofobă. El a criticat tendința automată a partidelor arabilor palestinieni din Israel de a se alinia numai cu stânga.

Abbas chiar l-a lăudat pe premierul Netanyahu spunând: “Cum eu vreau pace, iar el nu vrea război, putem sta de vorbă”.

Pro sau contra Netanyahu

Dar oricare ar fi varianta de coaliție la care se ajunge, ea va fi în mod inerent instabilă. Este improbabil ca oponenții lui Netanyahu să ajungă la un consens cu privire la un candidat la funcția de prim ministru, Lapid fiind impopular printre centriști, iar Saar și Liberman – oameni de dreapta – s-au transformat din colaboratori în adversari ai lui Netanyahu din motive mai mult personale decât ideologice.

În fapt, acest scrutin a fost mai mult un referendum asupra lui Netanyahu, care conduce guvernul fără întrerupere din 2009, fiind cel mai longeviv prim ministru al Israelului în cei 73 de ani de existență a statului, dacă se ia în considerare și perioada 1996 – 1999 când a îndeplinit primul său mandat.

Netanyahu, în vârstă de 71 de ani, a fost trimis în judecată în mai 2020 sub învinuirea de mituire, fraudă și abuz de încredere și este acuzat că a divizat electoratul israelian numai ca să se mențină la putere.

Adversarii săi vor încerca să facă totul pentru a-l scoate din viața politică. Liberman, originar din Chișinău și fost consilier al actualului premier, a propus chiar ca noul Knesset să adopte o lege prin care să i se interzică lui Netanyahu să mai candideze la viitoarele alegeri.

Și așa cum se profilează structura noului Knesset, viitoarele alegeri ar putea fi destul de curând – al cincilea scrutin parlamentar în ceva mai mult de doi ani.

Surse: Times of Israel, Jerusalem Post, Ynet, Haaretz

Susține-ne activitatea G4Media logo
Donație Paypal recurentă

Donează lunar pentru susținerea proiectului G4Media

Donează prin Transfer Bancar

CONT LEI: RO89RZBR0000060019874867

Deschis la Raiffeisen Bank
Donează prin Patreon

Donează

5 comentarii

  1. ce electorat eterogen… israelienii au partide de lider. asa cum e likud, cum a fost kadima etc. dispare liderul, se duce naibii partidul.

    • Asa era balciul si in Romania cu liberalii aripa cucbau si aripa ciorba jr.
      E jale cum voteaza astia nu e de mirare ca nu ies la capat cu un guvern de doamne ajuta.

    • Likud a fost înființat în 1973 de Menachem Begin și Ariel Sharon, fiind condus pe rând de Menachem Begin, Yitzak Shamir, Binyamin Netanyahu, Ariel Sharon (toți prim miniștri ai Israelului) și din nou Binyamin Netanyahu. Este alături de Partidul Muncii singurul partid din Israel care funcționează sub același nume de la înființare și până acum.

    • @petru clej
      hai sa vedem unde ajunge likud dupa ce nu mai e netanyahu va iesi din peisaj odata cu condamnarea pentru coruptie… ca haavoda vedem unde a ajuns dupa demisia lui ehud barak… 7 mandate din 120 nu e chiar o performanta.

  2. Indiferent de performanță, Likud și Partidul Muncii sunt singurele care nu au dispărut niciodată de pe scena politică israeliană. Iar Ehud Barak nu a fost unul dintre numele cele mai prestigioase care a condus Partidul Muncii. Printre precursorii săi s-au numărat David Ben Gurion, Golda Meir, Yitzhak Rabin și Shimon Peres.